Plângere contravenţională. Sentința nr. 4298/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4298/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 16828/193/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4298
Ședința publică din data de 4 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. A.-M.
GREFIER: H. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul G. V.-C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., petentul G. V.-C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, încheiat la data de 10.11.2014.
În motivare, petentul a arătat că în ziua descrisă în procesul-verbal de contravenție circula pe DN 29 (E 58) km. 26 cu autoturismul proprietatea firmei la care lucrează, din direcția Suceava, către B., timp în care a depășit un autovehicul care circula pe aceeași direcție de mers, iar după aproximativ 500 de metri a fost oprit de către un agent de la Poliția rutieră, care i-a reproșat că a depășit linia continuă, fiind sancționat contravențional.
A menționat petentul că mașina poliției era poziționată în așa fel încât nu avea vizibilitate suficientă pentru a vedea marcajul deoarece drumul este mai înalt decât cel în care se afla mașina poliției. De asemenea, a arătat că manevra de depășire a efectuat-o înainte de a intra pe marcajul cu linie continuă.
În finalul susținerilor, a arătat că cele reținute de către agentul constatator nu sunt reale, fapt consemnat și în cuprinsul procesului verbal, la rubrica “Alte mențiuni”, considerente pentru care se impune anularea actului contestat.
Petentul nu a indicat temeiul de drept al plângerii sale.
În dovedire, petentul a anexat la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat, dovada ., nr._ din data de 10.11.2014, carte de identitate.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 10).
La data de 30.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție cu toate măsurile dispuse.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, intimatul a arătat că în ziua de 10.11.2014, în jurul orelor 16,35, petentul a fost depistat în trafic de către un agent de poliție din cadrul Serviciului Rutier, în timp ce conducea autoturismul Hyundai cu nr. de înmatriculare_, efectuând în mod neregulamentar manevra de depășire pe partea stângă a unui autoturism VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ la km.26 pe raza loc. Vlădeni, încălcând marcajul simplu continuu și depășind axul drumului, în zona de acțiune a indicatorului “Depășirea interzisă”.
A menționat intimatul că fapta petentului a fost constatată în mod direct de către un lucrător de poliție.
În drept, intimatul și-a întemeiat apărările pe dispozițiile HG nr. 1391/2006 și ale Codului de procedură civilă.
În dovedire, intimatul a anexat la dosar: procesul-verbal de contravenție contestat, fișă privind istoricul contravențional, raportul agentului constatator.
La data de 11.02.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a menționat faptul că nu a încălcat nicio regulă de circulație, fapt ce a fost consemnat și la rubrica “Alte mențiuni”, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției și nu a recunoscut fapt, cum greșit s-a menționat în întâmpinare.
La data de 20.03.2015, în ședință publică, petentul a anexat la dosar precizări, prin care a învederat că a efectuat manevra de depășire înainte de a intra pe marcajul cu linie continuă, că poziția în care se afla echipajul poliției nu avea vizibilitate suficientă pentru a vedea marcajul, că nu și-a recunoscut fapta și că a solicitat să i se arate filmarea care face dovada săvârșirii faptei, întrucât nu au existat martori-asistenți.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar în virtutea rolului său activ a dispus, din oficiu, emiterea unei adrese către intimat, pentru a atașa la dosar înregistrarea video din data de 10.11.2014 cu privire la fapta consemnată în procesul-verbal sau pentru a face precizări, în cazul în care nu există o astfel de înregistrare video, precum și emiterea unei adrese către D.J.D.P. B., pentru a preciza dacă la km. 26, în localitatea Vlădeni, pe DN 29(E58) operează indicatorul “Depășire interzisă”.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 10.11.2014, petentul G. V.-C. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte-amendă, în cuantum total de 360 de lei, pentru săvârșirea a contravenției prev de art. 120, al. 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se că acesta, în data de 10.11.2014, în jurul orei 16:35, în timp ce conducea autoturismul marca Hyundai, cu nr. de înmatriculare_, din direcția Suceava-B., a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire a autoturismului WV Transporter, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de A. I., în zona de acțiune a indicatorului rutier ”Depășire interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, la rubrica ”alte mențiuni” fiind consemnate următoarele: ”Nu am depășit linia continuă”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
În privința susținerilor petentului referitoare la existența, în momentul săvârșirii contravenției, a unui martor-asistent, în persoana conducătorului auto al vehiculului depășit, instanța învederează că, potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, act normativ ce reglementează cadrul general al procedurii contravenționale, ”Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar ”în cazul in care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”, în acest caz procesul-verbal cuprinzând și datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.
Or, în contextul în care procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petent, menționarea unui martor-asistent nu se justifică, instanța apreciind că rolul martorului-asistent este de a confirma, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001, faptul că cel sancționat contravențional nu este de față, refuză sau se află în imposibilitate de a semna.
În plus, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 10.11.2014 respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța consideră că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 120, alin. 1, lit. h și i din HG nr. 1391/2006, ale art. 76, alin. 1, lit. a, pct. 1, ale art. 77, alin. 2 și ale art. 79, alin. 2, lit. a din același act normativ, alături de dispozițiile art. 100, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002.
