Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 4603/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4603/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 7957/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4603
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. C.
Grefier C. S.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect "partaj bunuri comune", privind pe reclamanta J. N. cu domiciliul in Braila, ., .. 12, . cu paratul R. G. domiciliat in comuna Chiscani, .. Braila.
Dezbaterile orale au avut loc la termenul din data de 23.05.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțata la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 30.05.2013, 06.06.2013 și 13.06.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.06.2011, sub nr._, reclamanta J. N. in contradictoriu cu pârâtul Rindunica G. a solicitat ca, în baza probelor ce se vor administra si in contradictoriu cu acesta, sa se pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care sa se constate ca in timpul căsătoriei cu pârâtul, părțile au dobândit doua bunuri imobile, cu o contribuție de 100% a reclamantei, să fie sistată starea de codevălmășie existentă între părți prin atribuirea acestor bunuri imobile reclamantei și să fie obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, a invocat disp. art. 36 alin. 2 Cod Fam și art.274 C.pr.civ.
În fapt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu paratul, căsnicie desfăcuta prin divorț la data de 12.07.2010, prin sentința civila nr.4271 pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei B.. La data de 24.04.2008 a dobândit prin cumpărare un imobil, respectiv un teren in suprafata totala de 5000 mp, teren situat in extravilanul Comunei Chisicani . cu familia L., in cote egale. La momentul incheierii actului de vanzare-cumparare părțile erau căsătorite, situație in care este nevoita sa promoveze aceasta acțiune pentru sistarea stării de codevalamasie existenta intre părți la acest moment.
De asemenea, pe un teren luat in concesiune de la Primăria Lacu Sărat a ridicat o construcție, din surse exclusiv proprii, cu o valoare de 19.000,00 lei. Paratul a fost tot timpul plecat din tara, nu 1-a interesat absolut nimic de aceasta construcție, reclamanta fiind singura care a contribuit financiar, si nu numai, la ridicarea acestui imobil. Atat terenul, cat si construcția a fost cumpărat si respectiv, ridicata din sursele exclusiv proprii ale reclamantei, nefiind ajutata de fostul sot sub nicio forma. Reclamanta a fost cea care a achitat taxele si impozitele aferente imobilelor, fara a primi niciun ajutor din partea paratului, pana la acest moment nefiind interesat de acest teren si nici de construcție. Pe tot timpul casniciei reclamanta a lucrat, fiind inginera, motiv pentru care a avut surse financiare in vederea dobândirii imobilelor.
A solicitat admiterea prezentei acțiuni in condițiile formulării.
In dovedirea cererii a anexat înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 17.11.2011, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. A solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și, pe calea cererii reconvenționale, să se constate că cele două bunuri imobile, locuința din Lacu Sărat și terenul agricol au regimul juridic de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei în cote egale de ½, urmând a se dispune ieșirea din indiviziune, prin atribuirea locuinței pârâtului, iar terenul să fie partajat în natură în cote de ½, obligarea reclamantei la plata a ½ din datoriile comune, respectiv suma de 502 lei, reprezentând cota acesteia de contribuție la impozitul pentru bunurile comune, achitată în exclusivitate de pârât.
A arătat că reclamanta denaturează realitatea. Realitatea este că părțile împreună și în cote egale au dobândit cele două bunuri. La data căsătoriei, reclamanta avea un copil dintr-o altă relație, copil care a locuit alături de părți și împreună cu copilul rezultat din relația părților. La începutul căsătoriei, părțile au locuit la părinții reclamantei, unde și-au achiziționat majoritatea materialelor de construcție pentru casă. Părinții pârâtului le-au cedat părților concesiunea terenului, pe care în anul 1987, au început să ridice construcția, în baza autorizației de construire, eliberată pe numele pârâtului. Imobilul a fost finalizat pe parcursul a câtorva ani cu resurse financiare comune. La data încheierii căsătoriei, reclamanta nu avea serviciu, însă pârâtul a avut serviciu pe întreaga durată a căsniciei. La ceva timp după nașterea copilului părților, reclamanta s-a angajat ca femeie de serviciu la . și, în final, agent de vânzări. Între timp a absolvit o facultate de inginerie, devenind inginer în jurul anilor 2005 – 2006, când deja construcția era finalizată.
