Plângere contravenţională. Sentința nr. 4007/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 4007/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 16551/193/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4007

Ședința publică de la 22 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Z. A. A.

GREFIER: C. I. V.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul N. V., în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR – DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2015, respectiv la data de 22.04.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2014 sub numărul_, petentul N. V., în contradictoriu cu intimata A. Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor – Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 03.11.2014, încheiat de intimată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru faptul că, în data de 09.10.2013, a operat în baza de date SNIIA, corecții de date nereale, privind identificarea animalelor înscrise în NS 5513/2014 a ANSVSA.

A invocat petentul excepția prescrierii aplicării sancțiunii contravenționale, motivat de faptul că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 09.10.2013, iar încheierea procesului verbal de contravenție a fost efectuată la data de 03.11.2014, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG 2/2001.

Totodată, petentul a învederat că, Legea 191/2012 nu se regăsește și mai cu seamă nu are nici un corespondent și nici o legătură cu ceea ce s-a reținut în descrierea faptei, cu referire la identificarea și înregistrarea animalelor. Astfel, a precizat petentul că, articolul incident este art. 14 din OUG 23/2010, Legea 191 din 2012, fiind cea care aprobă OUG 23/2010 privind identificarea si inregistrarea suinelor, ovinelor si caprinelor, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative.

A mai susținut petentul că, nici încadrarea atribuită de agenții constatatori faptei săvârșite, anume aceea prevăzută de art. 27, lit.i) nu corespunde actului normativ atribuit, în realitate fiind vorba de pct. 27 din Legea 191/2012.

De asemenea, acesta a arătat că, legalitatea actului administrativ, în sensul ca acesta a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege, este asociată cu prezumția de autenticitate și cu prezumția de veridicitate, motiv pentru care, în situația de față, sarcina probei incumbă agenților constatatori.

În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție contestat (fila 7) și cartea de identitate (fila 8).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 30.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.

În fapt, a arătat intimata că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond, prevăzute de OG 2/2001.

A mai precizat aceasta că petentul a încălcat prevederile art. 27, lit.i) din Legea nr. 191/2012, având în vedere că operarea în baza de date informatică a bovinelor, a fost făcută cu încălcarea prevederilor sanitare-veterinare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ., ale Legii nr. 161/2012 și ale OG 2/2001.

În dovedire, intimatul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție contestat (fila 13).

În conformitate cu dispozițiile art. 411, alin.2 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 03.11.2014, întocmit de către intimată, s-a reținut că, la data de 09.10.2013, petentul a operat în baza de date SNIIA, corecții de date nereale privind identificarea animalelor înscrise în NS 5513/2014 a ANSVSA (fila 7).

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 27, lit. i din Legea 191/2012.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea: „cu obiecțiuni”.

Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, în sensul că, încadrarea juridică a faptei este greșită, instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, reține instanța că, potrivit art. 14 din OUG nr. 23/2010, „(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: a) refuzul de înregistrare de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau întârzieri nejustificate de peste 15 zile de la termenul prevăzut de normele sanitar-veterinare pentru înregistrarea în baza națională de date informatice a suinelor, ovinelor și caprinelor, pentru înregistrarea mișcărilor și a evenimentelor intervenite cu privire la aceste animale și pentru corectarea erorilor, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei”.

Instanța reține că acesta este temeiul de drept incident în speță, iar nu Legea 191/2012 pentru aprobarea OUG 23/2010 privind identificarea si inregistrarea suinelor, ovinelor si caprinelor, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative, cum eronat s-a reținut în procesul-verbal.

Pentru a stabili dacă această inexactitate este de natură să atragă anularea procesului-verbal, instanța va analiza, în condițiile art. 175 C.pr.civ., dacă petentului i s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Așadar, instanța reține că, încadrarea juridică a faptei descrise în procesul-verbal nu este prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal și nici nu este prevăzută o sancțiune expresă pentru indicarea greșită a acesteia, astfel că nu va conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare, în condițiile art. 175 C.pr.civ., care să nu poată fi înlăturată astfel.

În cauză, această vătămare este inexistentă, întrucât descrierea faptei este completă și permite încadrarea corectă în drept a faptei săvârșite, iar sancțiunea a fost aplicată în mod legal, în limitele prevăzute de art. 14, alin. 1, lit. a din OUG nr. 23/2010.

Mai mult decât atât, instanța constată că petentul nu a fost vătămat în vreun fel, din moment ce măsura luată este una legală și acesta a avut acces la textul legal, pe care l-a indicat în plângere.

Tot cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că, dispozițiile art. 13 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează prescripția răspunderii contravenționale, prescripție ce intervine dacă sancțiunea nu este aplicată într-un anumit termen de la data săvârșirii faptei.

Astfel, potrivit art. 13 din OG 2/2001, „(1) Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei”.

Din procesul verbal de contravenție . nr._/03.11.2014, rezultă că, data săvârșirii contravenției de către petentul N. V. este data de 09.10.2013, iar procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 03.11.2014, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr.2 /2001.

Instanța reține că, unul dintre principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilității acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârșirii contravenției este un efect de neevitat. Principiul inevitabilității răspunderii contravenționale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii și norme contravenționale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesară din rațiuni sociale sau de politică juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie evitabilă.

Un astfel de caz în care legiuitorul a legiferat renunțarea la dreptul său de a aplica sancțiunea contravențională este și cel instituit de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 care prevede incidența prescripției răspunderii contravenționale dacă procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit în termen de 6 luni de la data comiterii acesteia. Prescripția răspunderii contravenționale este o cauză care stinge raportul juridic contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenției.

Din prisma argumentelor mai sus menționate precum și a dispozițiilor legale ale art. 34 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenție, rezultă că depășirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal de contravenție, întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de către contravenient este prezumată în mod absolut.

Astfel, dat fiind faptul că data de la care a început să curgă termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii este 09.10.2013 și având în vedere data încheierii procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta este în mod evident depășit. În consecință, dreptul de aplicare a amenzii apare ca prescris astfel încât, în mod greșit agentul constatator a procedat la sancționarea petentei cu amendă contravențională.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat instanța reține că, petentul a fost sancționat potrivit art. 14 din OUG nr. 23/2010, care prevede că: „(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: a) refuzul de înregistrare de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau întârzieri nejustificate de peste 15 zile de la termenul prevăzut de normele sanitar-veterinare pentru înregistrarea în baza națională de date informatice a suinelor, ovinelor și caprinelor, pentru înregistrarea mișcărilor și a evenimentelor intervenite cu privire la aceste animale și pentru corectarea erorilor, cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei”.

Instanța constată că, din tot ansamblul materialului probator, rezultă că, la data de 09.10.2013, petentul a operat în baza de date SNIIA, corecții de date nereale privind identificarea animalelor înscrise în NS 5513/2014 a ANSVSA.

Mai mult decât atât, instanța reține că, prin plângerea contravențională, petentul nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, limitându-se la a invoca aspecte ce țin de legalitatea procesului verbal contestat.

În consecință, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, instanța apreciază că procesul verbal . nr._/03.11.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

Cu toate acestea, odată ce în cauză s-a constatat prescrierea dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale, o eventuală reindividualizare a sancțiunii, a rămas însă fără obiect.

Față de cele anterior expuse, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul N. V., în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B. și va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 03.11.2014.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petentul N. V., cu domiciliul în ., județul B., în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B., cu sediul în B., .. 17, județul B..

Anulează procesul verbal . nr._, din data de 03.11.2014, întocmit de intimată.

Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Z. A.-ALIOARACUȘNIR I. V.

Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./02.06.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 4007/2015. Judecătoria BOTOŞANI