Astfel, în art. 120 alin. 1 lit.h) și i) din H.G. nr. 1391/2006, se arată că:
(1)Se interzice depășirea vehiculelor: (...)
h) în zona de actiune a indicatorului "Depășirea interzisa";
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Cu privire la marcajul longitudinal continuu găsim reglementări în Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Conform dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a) pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006:
(1) Marcajele aplicate pe drumurile publice sunt:
a) longitudinale, care pot fi:
1. de separare a sensurilor de circulație.
Totodată, potrivit art. 77 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006: Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia.
În conformitate cu art. 79 alin. 2 lit. a) din H.G. nr. 1391/2006: (…)
(2) Linia continuă se folosește în următoarele situații:
a) linia continuă simplă, pentru separarea sensurilor de circulație, a benzilor de același sens la apropierea de intersecții și în zone periculoase.
În fine, potrivit art. 100, alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002: (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”
Instanța constată faptul că petentul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu înregistrarea video.
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți. De asemenea, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către intimat, pentru a atașa la dosar înregistrarea video din data de 10.11.2014 cu privire la fapta consemnată în procesul-verbal sau pentru a face precizări, în cazul în care nu există o astfel de înregistrare video, precum și emiterea unei adrese către D.J.D.P. B., pentru a preciza dacă la km. 26, în localitatea Vlădeni, pe DN 29(E58) operează indicatorul “Depășire interzisă”.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petentuș nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cu raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit ”pro causa”, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe, se desprinde concluzia că la data și în locul constatării faptelor consemnate în actul de sancționare a conduitei petentului, petentul a a efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire a autoturismului WV Transporter, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de A. I., în zona de acțiune a indicatorului rutier ”Depășire interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu.
În plus, din relațiile furnizate de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași- Secția de Drumuri Naționale B. rezultă că pe DE 58, în extravilanul loc. Vlădeni, între km. 25 + 677 – 26 + 675 există un sector de drum cu restricția de depășire interzisă, astfel încât această interdicție operează și pentru kilometrul 26.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la poziția echipajului de poliție,care nu i-ar fi permis să aibă vizibilitate directă asupra marcajului, instanța reține că petentul nu a furnizat nicio probă în acest sens, în contextul în care fapta a fost observată direct de către agentul constatator, aspect ce reiese și din precizările intimatului anexate la fila 31 din dosar, iar procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate în ceea ce privește situația de fapt reținută de către agentul statului aflat în exercitarea atribuțiilor specifice funcției sale. Tot astfel, nici faptul că depășirea autoturismului în cauză ar fi avut loc înainte de a se deplasa pe porțiunea de drum marcată cu linie continuă nu a fost dovedit de către petent, care nu a înțeles să propună mijloace de probă în susținerea afirmației sale.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Din relațiile furnizate de către intimat (fila 31), coroborate cu precizările acestuia din cuprinsul întâmpinării, rezultă că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, fără înregistrare video. Cu toate acestea, instanța reține că, potrivit art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, ”Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei”, text de lege din interpretarea căruia se desprinde concluzia că agenții constatatori nu sunt obligați în toate cazurile să înregistreze contravențiile constatate.
De asemenea, instanța mai reține că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția relativă de veridicitate, astfel încât organul constatator nu are obligația de a identifica martori oculari cu ocazia stabilirii situației de fapt în scopul confirmării acesteia, cu excepția situației în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului-verbal de contravenție, nu poate sau refuză să semneze, devenind aplicabile dispozițiile art. 19, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind necesară confirmarea din partea unui martor a împrejurărilor strict prevăzute de lege (privind lipsa, refuzul sau neputința de a semna a contravenientului).
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că normele în baza cărora au fost constatate faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 360 lei nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, având posibilitatea de a depune răspuns la întâmpinare și de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta procesul-verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției reținute în procesul-verbal contestat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește amenda aplicată pentru săvârșirea faptei contravenționale, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de circumstanțele personale ale petentului, din fișa privind istoricul cntravențional rezultând că a mai săvârșit abateri la normele rutiere.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la punerea în pericol a participanților la trafic.
În ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că această sancțiune contravențională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art.100 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002, aceasta fiind oportună în contextul în care petentul nu a învederat motive sau circumstanțe personale care să conducă la înlăturarea sancțiunii, iar sancțiunea principală a amenzii a fost menținută.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Pentru aceste motive, instanța, apreciind că există fapta contravenționala și că aceasta a fost corect sancționată, iar procesul–verbal legal întocmit, urmează ca, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, să respingă plângerea formulata de petent ca neîntemeiată și să mențină procesul–verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
Totodată, în temiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARAȘTE :
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul G. V.-C.,CNP_, cu domiciliul în municipiul B., .. 9, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în municipiul B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B., reprezentat de comisar șef C. C..
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din data de 10.11.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. C.M./Tehnored. LMV/ex.4/08.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5016/2015.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 4437/2015. Judecătoria... → |
|---|