Pârâtul a fost plecat în Italia doar în februarie 2009, cu acordul reclamantei, trimițându-i acesteia bani prin intermediul unor persoane care lucrau împreună cu pârâtul.
De Sărbătorile P., în anul 2009, reclamanta l-a vizitat pe pârât în Italia, pentru ca în decembrie să introducă acțiunea de divorț, mutându-se la un alt bărbat cu care are o relație. Reclamanta nu mai locuiește în imobil din anul 2009. La plecarea pârâtului în Italia casa era finalizată, cu excepția băii, care s-a finalizat prin placarea cu flise, gresie, obiecte sanitare, la care a contribuit și pârâtul, pentru care i-a trimis bani. Locuința este dotată cu toată aparatura de electrocasnice necesară.
Terenul arabil a fost achiziționat în anul 2008, cu contribuție egală.
Pe parcursul căsătoriei, pârâtul a lucrat în permanență, în majoritatea timpului în agricultură, fiind mecanizator, creștea animale și lucra și după orele de program, situație ce se va dovedi cu cartea de muncă.
În drept, a invocat art. 115 și 118 C. proc. civ.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională în cuprinsul căreia a arătat că părțile au început să ridice construcția în anul 1998, moment de la care s-a eliberat autorizația de construire. Pârâtul nu a realizat niciodată venituri, reclamanta fiind cea care a realizat în mod exclusiv venituri din muncă în continuu. Reclamanta a început să ridice construcția, pârâtul opunându-se. În februarie 2009, pârâtul a plecat în Italia, reclamanta continuând să construiască casa și să locuiască acolo, până la sfârșitul anului. Pârâtul este plecat la acest moment din țară, fiind dezinteresat de situația imobilului. Pârâtul nu a contribuit la ridicarea locuinței, netrimițând nici pensia pentru copilul minor.
Pârâtul a luat cunoștință de achiziționarea terenului arabil la momentul introducerii acțiunii.
A solicitat respingerea cererii reconvenționale.
Părțile au depus concluzii scrise.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba testimonială, expertiza în construcții și expertiza cadastrală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 02.11.1997 și au divorțat la data de 12.07.2010 (f. 5-6).
Pe terenul deținut de pârât în concesiune dinaintea încheierii căsătoriei (contract nr. 309/11.09.1997, f. 202 - 204) situat în Chiscani, Lacu Sărat, ., în timpul căsătoriei, părțile au ridicat o construcție casă de locuit și un garaj (construcția C1 și C2, identificate în cuprinsul Anexei nr. 1 la raportul de expertiză efectuat, f. 139). Conform concluziilor raportului de expertiză coroborat cu cele consemnate în cuprinsul Autorizației de construire nr. 034/27.07.1998 (f. 9), ridicarea construcției a fost demarată în anul 1998 și a durat 5 ani.
Tot în timpul căsătoriei părților, reclamanta a achiziționat, conform contractului de vânzare –cumpărare nr. 3946/24.04.2008 (f. 7), în cotă de ½ terenul arabil în suprafață totală de 5000 mp situat în . Sărat, Județul B., identificat cadastral: suprafața de 2500 mp în tarlaua 30, ./1 și 2500 mp în tarlaua 30, ./2.
Conform art. 30 C. fam. bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sînt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților.
Din probele administrate nu a rezultat o contribuție diferențiată a soților la dobândirea terenului și la ridicarea construcțiilor ce fac obiectul prezentei cauze.
Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia la dobândirea burilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune. În lipsa unor probe din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale, și, deci, împărțirea acestor bunuri urmează a se face în părți egale. Se are în vedere cota de contribuția asupra comunității de bunuri și nu asupra unui bun individual determinat. Instanța reține că, în cauză, nu există o probă certă care să ateste că soții au avut o contribuție diferențiată la achiziționarea imobilului dobândit în timpul căsătoriei.
