Contestaţie la executare. Sentința nr. 9263/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9263/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 25-07-2014 în dosarul nr. 16367/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 9263
Ședința publică din data de 25.07.2014
Președinte: I. V. judecător
Grefier: S. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect ,, contestație la executare” formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRASOV în contradictoriu cu intimata C. M.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare c.j. O. M., cu delegatie la dosar si av.D. B. pentru intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art.131 din Noul cod de procedură civilă pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a instanței.
Av.O. M., pentru contestatoare, arată că instanța este competentă să judece prezenta cauză.
Av.D. B. arata ca Judecătoria Brasov este competentă să soluționeze prezenta cerere
Instanța, procedând la verificarea competenței sale în baza art.131 alin.1 N.C.p.c. reține competența materială și cea teritorială pendinte de dispoziția art.713 N.C.p.c. coroborat cu art.650 alin.1 și 2 N.C.p.c.
În temeiul dispozițiilor art.238 alin.1 din Codul procedură civilă, instanța acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Părtile, prin reprezentanti conventionali, arată că estimează durata soluționării prezentei cauze la 60 de zile.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 238 din Codul procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 60 de zile.
Av.O. M. depune înscrisuri constând în practica judiciară.
Instanta acorda cuvântul asupra cererii de suspendare a executarii silite formulata de catre contestatoare.
Av.O. M. pune concluzii de admitere a cererii de suspendare.Arată că executarea a fost declanșată cu nerespectarea disp.OG 92/2012 care instituie, pentru obligațiile recunoscute, un termen de plata de 5 ani de zile precum și cu nerespectarea disp. OG 22/2002 fiind solicitat punerea în executare în termen de o zi de la comunicarea somației și nu 6 luni cum prevăd dispozițiile legale.Mai mult executarea a fost pornită pe întreaga sumă deși contestatoarea a făcut anumite plăți.
Av. D. B. arată că sumele pe care le execută sunt cele stabilite prin sentința civilă în care se specifică clar, în cuprinsul dispozitivului, faptul că debitoarea este obligată la plata unor despăgubiri.In aceste condiții nefiind vorba de drepturi salariale se impune achitarea întregii sume.In ceea ce privește OG 22/2002 este prevăzut, într-adevăr, termenul de plata de 6 luni, însă, față de modul cum este formulat textul de lege, creditoarea la momentul la care a primit somația de plată trebuia să indice faptul că nu are posibilitatea achitării și să solicite acordarea celor 6 luni pentru bugetarea sumei. Mai mult, contestatoarea avea cunoștință de faptul că s-au adresat unui executor judecătoresc pentru că acesta s-a adresat contestatoarei cu solicitarea de a indica suma datorată, aceasta fiind și comunicat mai puțin faptul că se solicită acordarea celor 6 luni pentru achitare.S-a virat o parte din suma în contul intimatei, dar aceasta a luat cunoștință de plata sumei la un interval de două luni astfel că nu a știut că trebuie redusă suma solicitată.Dacă suma solicitată reprezintă despăgubiri atunci nu se datorează contribuții la bugetul asigurărilor sociale dar, dacă suma constituie drepturi salariale, atunci aceste contribuții sunt datorate, nefiind greșită emiterea somației, executorul având posibilitatea atribuirii sumei datorate către bugetul de stat diferența revenind creditoarei.
Instanta, față de motivele invocate în cuprinsul contestației la executare, admite cererea de suspendare a executării silite pornită în dosarul execuțional nr.435/2014 al B. Filofie L. până la soluționarea definitivă a contestatiei la executare.
La solicitarea instanței, părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255 din Codul procedură civilă, acordă cuvântul părților sub aspectul propunerii de probe.
Având cuvântul asupra probelor, av.O. M., solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Av.D. B. solicita admiterea probei cu înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin. 1 din Codul procedură civilă, considerând înscrisurile concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, reprezentanții convenționali ai părților, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și nici alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în baza dispozițiilor art. 244 din Codul procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată.
În baza dispozițiilor art. 392 din Codul procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 din Codul procedură civilă.
Av.O. M. solicită admiterea contestației.Arată că a invocat nulitatea actelor de executare raportat la faptul că s-a declanșat executarea silită față de o altă instituție de către debitorul obligatiei de plată, fiind încuviințată față de Direcția G. a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat.
Aparatorul ales al contestatoarei arată că sumele sunt datorate în temeiul raporturilor de serviciu și s-a solicitat despăgubiri pentru înlăturarea unei situații de discriminare, despăgubirile fiind acordate prin raportare la salariul de bază. Pentru toate drepturile salariale s-au aplicat impozitele și contribuțiile aferente, comunicându-se executorului judecătoresc cuantumul sumelor, executorul s-a subrogat angajatorului având datoria de a porni executarea pe suma solicitată.Executorul a declansat executarea la o zi după comunicarea somației si nu în termenul de 6 luni astfel cum este prevăzut de OG 22/2002. Solicită să se aibă în vedere că nu ne aflam în situația unui refuz la executare fiind contestate și cheltuielile de executare stabilite la valoarea maxima si onorariul de avocat.Cu cheltuieli de judecată.
