Acţiune în constatare. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 7039/197/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.10.2013
PREȘEDINTE :A. G. - Judecător
GREFIER: I. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 30.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 07.10.2013, ulterior 14.10.2013,21.10.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 21 mai 2008 reclamanta ., prin reprezentant legal M. D., prin Societatea de avocați Prediger și C.-F., în contradictoriu cu pârâtele BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, S. ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, M. B. prin primar și . a solicitat să se constate că imobilul situat în B., . în CF 415 B., top. 5480 și 5481, a fost preluat de S. Român în temeiul Decretului 712/1966, să se întabuleze dreptul de proprietate al Statului Român asupra acestui imobil, să se dezmembreze imobilul conform folosinței actuale și să se acorde numere topografice noi fiecărei unități, și să se întabuleze dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției cu destinația de spațiu comercial, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 34 din 20 octombrie 1998 încheiat cu S. ROMÂN.
În motivare reclamanta a arătat că imobilul obiect al acțiunii a fost cumpărat de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI în anul 1927, în temeiul Decretului nr. 320/1948 BANCA NAȚIONALĂ s-a transformat în Banca Republicii Populare Române, instituție a statului socialist, prin art. 3 din Decretul nr. 218/1960 s-a prevăzut un termen de prescripție extinctivă de 2 ani pentru revendicarea imobilelor intrate înainte de data publicării decretului în posesia statului, iar prin Decretul nr. 712/1966 s-a prevăzut că bunurile care se încadrează în prevederile art. 3 din Decretul nr. 218/1960 și se află în posesia unei organizații socialiste sunt considerate proprietate de stat de la data intrării lor în posesia statului sau a oricărei organizații socialiste, cu consecința că bunurile imobile proprietatea Băncii Naționale a României au devenit proprietatea statului din momentul în care aceasta s-a transformat în bancă de stat. S. Român a închiriat imobilul mai multor chiriași, după 1990 chiriașii au cumpărat spațiile închiriate în temeiul HG nr. 389/1996 și HG nr. 906/1996, iar în anul 1997 s-a procedat la înscrierea dreptului de proprietate al statului însă, întrucât nu s-a indicat temeiul legal al dobândirii dreptului, în același an această înscriere a fost radiată. Calitatea procesuală pasivă a STATULUI ROMÂN se justifică prin aceea că, în temeiul Decretului nr. 712/1966, a devenit proprietarul imobilului, precum și prin faptul că i-a vândut reclamantei spațiul comercial din acest imobil, iar calitatea procesuală pasivă a MUNICIPIULUI B. se justifică prin faptul că, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilele preluate de stat în perioada regimului comunist fac parte, după caz, din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, în acest din urmă caz, dacă nu sunt de interes național.
Acțiunea s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru de 2.188 lei (fila 77).
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar, în copie, acte.
Pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin reprezentant legal L. V., a formulat întâmpinare (fila 15) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN și excepția lipsei calității sale de reprezentant al STATULUI ROMÂN.
În motivarea excepțiilor pârâta a arătat că imobilul obiect al acțiunii nu constituie proprietate publică de interes național, astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 213/1998, cu consecința că în temeiul Legii nr. 215/2001, în cauză are legitimare procesuală pasivă doar M. B. prin primar, iar cu privire la fondul cauzei a arătat că în legătură cu acest imobil s-au mai purtat litigii, iar cel mai recent a fost cel care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., în care acțiunea . a fost respinsă irevocabil.
Pârâta ., prin reprezentant legal S. Paltânea, a formulat întâmpinare (fila 19) prin care a solicitat admiterea acțiunii.
În motivare pârâta a arătat că imobilul obiect al acțiunii a fost dobândit în anul 1927 de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin Legea nr. 1056/1946 proprietățile acesteia au trecut în proprietatea STATULUI ROMÂN, prin Decretul nr. 320/1948 BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI s-a transformat în Banca Republicii Populare Române, prin Decretul nr. 712/1966 s-a stabilit că bunurile aflate în proprietatea organizațiilor socialiste sunt considerate proprietate de stat, iar în temeiul art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, proprietatea statului se dobândește fără înscriere în cartea funciară, astfel că din 1 ianuarie 1947 acest imobil a intrat în proprietatea STATULUI ROMÂN și în administrarea fostei ILL, actuala .. Recunoscând această situație, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI a formulat cerere de restituire a imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001, cerere ce i-a fost respinsă prin Decizia nr. 173/2003 cu motivarea că nu are calitatea de persoană îndreptățită potrivit art. 3 din Legea nr. 10/1002, decizie ce a fost menținută prin sentința nr. 30/S/2003 a Tribunalului B., irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului.
Pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÎNIEI, prin reprezentant legal D. F., a formulat cerere reconvențională (fila 25) prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34 din 20 octombrie 1998 încheiat de reclamantă cu S. ROMÂN prin ., și să fie obligată reclamanta să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul obiect al acțiunii.
În motivare pârâta a arătat că în actele normative invocate drept temei al vânzării, respectiv HG nr. 389/1996 și HG nr. 906/1996, se menționează expre că pot fi vândute numai spațiile comerciale proprietatea statului, aflate în administrarea regiilor autonome, în speță ., și înscrise ca atare în cartea funciară, or, potrivit extrasului CF 415 B., proprietarul imobilului este BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI din anul 1927, precum și că părțile au fost de rea-credință la încheierea acestui contract, de vreme ce a atenționat-o pe vânzătoare să nu procedeze la înstrăinarea imobilului, iar cumpărătoarea a acceptat să cumpere deși exista pericolul evicțiunii.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar, în copie, acte.
Cererea reconvențională s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru de 27 lei (filele 95 și 96).
Pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin reprezentant legal D. F., a formulat întâmpinare (fila 59) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei pârâta a arătat că îndreptățirea de a fi parte în proces ca reclamant aparține titularului drepturilor și obligațiilor ce fac obiectul raportului de drept material, și presupune existența identității între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, or reclamanta deține imobilul obiect al acțiunii cu titlu nevalabil, întrucât contractul său de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută în temeiul art. 948 din Codul civil, astfel cum a solicitat a se constata pe calea cererii reconvenționale, precum și că reclamanta nu se poate substitui STATULUI ROMÂN, MUNICIPIULUI B. și ., care ar fi fost singurele îndreptățite să pretindă un drept asupra imobilului în cauză. Pe fondul cauzei pârâta a arătat că pentru ca imobilul să fi intrat în proprietatea statului ar fi fost necesară îndeplinirea formalităților prevăzute de instrucțiunile date în aplicarea Decretelor nr. 712/1966 și nr. 218/1960, care, după știința sa, presupuneau constituirea unei comisii în cadrul Comitetului Executiv al Sfatului Popular sau al organizației socialiste deținătoare, ce avea obligația să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste decrete și să încheie un proces-verbal care să fie aprobat prin decizie a Sfatului Popular respectiv, și doar în baza acestor acte s-ar fi putut proceda la întabularea dreptului de proprietate al statului, însă aceste formalități nu s-au îndeplinit, și din acest motiv statul nu s-a întabulat în CF, iar în prezent nici instanța de judecată și nici autoritățile administrației publice nu pot să îndeplinească aceste formalități, prevăzute în acte normative abuzive, contrare chiar și Constituțiilor din 1952 și 1965, în vigoare la data emiterii lor, precum și art. 481 din Codul civil, potrivit căruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. Pe de altă parte, actele normative invocate ca temei al acțiunii au instituit o prescripție achizitivă, pentru a cărei incidență ar fi trebuit să se îndeplinească condiția prevăzută de art. 1847 din Codul civil ca posesia să fie netulburată, fiind tulburată, potrivit art. 1851 din Codul civil, posesia fondată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului; or, în speță ne aflăm în prezența violenței morale, ce s-a perpetuat până la schimbarea regimului politic în anul 1989, și a constat în imposibilitatea revendicării bunului de către proprietarul lui de drept.
Pârâta M. B. prin primar a formulat întâmpinare (fila 68) prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond a solicitat admiterea acțiunii.
În motivarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive pârâta a arătat că în CF 415 B. proprietara imobilului obiect al acțiunii este BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 34 din 20 octombrie 1998 s-a încheiat între S. ROMÂN prin . în calitate de vânzător și reclamantă în calitate de cumpărător. Pe fondul cauzei pârâta a arătat că, dacă excepția invocată va fi respinsă, nu se opune admiterii acțiunii pe baza probelor ce se vor administra.
