Pretenţii. Sentința nr. 1568/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1568/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 24326/193/2013
Pretenții bănești
ROMÂNIA
SECȚIA CIVILĂ
Judecătoria B.
Dosar nr._
Ședința publică din 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 1568
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile formulată de reclamanta . Group” SA București în contradictoriu cu pârâții M. B. – Prin Primar, C. L. B. și cererii de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva . B. și ., având ca obiect pretenții bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, susținerile părților fiind consemnate în prima încheiere de amânare a pronunțării, care împreună cu celelalte fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 31.10.2014 sub nr._ , reclamanta S.C. O. V. Insurace Group SA a chemat în judecată pârâții M. B. – Prin Primar, C. L. B., pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va, să se dispună obligarea acestora din urmă la plata sumei de 1623,72 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 3 octombrie 2010 autoturismul condus de către numitul C. C. a fost avariat datorită carosabilului deteriorat la care se lucra, fiind un drum în regim de șantier pentru a-l repara, nesemnalizat și că în urma accidentului, fiind asigurat la societatea reclamantă, a fost despăgubit cu suma de 1623,72 lei la data de 01.11.2010.
Învederează reclamanta că în cază sunt date condițiile răspunderii civile delictuale, fapta pârâților constând în inactivitatea manifestată în administrarea arterei rutiere, vinovăția fiind dată de neglijența pârâților, prejudiciul real fiind cel dat de avaria autoturismului suportat și achitat proprietarului autoturismului avariat, evident existând o legătură de cauzalitate între prejudiciul creat și avarierea autoturismului, fiind date de gropile nesemnalizate, drumul local fiind în lucru.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2210 din Noul Cod Civil, art.22 din Legea nr. 136/1995, OUG nr. 195/2002, OG nr. 43/1997, Legea nr. 215/2001, art. 1349 alin.1, 2 și 3 și art. 1357 din Noul Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
M. B. – Prin Primar a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în conformitate cu prevederile art. 2519 din Noul Cod civil, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului B., iar pe fond, respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Totodată, pârâta în temeiul art. 72 alin. 1 din Noul cod civil a formulat cerere de chemare în garanție a . B. și ..
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că vina producerii avariei aparține conducătorului auto, deoarece potrivit prevederilor art. 48 din OUG nr. 195/2002,” conducătorul de vehicul trebuie să adaptezeviteza în funcție de condițiile de drum”, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță,iar conducătorul auto nu poate motiva nereducerea vitezei pe faptul că nu a observat „locurile adânci", cu atât mai mult cu cât el are obligația
de a circula cu prudență.
Arată de asemenea pârâta că împrejurările producerii accidentului nu suntconsemnate de un agentul de poliție, ci relatate de asigurat, pe baza declarației pe propria răspundere dar nu la fața locului și la momentul producerii evenimentului și că este posibil ca avarierea autovehiculului să se fi produs în alt loc sau din orice altă cauză decât întreținerea necorespunzătoare a drumului public. Simpla mențiune că autovehiculul a fost avariat la capătul liniilor de tramvai 101, 102 nu poate conduce la angajarea răspunderii Consiliului L. al municipiului B. și a Municipiului B. deoarece, potrivit art. 1349 și 1376 din Cod civil, pentru a atrage răspunderea civilă delictuală este necesară existența unei legături de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu, iar din documentele depuse nu se poate stabili o culpă în sarcina Consiliului L. al municipiului B. și a Municipiului B..
Invocă pârâta dispozițiile art. 79 din O.U.G nr. 195/2002 potrivit căruia conducătorul auto trebuie în caz de accident „a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența și b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare ”, ori întocmirea dosarului de daune de către societatea de asigurare a fost întocmit fără existența documentelor justificative necesare respectiv procesul - verbal de constatare a accidentului.
Apreciază pârâta că din dovezile prezentate nu se poate stabili cu certitudine existența unui prejudiciu și nici producerea avariei pe sectorul de drum aflat sub paza administratorului drumului public, rezultând foarte clar faptul ca nu se poate stabili vreo legătură de cauzalitate între avaria suferită de asiguratul evenimentul rutier și administratorul drumului public.
