Plângere contravenţională. Sentința nr. 3938/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3938/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 12300/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 3938
Ședința publică de la 21 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 aprilie 2015, apoi la data de 21 aprilie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 26.08.2014, sub nr._, petentul P. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., a contestat procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 16.08.2014, emis de I. Județean de Poliție B. .
În motivare, petentul a arătat că la data de 16.08.2014, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se în sarcina sa că la acea dată, a apelat telefonic la 112 pentru intervenția organelor de poliție în vederea aplanării conflictului dintre el și numitul B. G., care ori de câte ori are ocazia îl amenință.
A arătat petentul că în luna iulie a anului 2013 a fost bătut de către numitul B. G. fracturându-i două coaste și alte leziuni corporale, pentru care a scos certificat medico-legal de 14-15 zile și în urma unei înțelegeri și-a retras plângerea față de acesta.
Mai arată petentul că martorul trecut în procesul verbal de contravenție este prieten cu numitul B. G. și nu avea cum să depună mărturie în favoarea sa.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015 petentul, prin apărător, a depus la dosar precizări prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, iar în subsidiar a solicitat să se reindividualizeze sancțiunea aplicată și să se înlocuiască amenda aplicată cu sancțiunea avertisment.
În susținerea plângerii contravenționale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile anexat la dosar și a probei cu martori .
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 27.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul a arătat că, în fapt, în ziua de 16.08.2014,, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, petentul a solicitat în mod nejustificat intervenția organelor de poliție prin apelul „112” și a adresat cuvinte și expresii jignitoare unor persoane aflate în barul . din mun. B..
A arătat intimatul că faptele săvârșite de petent au fost constatate direct de agentul constatator și a solicitat audierea acelorași martori propuși și de petent, respectiv B. G. și U. G..
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, procesul verbal de contravenție, dovada de comunicare a acestuia.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 61/1991 și pe cele ale Codului de procedură civilă.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și martorii B. G. și U. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 16.08.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2, pct. 1 și 11 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. a, b din aceeași lege.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 16.08.2014, în jurul orei 15:30, petentul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a apelat în mod nejustificat, solicitând intervenția organelor de poliție și a adresat în public expresii jignitoare numitului B. G..
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, acesta fiind semnat de un martor asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. La rubrica ”alte mențiuni”, au fost consemnate următoarele: ”refuză să semneze, eu am sunat preventiv și asta-i treaba poliției”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, contestând doar temeinicia procesului-verbal și solicitând în subsidiar reindividualizarea sancțiunii.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 16.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2, pct. 11 și ale art. 3, alin. 1, lit. a din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Astfel, potrivit art. 2, pct. 11 din legea mai sus menționată, ”Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...)11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.”
De asemenea, art. 3, alin. 1, lit. a din același act normativ statuează următoarele: ”(1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează:a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34).”
Petentul, legal citat, s-a prezentat în instanță, și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorii B. G. și U. G..
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și martorii B. G. și U. G. pentru ambele părți.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum de 500 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Cu toate acestea, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în procesul-verbal de contravenție cu precizările agentului constatator din raportul întocmit în cauză, care, deși constituie un înscris încheiat pro causa, poate servi la clarificarea împrejurărilor de fapt, prin aducerea unor lămuriri necesare pentru instanța de judecată, alături de precizările petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care nu a negat faptul că a apelat la serviciul de urgență 112, ci a adus argumente de natură să justifice temeinicia conduitei sale, se desprinde concluzia că, la data și ora menționată în procesul-verbal contestat, petentul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a apelat în mod nejustificat, solicitând intervenția organelor de poliție, în vederea aplanării conflictului dintre el și numitul B. G..
În ceea ce privește declarația martorilor audiați în cauză, instanța constată că aceasta nu este de natură să confirme sau să infirme alegațiile petentului, de vreme ce martorul B. G. a mai avut un conflict cu petentul, iar martorul U. G. era împreună cu numitul B. G..
Referitor la susținerile petentului privind apelarea justificată a organelor de poliție, argumentată prin „ în vederea aplanării conflictului între mine și dl. B. G.”, instanța reține că petentul nu a furnizat nicio probă care să susțină afirmațiile sale, în contextul în care procesul-verbal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii se bucură de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt. În plus, instanța învederează că justificarea petentului nu este suficientă pentru a se putea reține un dubiu privind temeinicia procesului-verbal de contravenție, atâta vreme cât acesta, interpelat la termenul din data de 29.01.2015, a arătat că a avut anterior un conflict cu numitul B. G..
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că petentul a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probe cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii B. G. și U. G., fără a reuși să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 16.08.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 2, pct. 11 din Legea nr. 61/1991, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, instanța reține că amenda în cuantumul maxim de 500 lei nu corespunde gradului de pericol social al faptei și, mai ales, al făptuitorului. Reține instanța, în concret, că în cauză nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al petentului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii. Desigur, în condițiile în care petentul ar reitera comportamentul contravențional, aplicarea unei sancțiuni mai severe s-ar impune cu necesitate.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 16.08.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va modifica procesul-verbal contestat, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 de lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului, menținând restul dispozițiilor din procesul-verbal contestat.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere și principiul disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. C., domiciliat în B., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B. .
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 16.08.2014, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 11 și sancționate de art. 3, alin. 1, lit. a din Legea nr. 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 16.08.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 30.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3471/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3444/2015.... → |
|---|