Reclamanta ., prin Societatea Civilă de Avocați S., P. și Asociații, a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI (fila 97), prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de revendicare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
În motivarea excepției insuficientei timbrării reclamanta a arătat că pentru cererea de revendicare se datorează o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea imobilului. Pe fondul cauzei reclamanta a arătat că pârâta nu a indicat motivul de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, art. 948 din Codul civil nefiind decât un temei generic, că BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI nu mai are calitatea de proprietar al imobilului încă din perioada comunistă, fapt recunoscut de aceasta prin aceea că a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ce i-a fost însă respinsă irevocabil, că neînscrierea în CF a dreptului de proprietate al statului nu poate conduce la concluzia că părțile contractului de vânzare-cumpărare au fost de rea-credință, de vreme ce actele de naționalizare își produseseră efectele iar dobândirea de către stat a dreptului de proprietate nu era condiționată de înscrierea acestui drept în cartea funciară, precum și că pârâta . a fost obligată prin hotărâre judecătorească să încheie acest contract de vânzare-cumpărare.
Reclamanta ., prin Societatea Civilă de Avocați S., P. și Asociații, a formulat răspuns la întâmpinările formulate de pârâtele BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, S. ROMÂN și M. B. (fila 101), prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta a MUNICIPIULUI B., a excepției lipsei calității sale procesuale active invocate de pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, a excepției lipsei calității de reprezentant a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE pentru S. ROMÂN și a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta S. ROMÂN.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta M. B. reclamanta a arătat că în temeiul Legii nr. 213/1998, bunurile dobândite de stat în perioada comunistă sunt considerate a fi proprietatea unității administrativ-teritoriale, dacă nu sunt de interes național, în privința excepției lipsei calității sale procesuale active, invocate de pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, a arătat că pârâta tratează superficial acțiunea și se raportează în mod individual la fiecare petit, în timp ce acțiunea sa este de tip oblic, fondată pe art. 974 din Codul civil, adică un mijloc prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite, precum și că potrivit art. 23 din Legea nr. 7/1996, dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile, în privința excepției lipsei calității de reprezentant a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE pentru S. ROMÂN a arătat că dreptul de reprezentare decurge din art. 12 din Legea nr. 213/1998, iar în privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta S. ROMÂN a arătat că această pârâtă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care i-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului și este totodată subiectul activ al operațiunilor de naționalizare a BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI, iar înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară trebuie să fie precedată de înscrierea dreptului de proprietate al acestei pârâte. În fine, pe fondul cauzei reclamanta a arătat că pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI și-a pierdut calitatea de proprietar al imobilului obiect al acțiunii prin efectul Legii nr. 1056/1946, a Decretului nr. 320/1948, a Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1966, precum și că această pârâtă a recunoscut acest fapt prin aceea că a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, care însă i-a fost respinsă.
La termenul de judecată din 16 martie 2009 ., prin reprezentant legal M. L., prin avocat M. B., a formulat cerere de intervenție în interes propriu (fila 123) prin care a solicitat să se constate că are calitatea de proprietar asupra imobilului spațiu comercial situat în B., . temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 7 iulie 2007, și să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate ulterior întabulării dreptului de proprietate al STATULUI ROMÂN și al ..
În motivare intervenienta a arătat că la data de 7 iulie 2007 a cumpărat de la reclamanta . imobilul spațiu comercial situat în B., .>
În dovedirea susținerilor sale intervenienta a depus la dosar, în copie, acte.
La termenul de judecată din 16 martie 2009 pârâta-reclamantă reconvențională BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin reprezentant legal D. F., a formulat o precizare a cererii reconvenționale (fila 126) prin care a arătat că nu mai susține capătul de cerere privind revendicarea imobilului, precum și că prin sentința civilă nr. 2291 din 17 martie 2006 a Judecătoriei B. s-a respins o cerere cu același obiect ca cel al acțiunii din prezenta cauză.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar, în copie, acte.
Pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin reprezentant legal D. F., a formulat întâmpinare la cererea de intervenție formulată de . (fila 151), prin care a arătat că nu se opune acestei cereri, și a reiterat cererile formulate în acțiunea reconvențională și apărările și excepția invocate în întâmpinare.
La termenul de judecată din 20 noiembrie 2009 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de ..
La termenul de judecată din 21 iunie 2010 . SRL, prin reprezentant legal C. D.-Grigorița, prin avocat M. B., a formulat cerere de intervenție în interes propriu (fila 246) prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a . prin reprezentant legal A. F., și să se constate că . a dobândit de la ., prin contractul de vânzare-cumpărare din 31 august 2009, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., . . SRL a dobândit de la ., prin contractul de vânzare-cumpărare din 7 mai 2010 dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil, și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate ulterior întabulării dreptului de proprietate al STATULUI ROMÂN, al ., al M. T. SA și al ..
În motivare intervenienta a arătat că la 31 august 2009, intervenienta . a vândut imobilul obiect al acțiunii către ., care la rândul său i l-a vândut la 7 mai 2010.
