Pretenţii. Sentința nr. 3261/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3261/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 33441/197/2011
RO M A N I A
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3261
Ședința publica din 25.02.2013
Instanța constituită din :
Președinte – C. M. – judecător
Grefier – A. L. C.
Dezbaterile și susținerile pe fond au avut loc în ședința publica din data de 15.02.2013, care face integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.02.2013, respectiv pentru data de azi.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2012, pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanții P. C. S. și S. E. au chemat în judecată pe pârâta D. A. G., solicitând instanței obligarea acesteia la plata de daune morale pentru suferințele morale provocate, in valoare de 12.000 lei fiecare.
In motivare, s-a arătat ca in data de 20-05-2011 reclamanții au fost accidentați de pârâtă, aceasta efectuând o manevră de mers înapoi pe trotuar fără a se asigura corespunzător și a provocat reclamanților leziuni corporale ce au necesitat între 12- și 15 zile îngrijiri medicale.
Sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Fapta ilicita constă în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă ce a făcut obiectul dosarului penal 25/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. finalizat prin rezoluția procurorului în data de 26-07-2011 și în refuzul pârâtei de a sta de vorbă cu reclamanții pentru a acoperi prejudiciul cauzat acestora ale.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 998-999 C.civ.
Cererea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Pârâta D. A. G., a formulat întâmpinare (f 17), prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată.
În motivare pârâta recunoaște faptul că i-a accidentat pe reclamanți, dar susține că aceștia nu au suferit leziuni corporale și în mai multe ocazii le-a dat bani pentru acoperirea costurilor medicale necesare în vederea cumpărării medicamentelor prescrise de medic, până într-o zi când a încetat să mai le dea bani deoarece a simțit că acest comportament nu va înceta, pretențiile reclamanților crescând de fiecare dată.
Suma solicitată de reclamanți este excesivă și nu există un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În probațiune s-au depus înscrisuri, a fost luat interogatoriul părților și a fost efectuată expertiza medico legală privind starea de sănătate a reclamanților de către IML M. Minovici –f 105,106 și au fost audiați martorii: B. S. P. – F 58, A. SIȚA –F64, A. ANIȘOARA VILOETA F 44.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În data de 20.05.2011, pârâta a intenționat să mute mașina marca Peugeot Boxer cu număr de înmatriculare BV-14-AMAși efectuând această manevră a lovit două persoane, respectiv dl. P. C. S. și d-na S. E., ce se deplasau pe trotuar. Pentru a evita lovirea acestora pârâta a semnalizat claxonând.
Pârâta arată că fiind convinsă de faptul că a fost auzită și că pietonii aveau să se dea la o parte, deoarece nu îi mai vedea în oglinda retrovizoare, a efectuat o manevră de mers înapoi, moment în care auzind niște țipete, a constatat cu stupoare că aceștia au rămas în spatele mașinii, într-un unghi din care nu aveam cum să îi observe, mașina neavând geamuri în partea din spate.
Pârâta a transportat imediat reclamanții cu mașina la Spitalul Clinic Județean de Urgență B., unde le-au fost acordate toate îngrijirile medicale de care aveau nevoie, aspecte relatate chiar de către reclamantul P. C. S. în procesul - verbal încheiat la data de 20.05.2011 orele 21:45, în prezența agentului de poliție și a martorului asistent d-na S. E., reclamantă și ea în prezenta cauză.
În acest proces-verbal, dl. P. C. S. declară că la acel moment nu înțelege să se îndrepte împotriva pârâtei prin formularea unei plângeri penale, și nici nu solicită pretenții civile, luând însă la cunoștință că are un termen de 60 de zile pentru a reveni asupra declarației cu pretenții materiale.
Cu toate acestea, după împlinirea termenului de două luni (prevăzut de art. 284 alin.1 C.p.p.), reclamanții au formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, solicitând totodată în cadrul procesului penal și pretenții civile.
Prin rezoluția din 26.07.2011 adoptată în dosarul penal nr. 4925/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., în temeiul 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtă pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă ca urmare a faptului că aceștia nu au formulat plângerea în termenul prevăzut de legea penală.
În ceea ce privește gravitatea leziunilor suferite de cei doi reclamanți potrivit fișelor UPU/CPU, depuse la dosar reclamanta S. E. a avut trei contuzii (vizibile cu ochiul liber sub forma unor vânătăi), pentru care medicul i-a recomandat repaus relativ zece zile, neavând nevoie internare.
