Pretenţii. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 18/2015
Dosar nr._ Pretenții bănești
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 06.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. G. C.
GREFIER – B. A.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 18
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. R., având ca obiect pretenții bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța reține că, la termenul de judecată anterior - 05.11.2014, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a emis adresă către părți pentru a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, însă părțile nu s-a conformat.
În temeiul art. 248 Noul Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 10.03.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. a chemat în judecată pe pârâtul C. R. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 50,67 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 16.08._10, a sumei de 0,80 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 16.08._10 și a sumei de 10 lei contravaloare invitație la mediere.
În motivare se arată că pârâtul a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestor servicii, așa cum era menționată în cuprinsul facturilor emise și distribuite lunar de către furnizor. De asemenea, pârâtul nu a contestat niciuna dintre facturile emise, totuși nici nu a înțeles să achite debitele corespunzătoare. Ulterior, pârâtul a fost invitat și la mediere, solicitare căreia nu i-a dat curs.
Cu privire la penalitățile solicitate se menționează că acestea au fost calculate potrivit art. 14 alin.1 din contract, art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și ale art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, aceste penalități fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar de la data de 01.01.2006 au fost aplicate majorări de întârziere de 0,1% pe zi conform art. III din Legea nr.210/2005, de la data de 01.07.2010 s-au aplicat dobânzi de întârziere la plată de 0,05% pe zi întârziere, potrivit art.1 pct.10 din OUG nr.39/2010, noțiunea de majorări de întârziere fiind înlocuită cu dobânzi de întârziere la plată, iar de la 04.04.2011 s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere conform art. 120 alin. 7 din OUG nr. 92/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 Cod civil, art.43 Cod comercial, Legea nr.51/2006, Legii nr.241/2006, Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010, art. 7201 Cod procedură civilă și art.77 din Legea nr. 85/2006.
În dovedire s-au depus copii după contractul de furnizare, fișa abonatului, facturi fiscale, modul de calcul al penalităților de întârziere, invitație la mediere, proces verbal de înmânare, proces verbal de mediere, factura și chitanța privind invitația la mediere.
Reclamanta a solicitat judecata cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.77 din Legea 85/2006.
Pârâtului C. R. i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, însă nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 05.11.2014, din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a emis adresă către părți pentru a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, însă acestea nu s-a conformat.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Între părțile în litigiu a fost încheiat contractul nr. 226 din 01.08.2005 de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, prin care reclamanta . s-a obligat să furnizeze pârâtului C. R. servicii de alimentare cu apă și de canalizare pentru imobilul - casă de locuit situat în .. 12, .. B., având astfel dreptul de a factura și încasa lunar contravaloarea serviciilor furnizate, precum și de a calcula și încasa penalitățile de întârziere, potrivit prevederilor legale. Corelativ, debitorul avea dreptul de a primi serviciile menționate, precum și obligația de a achita în termen de 30 de zile calendaristice de la emitere contravaloarea facturilor (art. 7.7 din contract).
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 08._ serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale emise în această perioadă aflate la dosar și care însumează valoarea de 50,67 lei conform fișei abonatului (fila 7), fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 0,80 lei, potrivit facturilor fiscale.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1 din 17.01.2014. Astfel, conform deciziei menționate, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. 4, art. 2512 și art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011, decizia fiind obligatorie în temeiul art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față, pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii (art. 7.7 din contract), instanța constată că, pentru debitele facturate în perioada 16.08.2010 – 30.09.2010, termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței - 10.03.2014, fără a fi invocat niciun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției de către reclamantă.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, astfel că instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere în sumă de 0,80 lei percepute debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul în sumă de 50,67 lei și penalităților de întârziere în sumă de 0,80 lei și va respinge acțiunea formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. în contradictoriu cu pârâtul C. R., ca fiind prescrisă.
De asemenea, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 10 lei contravaloare invitație la mediere întrucât aceasta vizează debite și penalități de întârziere prescrise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea având ca obiect pretenții bănești, formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L., cu sediul în B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul C. R., cu domiciliul în .. 62, .. B., ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 06.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. M.G.C./ Tehnored. A.B./ ex. 4/16.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1418/2015.... → |
|---|
