Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 18922/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 08.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. V. - I.
GREFIER: G. E. - A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “ordonanță de plată“ privind pe creditoarea, .., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu debitorul,Ș. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 25.10.2013, 01.11.2013, respectiv 08.11.2013, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2013, creditoarea ., în contradictoriu cu debitorul Ș. M., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 2000 de euro ( sau echivalentul în lei la cursul leu-euro BNR din ziua plății) potrivit angajamentului scris și a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că debitorul a semnat la data de 23.07.2010 un angajament prin care s-a obligat să plătească societății creditoare suma de 2000 de euro.
În privința dobânzii legale solicitate, creditoarea a arătat că aceasta este datorată de debitor de la data punerii în întârziere, respective de la data de 15.04.2013.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1013 și urm. C.pr.civ.
Creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în fotocopii următoarele înscrisuri: angajament, somație, factură, notă de inventar, dovada confirmare de primire, copie plic.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 2) din O.U.G. 80/2013.
Debitorul pârât, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
La data de 23.07.2010, debitorul Ș. M. a semnat un angajament scris (f.7) prin care s-a obligat să plătească societății creditoare până la data de 14.08.2010, suma de 2000 de euro.
Instanța mai reține că la data de 15.04.2013, creditoarea a expediat o somație către creditor.
Instanța constată că în speță, legea aplicabilă, potrivit art. 6 alin. 2 din N. C. civ. și art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 este Codul civil de la 1864, deoarece Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar angajamentul semnat de debitor a fost încheiat înainte de această dată.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 C. pr. civ., procedura ordonanței de plată se aplică în ce privește creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din contracte civile.
O primă condiție de admisibilitate este aceea potrivit căreia creanța trebuie să constea în plata unei sume de bani, cea de-a doua condiție este dată de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar a treia este reprezentată de existența unui contract civil constatat printr-un înscris însușit de părți.
Cu privire la prima condiție, instanța reține că societatea creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată pentru o sumă de bani, respectiv suma de 2000 de euro.
Față de dispozițiile art. 662 alin. 2 Cpr.civ., instanța reține că o creanță este certă dacă existența ei rezultă din însuși titlul executoriu indicat de creditor. Deși legiuitorul utilizează noțiunea de titlu executoriu, trebuie considerat că din punct de vedere practic, sfera izvoarelor creanțelor certe o depășește pe cea a titlurilor executorii. Instanța are în vedere că regula în materia ordonanței de plată este lipsa titlului executoriu. Creditorii formulează asemenea cereri tocmai în scopul obținerii de titluri executorii. În măsura în care creditorii ar dispune ab initio de titluri executorii, atunci aceștia nu ar mai avea interes pentru a promova cereri de emitere a ordonanței de plată. Totodată, procedura specială a ordonanței de plată ar deveni inutilă, întrucât creditorul care are titlu executoriu este îndreptățit să înceapă direct executarea silită asupra bunurilor debitorului. Consecința interpretării extensive a dispozițiilor sus-menționate este respingerea cererilor de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibile sau ca lipsite de interes. Având în vedere că aceasta conduce la o restrângere a drepturilor subiective civile ale părților, atunci dispozițiile art. 662 alin. 2 C.pr.civ. trebuie supuse unor interpretări și aplicări stricte. P. urmare, instanța consideră că dispozițiile menționate (fiind reglementate în Cartea a V-a. Despre executare silită) sunt aplicabile doar în materia executării silite.
Certitudinea creanței vizează caracterul acesteia de a rezulta direct din actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Astfel, creanța creditoarei este certă, existența ei rezultând din cuprinsul angajamentului semnat de debitor.
Totodată, față de prevederile art. 1018 alin. 3 C.pr.civ., instanța consideră nedepunerea întâmpinării de către debitor ca o recunoaștere a pretențiilor creditoarei.
Instanța constată că societatea creditoare are o creanță lichidă în sensul art. 662 alin. 3 C.pr.civ., în angajamentul semnat de debitor, acesta obligându-se să achite creditoarei suma de 2000 de euro.
De asemenea, creanța este exigibilă în sensul art. 662 alin. 4 C.pr.civ. deoarece debitorul s-a obligat să achite suma de 2000 de euro până la data de 14.08.2010.
În privința dobânzii legale solicitate de creditoare de la data de 15.04.2013 și până la plata efectivă a debitului, instanța reține că dobânda reprezintă daune-interese stabilite de legiuitor.
Potrivit art. 1088 C.Civ. de la 1864, la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda-legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut de a justifica vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Instanța constată că prevederile art. 1014 C.pr.civ. sunt dispoziții speciale, care s-ar aplica în ceea ce privește punerea în întârziere cu prioritate, însă în cauza de față, nu există dovada că debitorul a primit somația expediată de creditoare deoarece la rubrica confirm primirea (f. 11 verso) nu apare semnătura destinatarului.
Astfel, instanța îl va obliga pe debitor să plătească societății creditoare și dobânda legală, considerând că și aceasta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, însă dobânda se va calcula de la data introducerii acțiunii, respectiv 24.07.2013 și nu de la data de 15.04.2013, data care apare pe dovada de confirmare de primire (f. 11) astfel cum a solicitat creditoarea. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 1017 alin. 1 C.pr.civ. pentru calcularea dobânzii.
Potrivit art. 969 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Instanța reține că debitorul are obligația de a plăti creditoarei suma de 2000 de euro, potrivit angajamentului încheiat la data de 23.07.2010 dar și că nu a făcut dovada plății acestei sume.
Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 1021 alin. 2 C.pr.civ. instanța urmează a admite în parte acțiunea formulată și a ordona debitorului să plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicare suma de 2000 de euro (sau echivalentul în lei la cursul leu-euro al B.N.R. din ziua plății) asumată prin angajamentul scris de plată din data de 23.07.2010 precum și dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.07.2013 și până la data plății efective.
Reținând culpa procesuală a debitorului, în temeiul art. 453 alin. 1 C., îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare, în valoare de 350 de lei, din care 200 de lei reprezintă taxa judiciară de timbru și 150 de lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . , cu sediul în mun. B., .. 4, jud. B., având Cod fiscal RO_, înregistrată în registrul comerțului sub numărul J_, cu sediul procesual ales la av. M. C., în mun. B., .. 1, ., ., în contradictoriu cu debitorul Ș. M., cu domiciliul în B., .. 22, ..
Ordonă debitorului ca în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, să plătească creditoarei suma de 2000 de euro (sau echivalentul în lei la cursul leu-euro al B.N.R. din ziua plății) asumată prin angajamentul scris de plată din data de 23.07.2010 precum și dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.07.2013 și până la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor.
Obligă debitorul la plata către creditoare a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru ambele părți. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publica, astăzi, 08.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. V.-I. G. E. – A.
Red./Dact. S.V.I.
08.11.2013– 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9490/2013. Judecătoria BRAŞOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 8490/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
