Pretenţii. Sentința nr. 6961/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2015, apoi pentru data de astăzi, dată la care,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față:

La data de 28.02.2014, pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 57 B. prin care a solicitat obligarea pârâtului MUNICIPIULUI B. prin primar, la plata sumei de 1617,49 lei, din care 1032,17 lei reprezentând debit principal pentru perioada ianuarie 2011 – decembrie2013 și 585,32 lei penalități, aferente perioadei aprilie 2011 – decembrie 2013.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul este obligat, conform legislației în vigoare, să achite lunar cheltuielile datorate asociației, cu titlu de cote de contribuție, în care sunt incluse cheltuielile comune, dar și eventuale cheltuieli cu furnizorii de servicii.

Reclamanta precizează că pârâtul este proprietarul apartamentului ANL și nu chiriașul și susține că listele de cheltuieli au fost afișate lunar la avizierul de pe casa scării, de unde pârâtul a luat cunoștință și nu a contestat valorile aferente apartamentului, pe listele de cheltuieli fiind trecut numele chiriașului care domiciliază la adresa unde s-a înregistrat consumul, pentru ca proprietarul prin administrator să aibă cunoștință de cotele de contribuție pentru fiecare chiriaș în parte, să poată gestiona optim fiecare apartament proprietate, respectiv să facă contestații în măsura în care are obiecții.

Reclamanta mai declară că anterior introducerii acțiunii în instanță, pârâtul a fost notificat să-și achite debitul restant, dar nu a dat curs acestei solicitări.

În drept, reclamanta a invocat Legea nr.230/2007.

În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie, fișa analitică a debitorului (fila 4), procesele verbale ale adunării generale privind stabilirea cuantumului penalităților de întârziere (filele 5 - 7), listele lunare cu cheltuielile comune din perioada ianuarie 2011 – decembrie 2013 (filele 8 - 43).

Potrivit dispozițiilor art. 50 al. 2 din Legea nr. 230/2007, acțiunea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Pârâtul M. B. prin primar a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție (fila 46), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive pentru debitul și penalitățile aferente luni ianuarie 2011, fiind împlinit termenul general de prescripție de 3 ani, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a chiriașului C. M., a membrilor Comitetului executiv al Asociației de proprietari nr. 57, precum și a S.C. L. SA B..

În motivare, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, susține pârâtul că potrivit art.23 alin.1 din legea nr.215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primăriile, ca autorități executive, legiuitorul prevăzând expres că autoritatea publică locală, consiliul local, exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului, consiliul local hotărând darea în administrare a bunurilor proprietate publică și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii. Precizează pârâta că, prin H.C.L. nr.204/31.05.2005, Consiliul Local al Municipiului B. a aprobat delegarea gestiunii Serviciului public de administrare a fondului locativ și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință către S.C. L. SA B. și care, potrivit regulamentului adoptat, organizează activități de închiriere a locuințelor din fondul locativ și urmărește respectarea drepturilor și obligațiilor chiriașului.

Mai mult, între Consiliul Local al mun. B. și S.C. L. SA B. a fost încheiat Contractul de delegare a gestiunii Serviciului public de administrare a fondului locativ și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, aflate în proprietatea Municipiului B. și în care au fost stipulate expres obligațiile S.C. L. SA de a urmări respectarea drepturilor și obligațiilor chiriașului, respectiv de a rezilia contractul de închiriere în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către chiriași.

Întrucât M. B., prin hotărârea autorităților publice locale a delegat gestiunea Serviciului public de administrare a fondului locativ aflat în proprietatea unității administrativ teritoriale către S.C. L. SA, precum și faptul că Consiliul Local B. este acționar majoritar al S.C. L. SA B. care a fost înființată în scopul de a administra, întreține și repara fondul locativ al unității administrativ teritoriale, solicită pârâtul a se constata că S.C. L. SA B. ar putea sta în acest litigiu în calitate de pârât și astfel, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. prin primar.

Pe fond, susține pârâtul că suma pretinsă de reclamantă nu este certă, lichidă și exigibilă întrucât suma de 585,32 lei solicitată cu titlu de penalități de întârziere nu putea fi calculată decât începând cu data de 01.05.2011 întrucât lista de cheltuieli aferentă lunii februarie 2011 a fost afișată la data de 15.03.2011 și a avut termen scadent la data de 31.03.2011.