În dovedirea susținerilor sale intervenienta a depus la dosar, în copie, acte.
La termenul de judecată din 17 octombrie 2011 reprezentantul în instanță al reclamantei a rectificat numele pârâtei ., în sensul că se numește ..
La termenul de judecată din 10 septembrie 2012 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de . SRL, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității de reprezentant a MINISTERULUI FINANȚELOR pentru S. ROMÂN și excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN, și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. B. prin primar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Față de faptul că prezenta cauză are ca obiect, între altele, constatarea faptului că imobilul obiect al acțiunii a trecut în proprietatea statului prin naționalizare, în temeiul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 218/1998 – în vigoare la momentul formulării acțiunii –, potrivit căruia „Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”, și constatând, pe de altă parte, că acest imobil, constând într-un spațiu comercial situat în B., . se încadrează în anexa 1 din Legea nr. 213/1998, ce cuprinde „unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale”, instanța reține că M. B. prin primar, în calitate de titular al dreptului de proprietate privată al unității administrativ-teritoriale, are calitate procesuală pasivă, și în consecință va respinge excepția cu acest obiect.
P. cererea introductivă de instanță reclamanta . a solicitat, în esență, să se constate că imobilul situat în B., . fost preluat de S. Român, și să se întabuleze în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român iar apoi dreptul său de proprietate asupra spațiului comercial din acest imobil pe care l-a dobândit la S. Român, iar ulterior în cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu alte două societăți comerciale, care au solicitat să fie întabulate în cartea funciară în temeiul contractelor prin care au dobândit, prin cumpărări succesive, dreptul de proprietate al reclamantei.
La termenul de judecată din 30 septembrie 2013 instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6450 din 5 iunie 2007 a Judecătoriei B., în privința cererii principale și a cererilor de intervenție. Analizând această excepție instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6450 din 5 iunie 2007 a Judecătoriei B. (fila 129), irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 396/. 2007 a Tribunalului B. (fila 136) și a recursului prin decizia civilă nr. 153/R din 13 mai 2008 a Curții de Apel B. (fila 141), s-a respins acțiunea prin care reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, M. B. prin primar și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat să se constate existența dreptului de proprietate al STATULUI ROMÂN asupra imobilului situat în B., . dobândit în conformitate cu Legea nr. 1056/1946, și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al STATULUI ROMÂN și a dreptului de administrare operativă al reclamantei.
Între litigiul ce a fost soluționat prin amintita sentință și litigiul obiect al prezentei cauze există în mod evident identitate de obiect, ce constă în dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., .>
În privința părților instanța reține că în ambele litigii figurează în calitate de pârâte M. B. prin primar, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR, precum și că identitatea de părți nu este pusă în discuție de împrejurarea că . a acționat anterior în calitate de reclamantă iar în prezenta cauză este pârâtă, și nici de faptul că nici reclamanta și nici intervenientele din prezenta cauză nu au fost parte în precedentul litigiu.
Astfel, în precedenta acțiune . a solicitat să se constate că imobilul situat în B., . căruia, potrivit extrasului de CF 415 B., top. 5480 și 5481, proprietară este BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI (fila 5), a trecut în proprietatea STATULUI ROMÂN, iar în prezenta acțiune reclamanta . a solicitat același lucru, justificându-și calitatea procesuală activă prin contractul prin care a dobândit acest imobil; astfel, instanța reține că reclamanta . a cumpărat de la S. ROMÂN prin ., la 20 octombrie 1998, spațiul comercial din imobilul situat în B., . 6), la 7 iulie 2007 reclamanta a înstrăinat acest imobil către . (fila 124), la 31 august 2009 . a vândut imobilul către . (fila 249) iar la 7 mai 2010 . l-a vândut la rândul său către . SRL (fila 247), cu consecința că reclamanta nu este decât succesoarea în drepturi a două dintre părțile din precedenta cauză, pe care în prezenta cauză le-a chemat în judecată în calitate de pârâte, iar intervenientele sunt succesoare ale reclamantei din prezenta cauză.
Dacă nu s-ar accepta că, în analizarea excepției de autoritate de lucru judecat, subdobânditorului unui bun îi este opozabilă hotărârea pronunțată în contradictoriu cu înstrăinătorul, s-ar ajunge la situația ca litigiul să fie repus în discuție de fiecare dintre subdobânditorii bunului, împrejurare care ar contraveni în mod evident rațiunii reglementării acestei excepții.
