Contestaţie la executare. Sentința nr. 5430/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5430/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 6245/196/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5430
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Grefier S. L. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul D. V., domiciliat în B., ., .. 4, ., în contradictoriu cu intimata B. S.A., cu sediul în București, sector 2, .. 6 A, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura este legal îndeplinită, prin compartimentul registratură s-au depus înscrisuri la dosar, cerere de amânare de către contestator, s-a atașat dosarul nr._ –încuviințare executare silită, solicitat de instanță, după care,
Reprezentantul intimatei depune la dosar în copie dosarul de executare bancar.
Instanța deliberând asupra cererii de amânare, formulată de contestator, o respinge ca nefondată, întrucât a avut timp suficient să-și angajeze apărător.
Instanța apreciază că nu se mai impune comunicarea dosarului de executare instrumentat de executorul bancar, putându-se edifica din actele depuse la dosar.
Instanța în temeiul art. 167 C. pr. civ. încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca pertinente, concludente și utile soluționării cauzei
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța finalizează cercetarea judecătorească și în temeiul disp. art. 150 C.p.c. reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea depusă pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.04.2013 sub nr._ contestatorul D. V. a contestat actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc M. P. în dosarul de executare silită nr. 1229/ES-MPL/2012.
Contestatorul a arătat că a contractat în anul 2007 un împrumut pentru emiterea unui card de credit cu un plafon de 300 lei. A folosit din împrumutul acordat suma de 250 lei și a depus lunar suma de 50 lei dar suma depusă nu a acoperit creditul acordat care, prin metode nejustificate, a ajuns la suma de 1481,76 lei.
Nu cunoaște conținutul dosarului de executare și sunt necesare lămuriri referitoare la înțelesul și aplicarea titlului executoriu, neavând nici o logică să fie executat pentru suma de 1481,76 lei deși a contractat un împrumut de 300 lei.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate în copie înscrisuri. (filele nr. 5-7 din dosar)
Intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației. S-a arătat de intimată că este tardiv formulată contestația, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 714 din Codul de Procedură Civilă.
Pe fondul dedus judecății s-a arătat că executarea silită s-a demarat la data de 14 martie 2011 întrucât creditul contractat de contestator înregistra o întârziere la plată de 539 zile. Contestatorul datorează suma de 3960,98 lei la care se adaugă dobânzi și comisioane penalizatoare.
Conform situației sub formă de tabel expusă în întâmpinare contestatorul datorează suma totală de 22.012,83 lei la care se adaugă dobânzi și comisioane penalizatoare conform contractului de emitere a cardului, fiind efectiv retrasă în anul 2007 suma de 280 lei.
S-a mai arătat de intimată că în urma apariției Legii nr. 287/2011 procedura executării silite începută de executorul bancar a fost continuată de executorul judecătoresc.
Au fost invocate în drept prevederile art. 115 și următoarele din codul de procedură civilă din 1865.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă din 1865.
Au fost depuse la dosar în copie dosarul de executare silită nr. 1229/ES-MPL/2012 și dosarul executorului bancar L. F. din cadrul intimatei cu nr. 295/2011.
Examinând probatoriile administrate instanța apreciază că sunt nefondate susținerile intimatei referitoare la tardivitatea formulării de contestator a prezentei cereri. Aspectele invederate prin cerere vizează în fapt lămurirea înțelesului și aplicării titlului executoriu, nefiind formulate pretenții privind actele de executare propriu-zise. În acest caz, conform prevederilor art. 401 alin. 11 din Codul de Procedură Civilă din 1865, contestația este formulată în termen legal, nefiind împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Executarea silită a contestatorului a fost demarată de executorul bancar L. F. în cadrul dosarului de executare nr. 295/2011 iar după apariția Legii nr. 287/2011 această procedură a fost continuată de executorul judecătoresc.
