Plângere contravenţională. Sentința nr. 2953/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2953/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2063/285/2014
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2953
Ședința publică din data de 20.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A.-M.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul IANIȚCHI I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act că la dosar au fost depuse prin serviciul registratură relațiile solicitate, respectiv CD-ul cu înregistrarea abaterii, precum și copia buletinului de verificare metrologică a aparatului radar.
Instanța procedează la administrarea probei cu înregistrarea video a faptei consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat, fiind încheiat în acest sens proces-verbal de vizionare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în temeiul art. 244, al.1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 05.05.2014, sub nr._, petentul Ianițchi I., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 06.04.2014.
În motivare, petentul a arătat că în mod greșit a fost sancționat contravențional pentru că ar fi circulat cu un autovehicul pe raza localității B., jud. B. cu viteză peste limita legală, agentul constatator neavând în vedere normele metrologice de verificare a aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulație.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 34 din OG 2/2001 și pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În susținerea plângerii contravenționale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, solicitând de la intimat documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție și a depus la dosar, în copie certficată pentru conformitate cu originalul, carte de identitate, proces-verbal contestat în original.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru(fila 10).
La data de 26.06.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rădăuți, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, a arătat că, în ziua de 06.04.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului pe raza localității B., iar la ora 20:18, a fost înregistrat cu mijloace tehnice și avizate metrologic autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, care avea o viteză de 86 km/h în localitate.
A mai arătat intimatul că agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului, a fost identificat conducătorul acestuia în persoana petentului, căruia i s-a adus la cunoștință fapta contravențională, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal de contravenție, pe care petentul a refuzat să îl semneze.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile Codului de procedură civilă și pe cele ale HG nr. 1391/2006.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, adresă către Primăria Municipiului Rădăuți, jud. Suceava, atestat operator radar, fișă cu istoricul contravențional, planșe fotografice, raportul agentului constatator.
La data de 03.07.2014, intimatul a anexat la dosar procesul-verbal de contravenție contestat și dovada de comunicare a acestuia.
La data de 15.07.2014, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a a învederat că este de acord cu admiterea execepției necompetenței teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 2489 din data de 22.09.2014, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționare a plângerii formulate în favoarea Judecătoriei B..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.10.2014.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei și proba cu planșe fotografice pentru intimat. De asemenea, instanța a respins ca nefiind utile cauzei solicitarea petentului privind prezentarea de către intimat a ordinului de deplasare a agentului constatator, precum și solicitarea privind dovedirea verificării autotestării din ziua respectivă a aparatului radar. Instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat, cu mențiunea de a depune la dosar până la termenul următor buletinul de verificare metrologică, precum și CD-ul cu înregistrarea video a faptei consemnate în procesul-verbal de contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 06.04.2014 întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B., petentul Ianițchi I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei și 4 puncte penalizare, pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, faptă sancționat de art. 101, alin. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 06.04.2015, în jurul orei 20:18, a condus autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_ pe DN29C în localitatea B., cu viteza de 86 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI34684.
Petentul nu a semnat de luare la cunoștință procesul- verbal, acest aspect fiind confirmat de un martor, conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contraveninetului, au fost consemnate următoarele: ”Nu am obiecțiuni, dar refuz să semnez procesul-verbal”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,arătând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă care să fie analizat de către instanță.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 06.04.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora ” (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” Totodată, instanța învederează că, potrivit art. 121, alin. 2 din același act normativ, ” Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Dispozițiile articolelor amintite mai sus se coroborează cu cele prevăzute la punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, conform cărora „ Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - data și ora la care a fost efectuată măsurarea;- valoarea vitezei măsurate;- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculelele din categoriile A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, astfel de limite de viteză fiind stabilite numai cu avizul poliției rutiere. Nu în ultimul rând, alineatul (3) al aceluiași articol prevede că ”Pe anumite sectoare de drum, tinand seama de imprejurari si de intensitatea circulatiei, administratorul drumului, cu avizul politiei rutiere, poate stabili si limite de viteza inferioare, dar nu mai putin de 10 km/h pentru tramvaie si de 30 km/h pentru toate autovehiculele”, iar înconformitate cu alineatul 4, limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h, b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h, iar c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 101, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte penalizare, conform art. 108, alin. 1, lit. c. Totodată, potrivit articolului 108, alin. 1, lit. c, pct. 3 din O.U.G: nr. 195/2002, Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…) c) 4 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 3.depasirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța constată faptul că petentul, prin cererea de chemare în judecată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia, a solicitat instanței să dispună emiterea unei adrese către intimat, cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Tot sub aspect probatoriu, instanța arată că a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți, proba cu planșe fotografice pentru intimat și, din ofiicu, proba cu înregistrarea video.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauză, instanta reține ca petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie cu privire la contravenția reținută în actul constatator.
Astfel, din înregistrarea video anexată de către intimat la întâmpinare, înregistrare ce respectă, contrar susținerilor petentului, cerințele impuse de punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, coroborată cu planșele fotografice anexate la dosar, instanța reține că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula pe DN29C în localitatea B. la data de 06.04.2015, în jurul orei 20:18, având o viteză de 86 km/h, depășind viteza legală cu 35 km/h.
Viteza maximă înregistrată de către autoturismul condus de către petent rezultă cu claritate din înregistrarea video (momentul 20:18:39).
Instanța mai învederează că viteză a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, aparatul tip radar . ROM 435, montat pe auto tip DACIA L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_ este verificat metrologic la data de 31.03.2014 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 31.03.2014, putând măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De altfel, în conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal, iar potrivit art. 5 din același act normativ, Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Astfel, Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane, un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare. Totodată, agentul care a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparatului radar este agentul principal M. M., care deține atestat de operator radar, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către intimat (fila 18 din dosarul Judecătoriei Rădăuți).
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că norma în baza căreia a fost constatată fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 510 de lei nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la următoarele documente: înregistrare video, buletin de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator, fișă cuprinzând istoricul contravențional, raportul agentului constatator. Totodată, petentul a avut posibilitatea de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Astfel, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator, contrar afirmațiilor petentului, de o probă obiectivă clară, respectiv înregistrarea video, care conține înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției.
În ceea ce privește viteza maximă admisă pentru sectorul de drum în care a fost constată fapta contravențională, instanța arată că petentul nu a contesat faptul că s-ar fi aflat în localitate sau că limitarea de viteză era de 50 km/h, însă a arătat că nu a încălcat normele rutiere în vigoare.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 06.04.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește amenda aplicată, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de circumstanțele personale ale contravenientului, din fișa privind istoricul abaterilor contravenționale rezultând faptul că a mai săvârșit fapte de aceeași natură sau de natură diferită, dar privind încălcarea normelor referitoare la circulația rutieră.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la pagube materiale importante, dar, mai ales, la consecințe mult mai grave, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului care în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii de 4 puncte penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ianițchi I., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată, menținând dispozițiile cuprinse în procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 06.04.2014.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere și principiul disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul IANIȚCHI I., CNP_, cu domiciliul în mun. Rădăuți, .. 3A, ., județul Suceava, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B., reprezentat de comisar șef C. C..
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 06.04.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. C.M./Tehnored .LMV/ex.4/11.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2500/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3307/2015.... → |
|---|