De altfel, chiar reclamanta din prezenta acțiune și-a argumentat calitatea procesuală activă prin dispozițiile art. 974 din Codul civil din1864, în vigoare la data introducerii acțiunii, calificându-și explicit acțiunea ca având caracter oblic și arătând că, în calitate de dobânditor al imobilului, nu este decât un creditor al înstrăinătorului, care a neglijat să își întabuleze dreptul de proprietate.
În fine, instanța reține că și în privința cauzei există identitate între precedenta și prezenta acțiune.
Astfel, în ambele litigii reclamantele și-au întemeiat cererea de constatare a faptului că S. ROMÂN este proprietar asupra imobilului situat în B., . faptul că acest imobil a trecut din proprietatea BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI în proprietatea STATULUI ROMÂN prin naționalizare.
Faptul că în acțiunea ce a format obiectul precedentei cauze s-a invocat drept temei al naționalizării Legea nr. 1056/1946, în timp ce în prezenta cauză s-au invocat Decretul nr. 320/1948, Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966, și doar în răspunsul la întâmpinare s-a invocat și Legea nr. 1056/1946, este lipsit de relevanță, de vreme ce cauza celor două acțiuni este faptul naționalizării, adică al trecerii imobilului în proprietatea statului, iar în sentința civilă nr. 6450 din 5 iunie 2007 a Judecătoriei B., la fila 7, paragraful 2, s-a reținut că „nu a avut loc o preluare a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, situat în B., . patrimoniul BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI în cel al STATULUI ROMÂN”; or, această constatare, ce a fundamentat respingerea acțiunii, nu mai poate fi repusă în discuție în prezenta cauză fără a aduce atingere autorității de lucru judecat a acestei hotărâri.
În consecința admiterii excepției autorității de lucru judecat, instanța va respinge atât cererea principală cât și cererile de intervenție.
P. cererea reconvențională pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34 din 20 octombrie 1998 încheiat de reclamantă cu S. ROMÂN prin ., precum și să fie obligată reclamanta să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul obiect al acțiunii.
Întrucât prin precizarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că nu mai susține capătul de cerere privind revendicarea, în temeiul art. 246 din codul de procedură civilă instanța va lua act de această renunțare la judecată.
În susținerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pârâta a arătat că în actele normative invocate drept temei al vânzării, respectiv HG nr. 389/1996 și HG nr. 906/1996, se menționează expres faptul că pot fi vândute numai spațiile comerciale proprietatea statului, aflate în administrarea regiilor autonome, în speță ., și înscrise ca atare în cartea funciară, or, potrivit extrasului CF 415 B., proprietarul imobilului este BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, precum și că părțile au fost de rea-credință la încheierea acestui contract, de vreme ce pârâta a atenționat-o pe vânzătoare să nu procedeze la înstrăinarea imobilului, iar cumpărătoarea a acceptat să cumpere deși exista pericolul evicțiunii.
Instanța reține că nici în HG nr. 389/1996 și nici în HG nr. 906/1996 nu se prevede că pot face obiectul vânzării doar imobilele asupra căruia statul și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate, cu consecința că nu se poate susține că aceste două acte normative nu au putut constitui temei al încheierii contractului de vânzare-cumpărare, că reaua-credință nu constituie motiv de nulitate absolută a actului juridic precum și că, oricum, pârâta nu a dovedit faptul că i-ar fi solicitat . să nu vândă imobilul obiect al acțiunii.
Față de cele ce preced, reținând că pârâta nu a invocat și nu a dovedit existența unui motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 34 din 20 octombrie 1998, instanța va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. B. prin primar, cu sediul în B., .. B..
Admite excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 6450 din 5 iunie 2007 a Judecătoriei B., și în consecință
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., prin reprezentant legal M. D., cu sediul în B., .. B., în contradictoriu cu pârâtele BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin reprezentant legal D. F., cu sediul în București, . 3, S. ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, . 5, M. B. prin primar și ., prin reprezentant legal S. Paltânea, cu sediul în B., . 29, jud. B., și
Respinge cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele ., prin reprezentant legal M. L., cu sediul în B., ., jud. B., și . SRL, prin reprezentant legal C. D.-Grigorița, cu sediul în B., .. C, ., această din urmă cerere de intervenție fiind formulată și în contradictoriu cu pârâta ., prin reprezentant legal A. F., cu sediul în B., ., ., ..
Ia act de renunțarea pârâtei-reclamante reconvenționale BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI la judecarea petitului privind revendicarea imobilului situat în B., .>
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
A. G. I. L.
Red. A.G./22.10.2013/ Dact. I.L./22.10.2013
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