Mai invocă pârâtul prevederile legale privind imputația plății și conform cărora, plata parțială se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzii și, la urmă, asupra capitalului și întrucât prejudiciul reclamantei nu este cert, lichid și exigibil, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în garanție formulată în conformitate cu prevederile art.60 Cod procedură civilă, pârâtul M. B. prin primar a chemat în garanție chiriașa C. M., membrii Comitetului executiv inclusiv a Președintelui Asociației de proprietari nr. 57 și a S.C. L. SA B., solicitând obligarea lor la plata sumelor ce vor fi stabilite în sarcina sa, precum și a cheltuielilor de judecată.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a chiriașei C. M., precizează pârâtul că, în calitate de parte a unui contract de închiriere, aceasta a fost beneficiara directă a serviciilor ce i-au fost prestate în mod direct de reclamantă sau indirect, prin intermediul asociației, de către furnizorii de utilități, iar prin semnarea contractului de închiriere și-a însușit și asumat obligația de a plăti cheltuielile privind utilitățile locuinței, această obligație reieșind și din prevederile art.24 din legea nr.114/1996, legea locuinței.

Apreciază pârâtul că cererea îndreptată împotriva chiriașei este întemeiată, întrucât în cazul în care ar cădea în pretenții și ar fi obligat la plata cheltuielilor aferente serviciilor de care chiriașa a beneficiat, bugetul local ar suferi un prejudiciu proporțional cu îmbogățirea fără just temei a chiriașei.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a membrilor Comitetului executiv, inclusiv a Președintelui asociației – C. I., apreciază pârâtul că este întemeiată întrucât acumularea de datorii de către chiriașă a fost acceptată în mod tacit de persoanele care puteau și trebuia să urmărească situația încasărilor și plăților lunare, să anunțe proprietarul de cuantumul debitelor înregistrate în evidența asociației, să anunțe locatorul că beneficiarul contractului de închiriere nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni și să solicite rezilierea contractului de închiriere și să cheme în judecată chiriașul pentru obligarea la plata datoriilor restante.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a S.C. L. SA, susține pârâtul că aceasta a încheiat contractul de închiriere cu chiriașa C. M. și astfel, în baza acestuia, avea obligația de a urmări îndeplinirea obligației asumate de chiriaș de a achita cheltuielile privind utilitățile locuinței, precum și dreptul și obligația de a solicita rezilierea contractului de închiriere. Întrucât acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art.58 din Legea nr.230/2007 și având în vedere că autoritatea publică locală – Consiliul Local al Mun.B. a delegat gestiunea serviciului de administrare a fondului locativ aflat în proprietatea Municipiului B., solicită pârâtul admiterea cererii de chemare în garanție a S.C. L. SA B..

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 72 - 74 Cod procedură civilă, art. 1270 și art. 1349 Cod civil.

În dovedire, pârâtul a depus la dosar Statutul S.C. L. SA (filele 53 - 58), Contractul nr.4000/30.01.2007 de delegare a gestiunii (filele 59 - 61) și H.C.L. nr.83/04.06.1998 (fila 69).

Chemata în garanție S.C.L. SA B. a formulat întâmpinare (fila 85), prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. și pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta susține, în esență că, spațiul cu destinația de locuință pentru care se urmărește încasarea debitelor restante face parte din patrimoniul municipalității, că delegarea gestiunii privind administrarea bunurilor imobile este acordată prin contract, fără atragerea unor obligații personale ce ar privi suportarea cheltuielilor de întreținere, dar care, potrivit clauzelor contractului de închiriere, au fost preluate de chiriașa C. M. și astfel, obligația de plată a debitelor restante cade exclusiv în sarcina celui care le produce, în cazul de față, a chiriașei C. M...

Pârâta S.C.L. SA B. nu a indicat temeiul de drept al întâmpinării și nu a depus înscrisuri.

La data de 23.01.2015, pârâtul M. B. prin primar a depus răspuns la întâmpinare (fila 94) prin care a învederat că prin contractul nr. 4000/21.01.2007, autoritatea publică locală a delegat gestiunea serviciului public de administrare a fondului locativ și spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință către ., care avea dreptul, dar și obligația, în calitate de locator, parte semnatară a contractului de închiriere, de a solicita rezilierea contractului de închiriere încheiat cu chemata în garanție C. M..