Reclamantul P. C. S. a avut o contuzie la genunchiul drept, o contuzie la mâna dreaptă cu plagă, și o atelă gipsată la unul din degetele de la mâna dreaptă, pentru a se asigura procesul unei vindecări rapide, ținându-se cont de vârsta înaintată a acestuia; pentru care a beneficiat de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt rezultă din declarațiile părților în acțiune și întâmpinare, totodată martorul B. S. P. confirmă cele declarate de pârâtă în întâmpinare și faptul că reclamanta și-a cerut scuze și a promis să îi ducă a spital, dar aceștia nu au cerut să fie duși la spital . Martorul declară că reclamanții nu păreau loviți la data accidentului.
Martora A. SIȚA –F64 declară că s-a întâlnit cu reclamanții în ziua în care au fost accidentați și aceștia nu aveau urme vizibile de lovituri și nu s-au plâns că îi doare ceva în uram accidentului.
Declarația acestor martori nu se coroborează cu fișa UPU /CPU depusă la dosar chiar de către pârâtă și care nu se mai regăsește in evidențele Spitalului Județean B. și cu concluziile raportului de expertiză medico legală întocmit în cauză în care se reține că P. C. S. a suportat leziuni traumatice ce au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale și S. E. a suportat leziuni traumatice ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, iar celelalte afecțiuni sunt boli endogene datorate vârstei, fără legătură cu accidentul din 20-05-2011.
In ceea ce priveste la fondul cauzei, in drept, instanta retine ca dispozitiile art. 998-999 C. civ. prevad ca “orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela care e cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”.
Din aceste dispozitii legale se desprind conditiile prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale si anume: fapta ilicita, prejudiciul, vinovatia, precum si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs.
Fapta ilicită reprezintă, conform art. 998 C.civ., “orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu”, adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Instanța apreciază că faptul lovirii cu mașina, pe trotuar, într-un spațiu destinat pietonilor le-a provocat acestora un prejudiciu fizic si moral, constând in agravarea stării de sănătate având în vedere și vârsta înaintată a acestora. Acest prejudiciu nu a fost reparat.
În fapt prezenta cauză a fost determinată de promisiune pârâtei de a avea grijă că toate cheltuieli medicale ocazionate de prezentul accident vor fi suportate de ea, fără a ajunge la o înțelegerea clară cu privire la cuantumul acestora.
În fapt în baza asigurării RCA pârâta era protejată de pretențiile materiale ale persoanelor accidentate, dar acesta nu a invocat o poliță RCA și nu a chemat în garanție asigurătorul.
Pe de altă parte reclamanții au resimțit un disconfort fizic la care s-a adăugat și cel moral atunci când reclamanta a refuzat să le acopere pretențiile materiale care susțin ei că au rezultat din acest accident.
Reclamantul P. C. S., în răspunsul la interogatoriu, recunoaște că a primit de la pârâtă suma de 10 lei și niște legume, arătând că ar fi vrut să primească măcar 1000 lei .
Reclamanta S. E., în răspunsul la interogatoriu, recunoaște că a primit de la pârâtă suma de 10 lei și niște legume, arătând că ar fi vrut să primească 500 lei .
Martora A. ANIȘOARA V. arată că probabil pârâta a plătit reclamantului P. C. S. suma de 200 lei.
Pârâta susține că le-a dat în total 400 lei reclamanților, în mai multe ocazii, pentru acoperirea costurilor medicale necesare în vederea cumpărării medicamentelor prescrise de medic, până într-o zi când a încetat să mai le dea bani deoarece a simțit că acest comportament nu va înceta, pretențiile reclamanților crescând de fiecare dată
Fapta ilicită a reclamantei constată în vătămarea corporală cauzată acestora, dar și determinarea acestora de a nu formula plângere penală prin promisiuni de acoperire a cheltuielilor ocazionate de accident, fără a le indica acestora limita pe care o are în vedere și suma de bani dispusă să o plătească.
Pârâta a respectat promisiunea anterior împlinirii termenului de 2 luni pentru formularea plângerii penale, din declarația martorei A. ANIȘOARA VILOLETA rezultând că P. C. S. pleca mulțumit de la magazin de fiecare dată când venea să ceară bani de medicamente.