Culpa producerii avariei aparține conducătorului auto, deoarece potrivit prevederilor art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Invocă de asemenea pârâta prevederilor art. 123 din H.G. nr. 1391/2006 potrivit căruia „conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:a). la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată; b).în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m; c)la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se află în mers sau staționează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulație pe sens;d)la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament;e)când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă;f) pe drumuri cu denivelări; g)în zona de acțiune ;a indicatorului de avertizare "Copii" în intervalul orar 7,00 - 22,00, precum și a indicatorului "Accident";h)la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bapdă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare;i) la schimbarea direcției de mers prin viraje; j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente”.
Apreciază pârâta că din probele contradictorii depuse în cauză nu rezultă cu certitudine o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de beneficiarul poliței de asigurare și culpa administratorului drumului public, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
. a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în garanție.
Arată . că în cauză este dată excepția prescrierii dreptului material la acțiune evenimentul rutier având loc la, data de 03.10.2010 ,iar prezenta cauza a fost formulată la data de 31.10.2013, depășindu-se termenul general de prescripție de 3 ani.
In susținerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, se invocă dispozițiile art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul prevăzut de lege", iar „ termenul prescripției este de 3 ani...", precum si disp. art.6,al.4NCC si art.201 din Legea 71/2011 „prescripțiile,decăderile si uzucapiunile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit" .
Invocă de asemenea chemata în garanție . excepția lipsei calității procesuale pasive fata de cererea de chemare în garanție formulata de pârâta M. B., si solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă. Se arată că una din condițiile esențiale prevăzute de lege pentru ca o persoana sa fie parte in proces este calitatea procesuala care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa si in același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea de reclamant . poate aparține numai persoanei care pretinde ca i-a fost încălcat un drept al sau,iar calitatea de parat numai persoanei despre care se afirma ca a încălcat sau nu a recunoscut acel drept .Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecății (calitate procesuala activa) si pe de alta parte ,între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic(calitate procesuală pasivă).
În cauză este vorba despre o acțiune în pretenții formulată de reclamanta . Group SA împotriva pârâtei M. B. – Prin Primar,,având ca temei răspunderea civilă delictuală a pârâtei, izvorând din neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute O.U.G nr.l95/2002, având ca urmare producerea accidentului rutier din data de 03.10.2010 „ pe drumul de interes local de la capătul liniilor de tramvai 101,102 în locul unde tramvaiele ies din Calea Naționala din loc.Botosani „ .
În cauză este vorba despre o acțiune în pretenții formulată de reclamanta . Group SA împotriva pârâtei M. B. – Prin Primar,,având ca temei răspunderea civilă delictuală a pârâtei, izvorând din neîndeplinirea obligațiilor legale prevăzute O.U.G nr.l95/2002, având ca urmare producerea accidentului rutier din data de 03.10.2010 „ pe drumul de interes local de la capătul liniilor de tramvai 101,102 în locul unde tramvaiele ies din Calea Naționala din loc.Botosani „ .
Susține . că, M. B. a chemat în garanție o societate care nu a reabilitat tronsonul de drum unde a avut loc accidentul rutier și deci nu este titulara obligației de garanție sau despăgubire fiind o persoana lipsită de calitate procesuală pasivă și solicită respingerea cererii de chemare în garanție promovată de pârâtul ,M. B., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, se solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție, invocând prevederile art.73 NCPC, apreciind că cererea de chemare în garanție trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată ,în cauza față de disp. art. 194 NCPC, aceasta cerere nu respecta dispozițiile art. 194 ,lit.c (arătarea obiectului cererii și valoarea lui), lit.d (arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea ) lit.e (arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere) .
De altfel, cererea este nefondată întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de fond ale răspunderii civile reglementate de art. 1073 Cod Civil anterior sau art.998-999 din acelasi act normativ ,neputându-se dovedi în sarcina subscrisei întrunirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale sau contractuale. Astfel, locul producerii accidentului rutier - după cele menționate de reclamantă - nu se afla pe tronsonul unde S.C C. S.A. efectua lucrări de reabilitare. De asemenea, pârâta nu motivează în cererea de chemare în garanție elementele concrete ale faptei ilicite săvârșite de subscrisa, care să aibă legatura de cauzalitate cu prejudiciul material invocat de reclamant prin acțiune, normele juridice încalcate sau obligațiile contractuale neexecutate. In motivarea cererii de chemare în garanție pârâta M. B. menționează doar de existenta unui contract (nr.l3500/2009) încheiat între părți fără a-1 depune în copie.
