Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5113/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5113/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3664/193/2015
Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 20 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. S.
Grefier - M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5113
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. „N. A.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul O. D..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.05.2015, apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2015, sub nr. _ , reclamanta S.C. „N. A.” SA B. a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului O. D. la plata sumei de 928,26 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate și neachitate în perioada iunie 2011 - februarie 2015 și suma de 155,41 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâtul este utilizator al serviciilor prestate, fără a avea încheiat un contract furnizare de servicii de alimentare cu apă și canalizare, însă acest aspect nu poate fi imputat operatorului de servicii, deoarece utilizarea fără contract de furnizare a serviciilor de utilități publice constituie contravenție.
Deși pârâtul nu a încheiat un contract cu reclamanta, aceasta a beneficiat de serviciile de apă și canalizare furnizate, fără a-și îndeplini obligația de plată a serviciului furnizat, cumulând un debit restant, la care se adaugă penalitățile aferente, potrivit legii.
Cu privire la debitul principal, susține reclamanta că obligația pârâtei de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.241/2006 și în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârâtă.
Cu privire la penalități, susține reclamanta că și această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006 precum și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1516, art. 1547, art. 1522, art. 1489 Cod civil, ale Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, ale O.U. G. nr. 39/2010 și ale Legii nr. 46/2011.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Pârâtul O. D. nu a înaintat formularul de răspuns comunicat de către instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Instanța reține că deși cererea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 Legea 71/2011 care stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă este Decretul 167/1958 sub toate aspectele atât cele de drept material cât și cele procesuale.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
De asemenea, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 1 alin.2 decretul nr. 167/1958 odată cu dreptul la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii
Prin urmare, întrucât în raport de data scadenței indicată în fișa debitorului rezultă că termenul de trei ani este împlinit pentru perioada 23.11.2011 – 29.02.2012, instanța urmează a admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru debitul aferent acestei perioade și a respinge ca atare acțiune pentru această sumă.
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtei servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au întemeiat pe dispozițiile art.35-36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
În executarea acestor relații comerciale, reclamanta a furnizat pârâtei în perioada 20.03.2012 – 17.02.2015 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 819,05 lei, conform centralizatorului, dobânzile pentru întârziere percepute asupra debitului principal fiind în cuantum de 146,69 lei.
Pârâtul nu a contestat aceste debite și nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce apărări cu privire la acestea.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Instanța reține că potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage dobânzi de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la dobânzile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage dobânzi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv dobânzile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; dobânzile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a dobânzilor nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului. În cazul de față, penalitățile de întârziere aferente debitului principal totalizează suma de 146,69 lei.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite, în parte, cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. N. A. S.A. B. și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 819,05 lei reprezentând debit restant, precum și suma de 146,69 lei cu titlu de penalități de întârziere, aferente debitului principal.
În temeiul art.1031 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele textului legal menționat, și anume, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru debitul aferent perioadei 17.06.2011 – 17.02.2012, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea pentru debitul aferent perioadei 17.06.2011 – 17.02.2012, ca fiind prescrisă.
Admite, în parte, cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. N. A. S.A., CUI_, cu sediul în mun. B., .. 34, jud. B., și cu sediul ales în mun. B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul O. D., cu domiciliul în B., ., ., jud. B..
Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 819,05 lei reprezentând debit restant aferent perioadei 20.03.2012 – 17.02.2015, precum și la plata sumei de 146,69 lei cu titlu de penalități de întârziere, aferente debitului principal.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. P.S./Tehnored. M.M.
4 ex./18.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5049/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
