Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4109/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4109/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 4463/196/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4109
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. C.
Grefier C. S.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta S. I. cu domiciliul ales la cab. av. B. B. în B., . nr. 32, ., în contradictoriu cu pârâtul M. A. cu domiciliul în B., Aleea Soarelui, ., având ca obiect „ordonanță președințială”.
Dezbaterile orale au avut loc la termenul din data de 23.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.05.2013.
INSTANȚA
Asupra procesului civil de față;
Prin cererea înregistrata la aceasta instanta la data de 19.03.2013 sub nr._ reclamanta S. I. a chemat in judecata pe calea ordonanței președințiale pe M. A., urmând ca, pe baza probelor ce se vor administra, până la soluționarea Dosarului nr._ al Judecătoriei B., sa se dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorul rezultat din relația părților în mod exclusiv de reclamantă, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat reclamanta, că din relația de concubinaj a părților, a rezultat minorul M. R. – A.. Între părți au apărut neînțelegeri, fapt ce a determinat despărțirea în fapt a părților din decembrie 2009, după arestarea preventivă a pârâtului pentru trafic de droguri. Încă de la nașterea minorului, între părți au apărut neînțelegeri cu privire la exercitarea autorității părintești și la contribuția financiară pentru acesta, pârâtul neavând o altă sursă de venit și refuzând să muncească. Având în vedere că nu cunoaște ce sursă de venit are pârâtul a solicitat obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere de 175 de lei, raportat la venitul minim pe economie. După eliberarea din arest, pârâtul a continuat să aibă un comportament violent față de reclamantă. La data de 04.03.2013, pârâtul a luat minorul de la grădiniță și l-a dus la domiciliul mamei sale. A mers în cursul aceleiași zile să ia minorul întrucât mama pârâtului nu este aptă medical să aibă grijă de minor. Văzând că a venit să ia copilul, pârâtul a agresat-o. Reclamanta are un loc de muncă stabil. Consideră că este în interesul superior al minorului ca acesta să locuiască la domiciliul reclamantei și să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească întrucât pârâtul nu s-a interesat de minor și nu cooperează în luarea unor decizii privindu-l pe acesta. Urgența se justifică prin faptul că minorul având o vârstă fragedă, nu poate fi îngrijit în condiții de siguranță de mama pârâtului iar pârâtul se bucură de o proastă reputație morală și este cunoscut ca un împătimit al jocurilor de noroc și ca o persoană violentă.
În drept au fost indicate dispozițiile art. 996 C. proc. civ.
În susținere a anexat înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat ca exercitarea autorității să se realizeze în comun iar stabilirea domiciliului minorului să fie la locuința pârâtului.
În motivare, a arătat că sora și mama sa l-au crescut pe minor până când reclamanta l-a luat pe acesta și a plecat din domiciliu. Situația locuinței reclamantei nu este clară. Minorul este agresat, nu este îngrijit, alimentat și spălat, medicamentele i-au fost cumpărate de tată, hainele i-au fost spălate de bunica paternă, aceasta fiind și cea care îi pregătea mâncarea. La momentul arestării pârâtului, părțile trăiau ca o familie, iar în perioada de detenție a fost vizitat de reclamantă împreună cu minorul.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
La termenul de judecată din data de 23.05.2013, părțile s-au prezentat și au arătat că solicită exercitarea autorității în comun de ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la tată, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere raportat la venitul minim pe economie, fără cheltuieli de judecată.
In cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și interogatoriul pârâtului.
S-au efectuat referate de anchetă psihosocială la domiciliile părților. A rezultat că acestea au locuit împreună cu minorul din iulie 2007 până în august 2012 la domiciliul bunicilor paterni. În perioada august 2012 – martie 2013, părțile au locuit într-o spațiu închiriat. După momentul separării în fapt, minorul a rămas în grija pârâtului la domiciliul bunicilor paterni. Cât timp pârâtul este plecat la serviciu, minorul rămâne în grija bunicii și a mătușii paterne. Pârâtul contribuie cu sume de bani la creșterea și îngrijirea minorului, reclamanta nu contribuie material la creșterea minorului. Reclamanta îl vizitează pe minor la domiciliul pârâtului, fără a i se permite să îl ia pe minor la domiciliul său. Reclamanta lucrează joia în intervalul orar 11 – 17, vinerea și sâmbăta în intervalul orar 21 – 5 și locuiește alături de noul său concubin, într-un imobil proprietatea mamei acestuia. Spațiile de locuit ocupate de părți sunt mobilate și utilate complet, fiind adecvate creșterii armonioase a minorului.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține, în fapt, următoarele:
Potrivit certificatului de naștere al minorului M. R. - A. născut la data de 13.06.2008 rezultă că părțile sunt părinții acestuia.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Având în vedere temeiul de drept al cererii respectiv art. 581 C.pr.civ., se reține necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind neprejudecarea fondului dreptului, caracterul vremelnic al măsurii ordonate și urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță.
În cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „dacă art. 8 din convenție încearcă în principal să apere individul împotriva ingerințelor arbitrare din partea autorităților publice, el implică, de asemenea, și unele obligații pozitive inerente "respectării" efective a vieții de familie. Fiind vorba de obligația statului de a dispune măsuri pozitive (…) art. 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri.”
În aceeași cauză, Curtea a statuat că „procedurile legate de exercitarea autorității părintești, inclusiv executarea hotărârilor pronunțate, necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei.”
Totodată se reține existența pe rolul Judecătoriei B. a dosarului nr._, având ca obiect exercitare autoritate părintească privind pe reclamantă și pe pârât.
Față de considerentele de mai sus, instanța reține că prezentele cereri sunt admisibile pe calea ordonanței președințiale, fiind vorba de măsuri vremelnice, care pot fi modificate atât pe calea dreptului comun cât și pe cea a ordonanței președințiale, condiția urgenței fiind îndeplinită dat fiind importanța majoră a relației copil-părinte, care la această vârstă fragedă a minorului, este destul de fragilă, fiind ușor de destrămat.
Conform prevederilor art. 487 c. civ., conținutul autorității părintești constă în faptul că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. În raport cu aceste prevederi legale și cu situația de fapt ce a rezultat din probele administrate în cauză, instanța reține că se impune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului M. R. – A., să se realizeze in comun, de către ambii părinți. Instanța apreciază că este în interesul superior al minorului ca ambii părinți să își exercite în mod egal dreptul și obligația de a-l crește, îngriji și educa.
Instanța reține că, alături de părți, de creșterea și îngrijirea minorului s-au preocupat și bunicii paterni la domiciliul cărora minorul a locuit. Reclamanta locuiește împreună cu concubinul său în st. Chișinău, nr. 138, spațiu în care minorul nu a locuit până acum. De asemenea, reclamanta are un program de lucru care nu îi permite să își supravegheze, în mod constant, copilul în timpul nopții. Instanța reține că există un atașament reciproc între pârât și familia acestuia și minor și că, la data prezentă, din probele administrate a rezultat că pârâtul s-a reintegrat în societate având un loc de muncă. De asemenea, instanța va avea în vedere acordul de voință al părților.
Conform art. 496 alin.2 C.fam, în situația în care părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui minorul, instanța fiind competentă să decidă în caz de neînțelegere între părinți.
Având în vedere considerentele menționate anterior, instanta va stabili locuința minorului la pârât. Instanța are în vedere faptul că măsura are caracter provizoriu, până la soluționarea dosarului de fond. Astfel, instanța apreciază că o nouă schimbare a domiciliului minorului într-un spațiu în care nu a locuit și alături de persoane puțin cunoscute nu este în interesul superior al minorului.
Instanța, în raport de disp art 402 c.civ, văzând și disp art 529 c.civ și 530 al (2) c.civ,, va obliga reclamanta la plata către pârât, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere în cuantum de 141,50 lei lunar, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri, 24.05.2013. La stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere valoarea venitului minim net pe economie și acordul părților.
În raport cu acestea, instanța va admite cererea astfel cum a fost precizată, va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către părți, va stabili locuința minorului la domiciliul pârâtului, va obliga reclamanta la plata către pârât, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere în cuantum de 141,50 lei lunar, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri, 30.05.2013.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta S. I. cu domiciliul ales la cab. av. B. B. în B., . nr. 32, ., în contradictoriu cu pârâtul M. A. cu domiciliul în B., Aleea Soarelui, ..
Stabilește ca până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B.:
- exercitarea autorității părintești asupra minorului M. R. - A. născut la data de 13.06.2008, să se realizeze în comun, de către ambii părinți,
- domiciliul M. R. - A. născut la data de 13.06.2008 să fie la domiciliul pârâtului M. A., din B., Aleea Soarelui, .,
- obligă reclamanta la plata către pârât, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere în cuantum de 141,50 lei lunar, cu începere de la data pronunțării prezentei hotărâri, 24.05.2013.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.05.2013.
Președinte, I. G. C. | ||
Grefier, C. S. |
CIG/C.S.
29 Mai 2013/4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6052/2013. Judecătoria BRĂILA | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 6141/2013.... → |
|---|