Consideră chemata în garanție că reclamantul nu a făcut dovada stabilirii în mod concret a locului producerii avarierii - nici din dosarul de daună (există fotografii neclare imprecise fără dată) și nici din declarația persoanei implicate în accident nu se arată detalii cu privire la punctul exact în care a avut loc evenimentul rutier, groapa sau gropile dimensiunile ei.
Pe cale de consecința, . apreciază că atâta vreme cât nu sunt stabilite cu certitudine nici locul producerii accidentului și nu este dovedită nici cauza avariei și nu se poate stabili cu certitudine legătura cauzală, în sensul că nu se poate ști dacă trecerea peste gropile din carosabil putea produce avariile suferite de autoturism, apreciază că cererea este neîntemeiata.
În drept, chemata în garanție . invocă dispozițiile art.205-208 NCPC,art.1 si 3 din Decretul nr.l67/1958.
. B. a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, arătând că în temeiul art. 2519 din Noul Cod civil dreptul de acțiune întemeiat.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 2519 din Noul cod civil, dreptul de acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescriere în termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat, ori, în speța de față evenimentul asigurat a avut loc la data de 03.10.2010 iar acțiunea a fost introdusă la Judecătoria B. la data de 31.10.2013, cu depășirea termenului legal de 2 ani.
Arată chemata în garanție că evenimentul rutier nu îi ne poate fi imputat și pentru motivul că, nu se face în nici o modalitate dovada producerii acestuia în locul indicat de conducătorul auto.
Simpla declarație a conducătorului auto nu reprezintă o dovadă în acest sens, cât timp nu există o constatare a evenimentului.
Conducătorul auto avea obligația legală de a adapta viteza la condițiile de drum și întrucât, în zonă existau în desfășurare lucrări de amploare executate atât la rețele de apă-canal, prevăzute în programul I. cât și, lucrări de drum, conduita acestuia trebuia să reflecte prudență la volan.
Mai mult decât atât, neexistând nici un proces-verbal de constatare întocmit de un agent de poliție, proces-verbal ce să indice locul și data producerii accidentului rutier, consideră că, evenimentul se putea produce oriunde și la orice moment iar societatea noastră nu poate fi obligată la repararea prejudiciului, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând cererea reclamantei, prin prisma ansamblului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În baza art. 248 din Noul Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei.
Așadar, instanța va respinge excepțiile privind prescrierea dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. B. – Prin Primar și chemata în garanție . B. și C. L. B., cât și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către C. L..
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța o va respinge, reținând următoarele:
Subrogarea asiguratului în drepturile asiguratorului sau pentru despăgubiri ca urmare a producerii unui prejudiciu în afara raporturilor de asigurare are la bază un raport juridic delictual și nu un ul contractual și, ca atare nu trebuie confundată cu acțiunea pe acare asiguratul o poate exercita împotriva propriului asigurat – C.S.J. decizia nr. 3341/2003.
Prin urmare, indiferent de data nașterii drepturilor la plata primei de asigurare ori la plata îndemnizației sau a despăgubirii și a fortiori indiferent de data producerii cazului asigurat, prescripția începe să curgă: a) de la data scadenței primei (sau a ratelor de asigurare datorate de debitorul acesteia) (asigurat, contractant etc.)); b) de la data expirării termenelor de plată a îndemnizației sau, după caz, a despăgubirii datorate de asigurator.
Deci, această regulă se aplică în materia raporturilor de asigurare contractuală (iar nu prin efectul legii) și privește exclusiv raporturile dintre asigurator și asigurat (contractant), iar nicidecum raporturile dintre asigurat și terți ori dintre asigurator, subrogat în drepturile asiguratului și terții răspunzători de prejudiciul asigurat.
Așadar, termenul special de prescripție de 2 ani prevăzut de disp.art. 2519 din Noul Cod civil este aplicabil numai în situațiile care decurg din raportul generic asigurator – asigurat, în speță pârâții sunt terți față de raportul de asigurare existent între asiguratorul Casco și asiguratul acesteia C. C. și drept urmare termenul special de prescripție nu este aplicabil ci devine aplicabil termenul general de prescripție în privința terțelor persoane și anume termenul de 3 ani calculat de la data de 01.11.2010 data efectuării plății către asigurat.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive ia pârâtului C. L. invocată prin întâmpinare, instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 5 alin.2 din OUG nr. 195/2002 „administratorul drumului sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”, iar alin.6 prevede că „ în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”
În raport de aceste prevederi, instanța reține că pârâtul C. L. are calitate procesuală pasivă în condițiile în care se confirmă prin adresa nr. 3632 din 05.02.2015 a Municipiului B. că secțiunea de drum pe care a avut loc evenimentul rutier este în administrarea Consiliului L. B., iar C. L. este și administrator al unității administrativ teritoriale M. B. – Prin Primar.