Chemata în garanție C. M., legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare la dosar.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, blocul de locuințe din mun. B., .. 1, ., în care se află imobilul pentru care reclamanta solicită plata cheltuielilor comune, se află în proprietatea Municipiului B., acest aspect fiind recunoscut de pârâtă chiar prin întâmpinarea depusă la dosar.

Potrivit H.C.L. B. nr.204/31.05.2005, s-a aprobat delegarea către S.C. L. SA B. a gestiunii Serviciului public de administrare a fondului locativ și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, aflate în proprietatea Municipiului B., prin negociere directă.

În urma încheierii contractului de închiriere între reprezentanții S.C. L. SA și chemata în garanție C. M., acesteia din urmă i-a fost dat în folosință imobilul în cauză, condiționat de achitarea tuturor sumelor restante la plata chiriei și a furnizorilor de utilități.iar potrivit fișei debitorului depusă de reclamantă (fila 4), la data cererii de chemare în judecată, acesta figura cu o restanță totală de 1617,49 lri, respectiv 1032,17 lei reprezentând cote cheltuieli comune de întreținere din perioada ianuarie 2011 – decembrie 2013 și suma de 585,32 lei reprezentând penalități de întârziere din perioada aprilie 2011 – decembrie 2013, debit necontestat de către părți.

În drept, potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedura care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului B. prin primar, instanța apreciază că este neîntemeiată și o va respinge având în vedere, pe de o parte, că pârâtul este proprietarul imobilului care înregistrează datorii față de reclamantă, iar pe de altă parte, că potrivit art. 58 din Legea 230/2007, instituțiile administrației publice locale care dețin în proprietate apartamente, au aceleași drepturi și obligații ca oricare alt proprietar din condominiu și au obligația să mandateze persoane fizice sau juridice pentru a colabora cu asociația de proprietari, iar raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute în prezenta lege.

Raportat la excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitul și penalitățile aferente lunii ianuarie 2011, instanța reține că fișele aferente lunii ianuarie sunt afișate în cursul lunii februarie, scadența fiind determinată de la data afișării. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.

Pe fond, având în vedere că sunt incidente în cauză dispozițiile legale evocate în precedent, instanța reține în primul rând, existența certă a unei creanțe principale în favoarea reclamantei, în cuantum total de 1032,17 lei, aferentă perioadei ianuarie 2011 – decembrie 2013, precum și împrejurarea că această creanță nu s-a stins prin plată, debitorul nefăcând dovada achitării acestei datorii Astfel, în lumina art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi, fiind satisfăcută această cerință, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. În cauză însă, pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului, astfel că, neexecutarea obligației rezultă cu certitudine, și îi este imputabilă.

În ce privește creanța accesorie creanței principale, constând în penalități de întârziere, instanța reține că potrivit hotărârilor Adunării Generale a Asociației de P. nr.57, pentru întârzierea la executare, debitorul urmează să plătească 0,2 % (0,1 % începând cu februarie 2012) din debit pentru fiecare zi de întârziere. Cum pârâtul nu a achitat sumele corespunzătoare cheltuielilor de întreținere, instanța apreciază că pentru perioada ce face obiectul prezentei cereri, raportat la creanța principală, pârâtul datorează penalități în cuantum total de 585,32 lei.

Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.57 B. în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin primar și va dispune obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei totale de 1617,49 lei, din care 1032,17 lei reprezentând cheltuielile lunare neachitate aferente perioadei ianuarie 2011 – decembrie 2013 și 585,32 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, calculate pentru perioada aprilie 2011 – decembrie 2013.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulate de pârâtul M. B. în contradictoriu cu S.C. L. SA B., instanța reține că acesteia nu-i incumbă obligația de plată a cheltuielilor de întreținere pentru apartamentul nr. 16 situat în .. 1, ..B. și nu pot primi eficiență în cauză susținerile pârâtului potrivit cărora, obligația de plată a cheltuielilor care fac obiectul prezentei judecăți, derivă din obligația chematei în garanție de a urmări respectarea obligațiilor chiriașului de plată a cheltuielilor comune și a cheltuielilor cu furnizorii de servicii.

Este de observat că obligațiile S.C. L. S.A. B. asumate prin contractul nr. 4000/2007 se circumscriu obligațiilor specifice unui operator de servicii care privesc activitățile de exploatare, întreținere și reabilitare a spațiilor care compun fondul locativ al municipiului B.. Pe de altă parte, din motivarea cererii de chemare în garanție a S.C. L. S.A. se desprinde concluzia că temeiul obligării acesteia la plata cheltuielilor de întreținere aferente apartamentul nr. 16 situat în .. 1, ..B. corespunde conceptului de "răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia" reglementat de art. 1000 alin. 1 cod civil unde se dispune că suntem responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră.