Instanța constată că între părți a fost încheiat contractul de emitere a cardului în lei V. Electron cu nr._ pentru o limită de credit de 316 lei. (filele nr. 14-16 din dosar)
S-a prevăzut la art. 3.12 din contract faptul că intimata poate percepe un număr de 13 comisioane pentru serviciile acordate dar fără a se preciza în concret care comisioane se percep și care este cuantumul concret al acestora. (fila nr. 16 din dosar)
Nu rezultă din contractul părților care este cuantumul cert și predictibil al dobânzii percepute. La art. 3.14 din contract s-a menționat că aceasta este în funcție de rata zilnică a dobânzii valabile în ziua respectivă. Este evident că dobânda în acest caz se stabilea în mod unilateral de intimată, fără ca, contestatorul să poată influența în vreun fel modul de stabilire a acesteia. (fila nr. 16 din dosar)
Contestatorul are calitatea de consumator, fiind protejat de legislația în vigoare iar intimatei îi revenea obligația să se abțină de la inserarea în cuprinsul contractului a unor clauze abuzive așa cum au fost definite la art. 4 din Legea nr. 193/2000. Clauzele contractuale nu sunt negociate, contractul încheiat între părți
fiind unul de adeziune în care clauzele sunt preformulate de intimată.
Instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, contestatorul are calitatea de consumator în ceea ce privește contractul încheiat cu intimata. Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală ca fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura sa cum este și cazul condițiilor generale de vânzare practicate de comercianți iar în conformitate cu prevederile alin. 3 revine în sarcina comercianților să probeze că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul.
În cauză nu s-a făcut dovada negocierii clauzelor contractului de emitere a cardului în lei V. Electron cu nr._, instanța apreciind că acestea nu au fost negociate, fiind preformulate de intimată iar contractul este unul de adeziune.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauză ce nu a fost negociată direct cu un consumator va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei sale credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Clauzele existente la art. 3.12 și art. 3.14 sunt abuzive în condițiile în care nu se prevede nici un cuantum al comisioanelor percepute, acestea fiind stabilite în mod arbitrar de intimată, și nici al dobânzii percepute care se stabilește în același mod unilateral și arbitrar de intimată.
Dovadă a caracterului abuziv al acestor clauze este situația expusă în tabelul din întâmpinarea intimatei referitoare la situația cardului de care a beneficiat contestatorul. Acesta a folosit efectiv în anul 2007 suma de 280 lei iar în cursul anilor 2007-2009 a restituit suma de 604 lei, depășind dublul sumei primite ca împrumut de la intimată. Cu toate acestea datorează în prezent în continuare suma de 22.012,83 lei la care se adaugă dobânzi și comisioane penalizatoare. (filele nr. 34-35 din dosar)
În aceste condiții executarea silită a contestatorului în privința sumei de 11.433,67 lei la nivelul anului 2012 este lipsită de fundament, fiind urmărit silit pentru o sumă de peste 40 de ori mai mare decât cea împrumutată pe considerentul unor clauze abuzive ce sunt lovite de nulitate absolută.
Este evident dezechilibrul adus de aceste clauze abuzive în defavoarea contestatorului care a ajuns să fie urmărit în mod nejustificat pentru o suma de peste 40 de ori mai mare decât cea împrumutată deși creditul folosit de 280 lei a fost achitat în totalitate.
Pentru motivele arătate anterior instanța apreciază că cererea contestatorului de lămurire a înțelesului și aplicării titlului executoriu este fondată, va fi admisă și se va dispune anularea actelor de executare efectuate de Biroul Biroul Executorului Judecătoresc M. P. în dosarul de executare silită nr. 1229/ES-MPL/2012 și de executorul bancar L. F. din cadrul intimatei în dosarul de executare nr. 295/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de contestatorul D. V., domiciliat în B., ., .. 4, ., în contradictoriu cu intimata B. S.A., cu sediul în București, sector 2, .. 6 A.
Anulează actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc M. P. L. în dosarul de executare silită nr. 1229/ES-MPL/2012 și de executorul bancar L. F. din cadrul intimatei în dosarul de executare nr. 295/2011.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 09 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
M. F. C. S. L. D.
Red/Tehn/C.M.F./D.S.L.
16.09.2013/4ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 3069/2013. Judecătoria BRĂILA | Reziliere contract. Sentința nr. 1296/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