În ceea ce privește existența și cuantumul cert al prejudiciului încercat de reclamanți instanța apreciază că aceștia au suferit un prejudiciu ce poate fi acoperit prin plata unor daune morale.
Instanța va reține apărările pârâtei pentru acordarea daunelor morale în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamanți, importanța valorilor lezate, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamanților, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a acestora.
Prejudiciul moral este acela care nu se exprimă printr-o pierdere în bani, întrucât aduce atingere unui drept extrapatrimonial și nu patrimoniului. Prejudiciul moral a vizat atingerea adusă intereselor persoanelor, concretizate în suferințe psihice și fizice resimțite de victimă și tulburările psihologice încercate de acesta.
Compensația bănească poate avea ca scop readucerea victimei în situația anterioară sau poate avea un titlu de pedeapsă pentru comportamentul ofensator, acesta din urmă putând tinde la o despăgubire reală pentru prejudiciul cauzat sau doar o compensare nominală, atunci când întinderea despăgubirii nu poate fi cert stabilită, acesta având scopul de a indica faptul că un drept a fost încălcat.
În cadrul răspunderii civile nepatrimoniale prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele însele a fi evaluate în bani, adesea dificil de perceput, ceea ce face dificilă și repararea lor.
În consecință, instanța va avea în vedere că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, dar să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, sumele de bani acordate să poată fi calificate drept despăgubiri.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a influențat evoluția practicii judecătorești în sistemul de drept românesc după cum urmează: în cazurile relativ minore Curtea a statuat că hotărârea de constatare judiciară a violării unui drept al omului constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru prejudiciul moral încercat de către cel vătămat; în celelalte cazuri fixarea reparației, indemnizarea daunelor, se face cu luarea în considerare a gravității violării, accentul fiind pus pe importanța prejudiciului din punctul de vedere al victimei.
În consecință, instanța va acorda suma solicitată de reclamanți de 12.000 lei fiecare, cu titlul de daune morale reclamanților, apreciind că suma acordată reprezintă o compensație morală echitabilă, suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți, față de faptul că starea de sănătate la o vârstă înaintată are pentru persoanele în vârstă o valoare foarte ridicată.
Chiar dacă nu se poate reține o legătură de cauzalitate directă cu bolile calificate endogene instanța apreciază că supunerea la analize în mod repetat, suportarea durerilor cauzate de traumatism, disconfortul cauzat de prezentarea la medic pentru verificarea tuturor simptomelor ce puteau sau nu să fie cauzate și obținerea rețetelor, punerea reclamanților în situația de a se prezenta la magazinul pârâtei și a solicita bani pentru rețetele eliberate de medic a creat acestora un prejudiciu moral pentru care se justifică acordarea sumelor solicitate.
Între fapta ilicită și prejudiciu a existat o legătură directă de cauzalitate, prin modalitatea în care pârâta a acționat a creat așteptări reclamanților pe care le-a apreciat ca nerealiste de îndată ce termenul în care aceștia puteau depune plângere penală a expirat.
Sub aspectul vinovăției celui care a produs accidentul, instanța va reține faptul că pârâta a comis accidentul ca urmare a neasigurării corespunzătoare, iar reclamanții, persoane în vârstă, stând de vorbă pe trotuar nu aveau cum să prevină accidentul. Pârâta recunoaște de altfel în întâmpinare că a presupus că cei doi reclamanți s-au mutat din locul unde se aflau și a efectuat manevra de mers înapoi fără a se mai asigura apreciind că dacă claxonează cei doi reclamanți sunt obligați să se mute și să permită mașinii să se deplaseze pe trotuar.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse instanța apreciază că cererea reclamanților este întemeiată și va fi admisă.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 274 C.proc..civ, instanța va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți și justificate în cuantum de 500 de lei fiecare, reprezentând onorariu avocat achitat de aceștia în cauză
HOTĂRĂSTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții P. C. S. cu dom. în BRASOV, E. V., nr. 30 și S. E. cu dom. BRASOV, MARGARITARILOR, nr. 34, ., . cu pârâta D. A. G. cu dom. ales în B., .,. 43, . . consecință:
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 12.000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi – 25-02-2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. MUNTEANUANDRA L. C.
Red. C.M. /28.03.2013/4 ex.
Dact. A.C./28.03.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