Astfel, conform cărților de muncă ale părților, depuse în copie la dosarul cauzei (f. 190 și 222), rezultă că pe perioada ridicării construcției, 1998 – 2003, pârâtul a fost în permanență angajat (cu excepția unei perioade de 9 luni, câte 3 luni la începutul anilor 2000, 2001 și 2002, când s-a aflat în șomaj și a obținut ajutor de șomaj) în timp ce reclamanta s-a angajat din anul 2002. De asemenea, conform declarațiilor martorilor, la ridicarea construcției au participat părțile și părinții reclamantei, cu muncă fizică. Rezultă astfel că părțile au avut o contribuție egală la ridicarea construcției.
Conform declarației martorilor propuși de reclamantă, rezultă că banii folosiți la achiziționarea a ½ terenul arabil în suprafață totală de 5000 mp situat în ., Județul B., proveneau de la sora reclamantei, fără a se putea stabili dacă suma de bani a fost atribuită cu titlu de donație sau cu titlu de împrumut. Instanța reține că informațiile furnizate de acești martori nu au fost constatate în mod nemijlocit de aceștia, ci au fost relatate de sora reclamantei („mi-a povestit sora ei că îi dă banii ca să cumpere acel teren”, „știu asta de la sora doamnei N.”). În raport cu aceste considerente, instanța urmează să nu aibă în vedere declarațiile martorilor S. M. și Balabanu Adrianu - I. sub aspectul menționat.
La stabilirea cotei de contribuție, instanța urmează să aibă în vedere și faptul că reclamanta a urmat cursurile unei facultăți în timpul căsătoriei cu pârâtul (absolvind în anul 2008, f. 200) și faptul că reclamanta are un copil dintr-o altă relație care a locuit inclusiv la domiciliul părților, fiind, pe cale de consecință, îngrijit și din veniturile acestora. De asemenea, pârâtul a muncit în străinătate, trimițând, conform răspunsului la interogatoriu al reclamantei și declarațiilor martorilor propuși de pârât, bani reclamantei.
La atribuirea bunurilor, instanța urmează să rețină că, niciuna dintre părți nu locuiește în construcția supusă partajului, că reclamanta s-a mutat din acest imobil, presupunându-se că locuiește la un alt domiciliu alături de noul său soț, și că pârâtul muncește în străinătate. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că locuința a fost ridicată pe terenul concesionat de pârât anterior încheierii căsătoriei cu reclamanta.
Conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză (f. 139 și 80), valoarea construcțiilor C1 și C2 ridicate pe terenul deținut de pârât în concesiune dinaintea încheierii căsătoriei (contract nr. 309/11.09.1997, f. 202 - 204), au o valoare de 41.247 de lei, iar valoarea a ½ terenul arabil în suprafață totală de 5000 mp situat în ., Județul B., identificat cadastral: suprafața de 2500 mp în tarlaua 30, ./1 și 2500 mp în tarlaua 30, ./2 este de 10.000 de lei.
Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate rămâne în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Având în vedere că, din probele administrate nu a rezultat că pârâtul are un al domiciliu în țară și că locuința a fost ridicată pe terenul concesionat acestuia anterior încheierii căsătoriei, reclamanta având din anul 2009 un alt domiciliu, în temeiul art. 673 9 C. proc. civ., instanța urmează să dispună sistarea stării de codevalmasie dintre numiții J. N. și Rindunica G. prin formarea a două loturi. Urmează să atribuie numitului Rindunica G. construcția casă de locuit cu o suprafață utilă de 113,98 mp și garajul cu o suprafață utilă de 19,72 mp (construcția C1 și C2, identificate în cuprinsul Anexei nr. 1 la raportul de expertiză efectuat) ridicate pe terenul situat în satul Lacu Sărat, ., Județul B.. Urmează, de asemenea, să atribuie reclamantei cota de ½ din terenul arabil în suprafață totală de 5000 mp situat în ., Județul B., identificat cadastral: suprafața de 2500 mp în tarlaua 30, ./1 și 2500 mp în tarlaua 30, ./2, achiziționat conform contractului de vânzare –cumpărare nr. 3946/24.04.2008, iar pentru egalizarea loturilor urmează să oblige pe pârâtul Rindunica G. la plata către reclamanta J. N. a sumei de 15.623,50 lei.