De asemenea, invocând contractul nr. 4000/2007 de delegare de gestiune a Serviciului public de administrare a fondului locativ aflat în proprietatea Municipiului B., pârâtul evocă de fapt cazurile de răspundere pentru fapta altuia, care sunt reglementate de Legea nr. 22/1969 privind răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților și instituțiilor publice însă, pentru a opera o astfel de răspundere, reglementată de codul civil prin art. 1000 sau de Legea 22/1969, este necesar a fi îndeplinite cumulativ o . condiții – existența prejudiciului, a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție și a raportului obiectiv de cauzalitate existent între fapta ilicită și prejudiciu. Lipsa acestor elemente minimale împiedică în cauză declanșarea răspunderii S.C. L. S.A. în ceea ce privește debitul în cuantum de 1617,49 lei reprezentând cheltuielile comune și cheltuielile cu furnizorii de servicii.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. B. în contradictoriu cu C. M., instanța reține următoarele:

Reglementată în art. 72-74 Cod procedură civilă, instituția chemării în garanție conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul. Prin garanție se înțelege în general acea obligație pe care și-o asumă o persoană de a apăra o altă persoană împotriva unei pagube ce s-ar putea produce și de a o despăgubi, în ipoteza în care aceasta ar cădea în pretenții. Chemarea în garanție urmărește tocmai realizarea obligației de garanție în cadrul procesului în care cel garantat este amenințat în dreptul său de către o altă persoană. Prin urmare, din interpretarea reglementării evocate, se constată că această formă de intervenție forțată este posibilă ori de câte ori partea care ar putea pierde procesul poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere de garanție sau în despăgubire.

Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada existenței, în condițiile prezentei cauze, a unui raport juridic direct între pârât și această chemată în garanție, care să izvorască din lege sau din contract (cu reținerea și a aspectului că S.C. L. S.A. nu a chemat în garanție, la râdul său pe numita C. M.), instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de chemare în garanțe a numiților C. I., P. F., M. G., T. I. și Z. N., instanța constată că este neîntemeiată pentru considerentele care succed:

Obligația - în sens larg - definită ca raport juridic în conținutul căruia intră atât latura activă, care este tradusă printr-un drept, cât și latura pasivă, reprezentată de obligația corelativă, are ca izvor acte sau fapte juridice. Răspunderea civilă delictuală reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, iar răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter derogator. De aceea, ori de cate ori nu suntem în prezența unei răspunderi derivând din neexecutarea unei obligații contractuale se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale. În speța dedusă judecății se urmărește repararea unui prejudiciu săvârșit prin fapta chiriașei C. M., și anume, neplata datoriilor înregistrate la Asociația de P. Sucevei 57 pentru apartamentul nr. 16 situat în .. 1, ..B.. Altfel spus, prin formularea cererii de chemare în garanție, pârâtul M. B. urmărește antrenarea răspunderii civile delictuale a membrilor Comitetului executiv al Asociației de P. Sucevei 57, care prin fapta lor culpabilă au creat în patrimoniul acestuia un prejudiciu. Din această perspectivă, cererea pârâtului întemeiată pe dispozițiile art.32 alin.2 din Legea nr. 230/2007 se subsumează normei prevăzute de art. 998, art. 999 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală. Stabilirea acestei răspunderi are însă la bază anumite relații care există între autorul prejudiciului și persoana chemată a răspunde pentru el. În speță, dincolo de faptul că între M. B. și membrii Comitetului executiv al Asociației de P. Sucevei 57 nu există niciun raport juridic, pârâtul nu a făcut dovada întrunirii condițiilor care atrag răspunderea civilă delictuală. Or, o astfel de răspundere nu poate ființa în afara unor condiții premisă de a căror prezență este legată însăși instituirea ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitul și penalitățile aferente lunii inuarie 2011, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Admite acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 57 B., cu sediul în mun. B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul M. B. prin PRIMAR.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1032,17 lei reprezentând cote cheltuieli comune de întreținere din perioada ianuarie 2011 – decembrie 2013 și suma de 585,32 lei reprezentând penalități de întârziere din perioada aprilie 2011 – decembrie 2013.