Reîncredinţare minor. Sentința nr. 6072/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6072/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 21788/197/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6072
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.04.2013
PREȘEDINTE – M. M. - Judecător
GREFIER – I. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 01.04.2013 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Deliberînd asupra cauzei de față.
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței la data de 16.08.2011, reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pîrîta L. A. A., solicitînd ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorei P. A. născută la data de 28.09.1999 la reclamant, cu obligarea pîrîtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei ,calculat la venitul minim pe economie. Prin precizarea de acțiune s-a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată numai de reclamant, și să se stabilească locuința minorei la reclamant.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii civile, reclamantul a arătat că minora P. A. a rezultat din afara căsătoriei din relația cu pîrîta L. A. A..
Inițial, părțile au locuit împreună în casa bunicilor paterni ,pînă în luna ianuarie 2003 cînd pîrîta a plecat în Spania . Reclamantul arată că în toată această perioadă, împreună cu bunicul patern s-au ocupat de creșterea și îngrijirea minorei și astfel s-a creat un profund atașament între minoră, tată și bunic. Imobilul în care locuiește minora este confortabil, compus din 4 camere, baie și dependințe și dispune de toate condițiile pentru o bună creștere și dezvoltare a minorei. În solutionarea cauzei se solicită a se avea în vedere că este în interesul minorei ca să se dispună reîncredințarea acesteia la reclamant.
În drept ,s-au invocat dispozițiile art 42,44, 65 c. fam.
În probațiune, s-au depus la dosar acte de stare civilă, ancheta socială, a fost audiată minora în camera de consiliu.
Pîrîta L. A. A. a depus la dosar întîmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În apărare, reclamanta arată că prin sentința civilă nr._/11.12.2003 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 4967/2003, minora P. A. i-a fost încredințată spre creștere și educare. Pînă în anul 2011, împreună cu reclamantul s-au ocupat de creșterea minorei . Prin înțelegere cu reclamantul au lasat minora în casa bunicilor paterni pentru că bunica paternă trăia și nu s-a dorit întreruperea școlii minorei. La întoarcerea sa în țară, respectiv în luna august 2011, reclamantul a dat dovadă de rea credință și nu i-a permis să ia legătura cu minora cu atît mai puțin să o ia în Spania.
Se arată că atît cît a trăit bunica paternă ,minora era supravegheată și avea rezultate bune la învățătură. De la decesul bunicii, minora este lăsată nesupravegheată și a neglijat și scoala.
Avînd în vedere situația de fapt prezentată, se solicită respingerea acțiunii.
Analizînd materialul probator, instanța a reținut urmîtoarele.
Din relația de concubinaj a reclamantului P. V. cu pîrîta L. A. A. a rezultat minora P. A. născută la data de 28.09.1999. Minora a fost recunoscută de tatăl său. Prin sentința civilă nr._/11.12.2003 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 4967/2003, minora P. A. a fost încredințată mamei spre creștere și educare. La luarea măsurii de încredințare, instanța a avut în vedere împrejurările de la acea vreme și interesul superior al minorei. Prin plecarea pîrîtei în Spania, minora a fost lăsată în grija reclamantului, care așa cum rezultă din declarația martorului S. M., i-a asigurat toate condițiile materiale pentru o creștere și dezvoltare normală cît și pentru pregătirea profesională. Dovadă stau și înscrisurile depuse la dosar, respectiv diplomele și premiile pentru rezultatele bune obtinute la învățătură, ceea ce conduce la concluzia că reclamantul s-a implicat în pregătirea profesională a minorei. Fiind audiată în camera de consiliu, minora A. a declarat că ține legătura cu mama sa, dar nu dorește să i se stabilească locuința în Spania, intrucît nu dorește să întrerupe cursurile școlare. A arătat ca are o relație deosebită cu tatăl și bunicul patern ,că i se asigură toate condițiile materiale și financiare pentru o bună evoluție. La stabilirea locuinței minorei, trebuie să se țină cont de interesul superior al acesteia, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vîrsta copilului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copii, precum și de afecțiunea manifestată de copii față de unul sau altul dintre părinți. Aceste împrejurări, fară a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea lor Întrucît împrejurările avute în vedere la data încredințării minorei la mamă s-au schimbat, se impune și modificarea acestei măsuri. În consecință interesul superior al copilului în acceptiunea legii 272/2004 si care se regăsește în egală măsură în art. 403 codul civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală ,la un echilibru socio –afectiv la viața de familie, drept afirmat și prin art 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul din prezenta cauză a convins instanța că deține condițiile materiale, afective și morale pentru creșterea și educarea în continuare a minorei, fapt pentru care dispune stabilirea locuinței minorei la reclamantul P. V.. Cît privește exercitarea autorității părintești,instanța reține că dispozițiile art. 397 C.civ. - aplicabile începând cu data de 1.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Prin reglementarea acestei reguli s-a urmarit alinierea legislatiei românesti la majoritatea sistemelor din Europa, care prevad ca ambii parinti, indiferent ca sunt sau nu împreuna, trebuie sa îsi asume obligatiile parintesti si sa înteleaga ca orice copil are nevoie sa fie crescut, atât de mama, cât si de tata.Exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea minorului, cum ar fi de exemplu: cele privind scoala la care copilul va fi înscris, interventiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului. Este vorba despre o constientizare a responsabilitatii pe care o au ambii parinti cu privire la cresterea si educarea împreuna a copilului lor chiar în situatia în care sunt separati parintii.În prezenta spetă, instanța reține că nu sunt cauze de înlăturare a pîrîtei de la înlăturarea exercitării autorității părintești, nu este decăzută din acest drept ,fapt pentru care dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să fie exercitată în comun. Pe acest considerent, acțiunea civilă va fi admisă doar în parte. Avînd în vedere că locuința minorei este statornică la reclamantul care se ocupă de creșterea ,îngrijirea și pregătirea profesională, se impune și obligația mamei de a contribui la cheluielile pentru întreținerea minorei. Întrucît nu s-a putut afla locul de muncă al pîrîtei, instanța ia drept criteriu de calcul al pensiei de întreținere ,venitul minim pe economie ,care în prezent este de 750 lei.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța admite în parte acțiunea formulată, urmînd a dispune conform celor ce urmează.
Instanța a reținut că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. domiciliat în S., ., județul B. în contradictoriu cu pîrîta L. A. A. cu domiciliul actual în Spania, Paseo Castellana, nr 35: BENIDROM ( Alicante) și în consecință.
Dispune stabilirea locuinței minorei P. A. născută la data de 28.09.1999 la reclamant.
Dispune exercitarea autorității părintești în comun asupra minoreo P. A..
Obligă pîrîta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei P. A. născută la data de 28.09.1999,în cuantum de 187,5 lei începînd cu data de 16.08.2011, data introducerii acțiunii civile și pînă la majorat sau noi dispoziții ale instanței.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 08.04.2013.
P. GREFIER
M. M. I. L.
Red. M.M./08.04.2013
Dact. I.L./08.04.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6073/2013. Judecătoria... → |
|---|