M. B. – Prin Primar arată că renunță la judecată cu privire la cererea de chemare în garanție a ..
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 3 octombrie 2010 în timp ce numitul C. C. conducea autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_ pe drumul de interes local la capătul linilor de tramvai 101,102, Calea Națională din localitatea B., nu a putut evita locurile accidentale din șoseaua deteriorată și a intrat cu roțile în acestea, ducând la avarierea autoturismului sau asigurat la societatea reclamantei prin polița de asigurare facultativă AVA nr._/24.09.2010, ca urmare a evenimentului produs autoturismului mai sus amintit a fost avariat, cuantumul reparațiilor necesare în sumă de 1623,72 lei, fiind achitate integral de către reclamantă.
Conform disp.art. 22 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, „ administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora, cu excepția .sectoarelor de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective”.
În speță, instanța reține că evenimentul rutier a avut loc pe un drum ce se află în administrarea Consiliului L..
Potrivit disp. art. 5 alin.2 din OUG nr. 192/2002, „ administratorul drumului public, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”, iar alin.6 prevede că „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii”.
În prezenta cauză, instanța reține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a semnaliza și de a menține drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță în calitatea sa de administrator al drumului public, conform art. 40 alin.1 din OU nr. 43/1997, răspunderea sa urmând a fi antrenată în baza art. 998-999 Cod civil referitoare la răspunderea civilă contractuală; este adevărat că prevederile art.40 alin.1 teza a-II-a din OG nr. 43/1997 prevede responsabilitatea se semnalizare anterior menționată, care revine și executantului lucrării, însă doar în perioadele în care pe sectoarele de drum se desfășoară lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare.
Ori, la data producerii accidentului, lucrările erau în plină desfășurare, societatea . obligații legate de garanția lucrărilor, astfel cererea de chemare în garanție a acesteia apare ca fiind întemeiată.
Odată fiind stabilită persoana responsabilă, conform prevederilor art. 40 din OG nr. 43/1997, instanța reține că fapta ilicită a pârâtei reprezentată de neadministrarea corespunzătoare a drumului a cauzat un prejudiciu proprietarului autoturismului, constând în avarierea autoturismului ca urmare a impactării denivelărilor din asfalt, aspecte ce rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert B. T., care relevă faptul că avaria s-a produs în timpul în care autoturismul trecea prin acea zonă, fără a putea ocoli adânciturile formate în partea carosabilă ca și din planșele foto,existând legătura cauzală dintre prejudiciu și faptă, cuantumul prejudiciului fiind de 1623,72 lei, sumă cu care a fost despăgubit proprietarul autoturismului asigurat al societății reclamante și confirmată și prin raportul de expertiză amintit.
Prin urmare, având în vedere și disp.art. 2210 alin.1 din Noul Cod civilă potrivit căruia „ în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”., instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată și în consecință o va admite ca atare.
Cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată apare întemeiată în baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă pentru suma de 1714,66 lei, reprezentând taxă timbru acțiune și onorar expert.
De asemenea, instanța va lua act de renunțare la judecată a Municipiului B. – Prin Primar a cererii de chemare în garanție a ..
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată,
Pentru aceste motive,
In numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta . Group” SA București, cu sediul în București, .. 23, sector 1 , cu sediul procesual ales la C. avocat P. D., cu sediul în București, ..1,., biroul A3, sector 5 în contradictoriu cu pârâții M. B. – Prin Primar, C. L. B. și cererii de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva . B., cu sediul în B., . nr. 114, jud.B. și, având ca obiect pretenții bănești.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către M. B..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. B..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către M. B. a . B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1623,72 lei cu titlu de daune și suma de 1714,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ia act de renunțare la judecată în baza art.406 din Noul Cod de procedură civilă la cererea de chemare în garanție formulată de către Municipiului B. – Prin Primar a ., cu sediul în B., Calea Națională nr. 146, județul B..
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de ..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul B., cerere care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactat H.F.
Tehnoredactat O.B.
Ex.8/03.04.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 395/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1987/2015. Judecătoria... → |
|---|
