Plângere contravenţională. Sentința nr. 3400/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3400/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3400/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 3400
Ședința publică de la 01 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul C. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 martie 2015, apoi pentru data de 01 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 07.08.2014, petentul C. D. a contestat procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 06.08.2014, întocmit Inspectoratul Județean de Poliție B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, alături de anularea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesului verbal de constatare a contravențiilor ., nr._, întocmit la data de 06.08.2014, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei și suspendarea permisului de conducere pentru 30 zile, motivat de faptul ca la data de 06.08.2014, a condus auto cu nr. l-DWR-429, înmatriculat în Belgia, pe . nu a acordat prioritate unor pietoni angajați în traversarea străzii.
A subliniat că în cauză procesului-verbal de contravenție este lipsit de prezumția de legalitate, de vreme ce constatarea contravenției s-a efectuat prin simpla afirmație a agentului, fiind incidentă astfel prezumția de nevinovăție.
A mai arătat petentul că, în baza art. 20 din Constituție, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența aferentă au o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului, astfel încât în cauză, față de aplicabilitatea dispozițiilor art. 6 CEDO, petentul beneficiază de garanții procedurale precum cele referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Astfel, agentul constatator nu se poate prevala exclusiv de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, nesocotind prezumția de nevinovăție instituită în favoarea sa.
Având în vedere că la întocmirea unui proces-verbal de constatare și de sancționare, agentul constatator trebuie să-și întemeieze convingerea contravenției pe probe sigure și certe și întrucât în cauză, procesul-verbal nu are caracter cert, nu este decisiv, și este incomplet (se menționează că fapta a fost comisă pe Calea Naționala, nr.l05, fără a preciza direcția de deplasare a autoturismului si a pietonilor sau a pietonului implicat, nu se menționează cum a fost constatată contravenția - prin mijloace electronice sau personal de agentul constatator, unde se găsea agentul constatator în acel moment, depoziția martorului căruia agentul constatator considera că nu i-a acordat prioritate sau alt mijloc care să facă dovada săvârșirii faptei), lăsând loc unei nesiguranțe în privința contravenției săvârșite, se impune a se da eficiență regulii in dubio pro reo potrivit căreia orice îndoială este în favoarea făptuitorului.
Având in vedere conduita sa și ținând seama de faptul ca pericolul social a fost îndepărtat prin achitarea amenzii conform chitanței nr._ din 06.08.2014, scopul sancțiunii fiind atins, a solicitat anularea procesului-verbal sancționator doar cu privire la suspendarea permisului pentru o perioadă de 30 zile, permisul de conducere fiind eliberat in Belgia, țara sa de reședință, unde lucrează, permisul de conducere fiindu-i necesar pentru a putea desfășura activitatea în această țară, fiind cetățean comunitar, ținând seama ca este tânăr si cu greu obține un loc de muncă in România.
Petentul nu a motivat acțiunea în drept.
În dovedire, petentul a depus la dosar copia procesului verbal de contravenție contestat copia cărții de identitate și chitanța în valoare de 180 lei cu care a achitat amenda..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 6).
Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, intimatul a arătat că în ziua de 06.08.2014, în jurul orelor 10:50, agentul constatator care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier și acționa conform planificării pe Calea Națională din mun. B., a observat direct momentul în care petentul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare 1-DWR-429, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversarea drumului, pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.
A menționat intimatul că abaterea a fost constatată personal de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, iar procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptelor săvârșite până la proba contrarie.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: raportul agentului constatator, originalul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți și proba testimonială cu martorul V. D. pentru petent.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, petentul C. D. a fost sancționat contravențional cu 5 puncte-amendă, în cuantum de 450 de lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în baza art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135, lit. h din H.G. nr. 1391/2006, reținându-se că la data de 06.08.2014, în jurul orei 10:52, a condus autoturismul marca Mazda, cu nr. de înmatriculare 1-DWR-429 pe Calea Națională fără a acorda prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară pe marcajul pietonal situat în dreptul magazinului ”Ice Computers”.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, fiind consemnată următoarea mențiune: ”Nu semnez nimic, nu este adevărat, o să contest procesul-verbal.”
Față de cele consemnate în procesul-verbal, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, astfel încât nu se poate susține că în cauză petentul a făcut dovada existenței unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, constând în aceea că, prin descrierea insuficientă a faptei, este lipsit de posibilitatea efectivă de a supune controlului instanței judecătorești legalitatea și temeinicia actului constatator încheiat, de vreme ce instanța are, pe baza descrierii furnizate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, posibilitatea efectivă de a verifica elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014 respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 450 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, precum și dispozițiile art. 135, lit. h din H.G. nr. 1391/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: (…)
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Totodată, conform dispozițiilor art. 135, lit. h) din H.G. nr. 1391/2006:
(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…)
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
De asemenea, instanța reține că la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravenției nu poate avea în vedere doar procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 06.08.2014, încheiat de către agentul constatator, principiul nemijlocirii, prevăzut de art.16 Cod procedură civilă impunând administrarea probelor în fața instanței.