Conform chitanței . nr._ PJ din data de 09.11.2011 (f. 208), pârâtul a achitat suma de 1004 lei cu titlu de preț al concesiunii, impozit pe teren și pe clădire și impozit pe mijloace de transport. Instanța apreciază că datorii comune reprezintă doar contravaloarea concesiunii terenului pe care părțile au ridicat construcția spațiu de locuit și garajul, impozitul datorat pentru terenul și clădirea ridicată și accesoriile acestora, în cuantum de 631 lei. În raport cu aceasta, reținând că din probele administrate nu a rezultat că suma de 373 de lei (impozit mijloc de transport) are natura unei datorii comune (nerezultând că părțile au deținut în proprietate comună mijloace de transport), instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 315,50 de lei reprezentând cota sa de impozit și de preț al concesiunii datorată pentru bunurile imobile.
În cauză s-au efectuat de către reclamantă următoarele cheltuieli de judecată (4747,60 lei): 2547,60 lei taxă de timbru și timbru judiciar, 1000 de lei onorariu avocat și 1200 de lei onorariu de expert și de către pârât (4215,30 lei): 1015,30 de lei taxă de timbru și timbru judiciar, 1200 de lei onorariu de expert și 2000 de lei onorariu avocat. În total au fost efectuate cheltuieli de judecată în valoare de 8.962,90 de lei. Cheltuielile de judecată urmează să fie suportate de părți proporțional cu drepturile stabilite în urma partajului. Astfel, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 266,15 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta J. N. cu domiciliul in Braila, ., .. 12, ., in contradictoriu cu pârâtul Rindunica G. domiciliat in .. Braila.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant Rindunica G. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă J. N..
Constata ca numiții J. N. și Rindunica G. au dobandit in timpul casatoriei, cu cote egale de contribuție, cota de ½ din terenul arabil în suprafață totală de 5000 mp situat în ., Județul B., identificat cadastral: suprafața de 2500 mp în tarlaua 30, ./1 și 2500 mp în tarlaua 30, ./2, achiziționat conform contractului de vânzare –cumpărare nr. 3946/24.04.2008 și casă de locuit cu o suprafață utilă de 113,98 mp și garajul cu o suprafață utilă de 19,72 mp (construcția C1 și C2, identificate în cuprinsul Anexei nr. 1 la raportul de expertiză efectuat) ridicate pe terenul situat în satul Lacu Sărat, ., Județul B..
Dispune sistarea stării de codevalmasie dintre numiții J. N. și Rindunica G., prin formarea de loturi.
Atribuie numitului Rindunica G. lotul 1, alcătuit din construcția casă de locuit cu o suprafață utilă de 113,98 mp și garajul cu o suprafață utilă de 19,72 mp (construcția C1 și C2, identificate în cuprinsul Anexei nr. 1 la raportul de expertiză efectuat) ridicate pe terenul situat în satul Lacu Sărat, ., Județul B. în valoare de 41.247 de lei.
Atribuie numitei J. N. lotul 2, alcătuit din cota de ½ din terenul arabil în suprafață totală de 5000 mp situat în ., Județul B., identificat cadastral: suprafața de 2500 mp în tarlaua 30, ./1 și 2500 mp în tarlaua 30, ./2, achiziționat conform contractului de vânzare –cumpărare nr. 3946/24.04.2008, în valoare de 10.000 de lei.
Pentru egalizarea loturilor obligă pe pârâtul Rindunica G. la plata către reclamanta J. N. a sumei de 15.623,50 de lei.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 315,50 de lei reprezentând cota sa de impozit și de preț al concesiunii datorată pentru bunurile imobile.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 266,15 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2013.
Președinte, I. G. C. | ||
Grefier, C. S. |
CIG/C.S.
10 Iulie 2013/4 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2886/2013. Judecătoria BRĂILA | Supraveghere specializată. Sentința nr. 5340/2013.... → |
|---|