Instanța a dispus în cauză administrarea probei testimoniale cu martorul V. D., propus de petent. Din declarația acestui martor, în privința căreia instanța nu are niciun indiciu asupra lipsei de sinceritate și nu poate pune la îndoială corectitudinea celor afirmate, rezultă că la data constatării contravenției, petentul se deplasa dinspre bazar spre Cătămărăști, iar după ce a trecut de sensul giratoriu de la bazar, autoturismul petentului a virat la dreapta. A mai arătat martorul că la prima trecere de pietoni, au trecut doi tineri în alergare pe marcajul pietonal, deplasându-se, astfel cum a subliniat și agentul constatator în raportul său, dinspre sensul de mers al mașinii petentului spre stația ”Select”.
De asemenea, din depoziția martorului, dată nemijlocit în fața instanței de judecată rezultă cu claritate, contrar aspectelor consemnate în procesul-verbal de contravenție și susținute de raportul agentului constatator, că petentul a oprit pentru a acorda prioritate celor doi pietoni la limita dintre marcajul pietonal și partea nemarcată de carosabil.
În acest context, instanța arată, contrar susținerilor intimatului, că aprecierea martorului privind faptul că petentul a oprit ”până la urmă” nu este de natură să imprime conduitei contestatorului caracter contravențional, în sensul textului de lege reținut de agentul constatator, de vreme ce din declarația martorului rezultă că petentul s-a conformat reglementărilor rutiere în domeniu, acordând prioritate pietonilor.
În privința numărului pietonilor angajați în traversarea marcajului pietonal, instanța reține o neconcordanță între raportul agentului constatator, din cuprinsul căruia reiese că grupul de pietoni era format din trei persoane și declarația martorului audiat în cauză, care a învederat că pe trecerea de pietoni se deplasau două persoane. Cu toate acestea, având în vedere că în procesul-verbal de contravenție nu a fost menționat numărul persoanelor care traversau la momentul constatării contravenției marcajul pietonal, instanța subliniază că nu poate fi făcută dovada prin mijloace de probă extrinseci cu privire la acest aspect, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind unicul act probator al faptei ce întrunește elementele constitutive ale unei contravenții. Astfel, chiar în contextul în care procesului-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, i se recunoaște prezumția de legalitate și veridicitate, aceasta nu se poate extinde și asupra unor împrejurări de fapt care nu au fost surprinse cu ocazia constatării contravenției, în acest caz fiind aplicabilă pe deplin regula de drept procesual civil în materie probatorie, prevăzută de art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul judecății având obligația de a o dovedi. În plus, existența sau inexistența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului nu depinde de numărul pietonilor cărora nu li s-a acordat prioritate.
Nu în ultimul rând, susținerile martorului V. D., care a precizat că petentul a fost oprit de agentul de poliție, arătând că discuția dintre cei doi a vizat însă posibilitatea cauzării unui accident din cauza faptului că petentul a frânat brusc, iar nu neacordarea priorității grupului de pietoni, infirmă aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție contestat.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, dubiul fiind generat de posibilitatea ca la data de 06.08.2014, la trecerea de pietoni de la intersecția străzilor Calea Națională cu I. Pillat, petentul să fi acordat prioritate grupului de pietoni angajat în traversarea regulamentară pe marcajul pietonal situat în dreptul magazinului ”Ice Computers”.
Chiar dacă martorul audiat în cauză se află în relație de prietenie cu petentul, relație care creează o inevitabilă implicare emoțională a martorului și o prezumție relativă de subiectivism, totuși instanța nu are niciun indiciu asupra lipsei de sinceritate a afirmațiilor martorului. Mai mult, instanța apreciază că afirmațiile martorului nu sunt de natură să contureze o situație de fapt contrară celei reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acestea sunt suficiente pentru a crea un dubiu rezonabil cu privire la situația de fapt reținută în cuprinsul acestui act.
Având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la faptul că petentul nu acordat prioritate grupului de pietoni angajați în traversarea regulamentară pe marcajul pietonal situat în dreptul magazinului ”Ice Computers”, astfel că se va da eficiență dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, drept ce implică și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ,,ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59).
În raport de toate aceste considerente, instanța va da eficiență unui principiu corelativ prezumției de nevinovăție, respectiv principiului in dubio pro reo, în sensul că probele administrate în cauză nu susțin cu certitudine vinovăția petentului în ceea ce privește contravenția constatată de agentul constatator, astfel că instanța are obligația de a valorifica îndoiala ce rezultă din probe în favoarea petentului.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul C. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 06.08.2014, întocmit de către intimat. Ca o consecință a anulării procesului-verbal de contravenție, urmează a fi anulate toate măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție contestat, inclusiv măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ și a dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. D., domiciliat în .. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B..
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 06.08.2014 și măsurile dispuse prin acesta, inclusiv sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în concediu de maternitate,
semnează președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 20.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7543/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3587/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