Av.D. B. pune concluzii de respingere a contestației la executare.In ceea ce privește denumirea creditoarei arată că una din denumirile anterioare ale DRGFP Brasov este D. G. a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, instituția schimbându-si de mai multe ori denumirea.Obligatia de plată cade în sarcina angajatorului chiar și intimata era angajata acestei instituții chiar si sub noua denumire.Arată că intimata are dreptul la plata despăgubirilor, aceasta putând să solicite despăgubiri de un leu sau dublul cuantumului despăgubirilor acordate celorlalți angajați și să facă dovada faptului că a fost prejudiciată dar, a solicitat despăgubiri în același cuantum cu cel primit de restul angajaților.In ceea ce privește termenul de 6 luni invocat de către contestatoare, așa cum a arătat, contestatoarea nu a invocat imposibilitatea de a începe executarea din lipsa de fonduri.Nu se poate transforma natura obligațiilor din despăgubiri în drepturi salariale.In ceea ce privește onorariul executorului și onorariul avocatului apreciază ca acestea au fost calculate în raport de prevederile legale, fiind corect stabilite.
JUDECĂTORIA
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ..7, jud. B. în contradictoriu cu intimata C. M. L. a solicitat anularea somației din data de 26.05.2014 și a încheierii nr.1/26.05.2014, emise în dosarul execuțional nr. 435/2014 al B. Filofie L. și a executării silite înseși, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În motivarea contestației s-a arătat că executarea silită este nelegală ca urmare a faptului că a fost încuviințată executarea silită față de o altă entitate și nu față de debitorul obligației de plată- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. dar cu toate acestea actele de executare silită au fost communicate intimatei.
Cu privire la fondul contestației s-a arătat în esență că executarea silită a fost declanșată fără respectarea dispozițiilor OUG nr._, pentru sume care nu sunt exigibile, respectiv obligații bănești rezultate din drepturi salariale. În plus, o parte din suma stabilită în titlul executoriu a fost achitată în parte, declanșarea executării silite fiind nelegală.
Un alt motiv al contestației la executare îl constituie faptul că executorul judecătoresc a înțeles să someze contestatoarea să achite sumele în termen de o zi deși era ținut să respecte termenul de grație de 6 luni prevăzut de art.2 din OG nr. 22/2002.
S-a mai arătat că suma de 50.598 lei, solicitată în cadrul executării silite, nu este corect calculată având în vedere că reprezintă cuantumul brut al obligației de plată iar plata drepturilor salariale se face numai după reținerea contribuțiilor și impozitelor aferente, creditorul având drept de încasare doar pentru obligația netă.
Contestatoarea a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc trebuia orientat spre minimul prevăzut de Ordinul nr. 2561/2012, și raportat la cuantumul net ce se cuvine creditoarei. De asemenea, cuantumul onorariului de avocat este nejustificat de mare raportat la activitatea desfășurată anterior emiterii actelor de executare silită, limitată la legalizarea hotărârii judecătorești și la redactarea unei simple cereri de punere în executare.
În motivarea cererii de suspendare a executării silite s-a arătat că, în primul rand, în cauză operează suspendarea de drept a executării silite, față de dispozițiile art. XI alin 2 din OUG nr. 92/2012 iar în al doilea rând nu au fost respectate disp. art. 2 din OG nr. 22/2002.
În drept au fost invocate 711 și urm.C.pr.civ.,art. XI din OUG nr. 92/2012,OUG nr. 71/2009, OG nr. 22/2002.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare (f.38-47) prin care a arătat în esență următoarele:
- suma pusă în executare, datorată intimatei, a fost comunicată executorului judecătoresc chiar de către contestatoare
- una dintre denumirile anterioare ale DRGFP B. este Direcția Regională a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, iar altă denumire este Direcția Generală a Finanțelor Publice B. . În realitate acestă instituție și-a schimbat denumirea de mai multe ori, actuala instituție DRGFP B. fiind continuatoarea în drepturi a debitoarei, astfel că excepția nulității invocate pentru acest motiv nu este întemeiată.
- dispozițiile art. XI din OUG nr. 92/2012 nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că prin titlul executoriu intimatei i-au fost acordate despăgubiri pentru tratamentul discriminatoriu care i-a fost aplicat iar nu drepturi salariale.
- cererea de suspendare a executării silite nu este întemeiată deoarece dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 sunt aplicabile numai în situația în care executarea silită nu începe sau continuă din lipsa de fonduri, nefiind cazul în speță întrucât, așa cum reiese din adresa nr._/10.04.2012, contestatoarea nu s-a aflat în imposibilitatea de a începe sau continua executarea și nici nu a solicitat aplicarea acestui text de lege motivând o lipsă de fonduri
- sumele pe care debitoarea pretinde că le-a achitat conform titlului executoriu reprezintă suplimentul treptei de salarizare, or în temeiul titlului executoriu intimata a solicitat plata despăgubirilor prevăzute în cuprinsul acestuia
- chiar și în condițiile plății sumelor conform dispotzițiilor legale invocate de contestatoare, plata ar trebui să fie realizată într-o singură tranșă și nu fracționat pe trimester
- onorariul executorului judecătoresc este corect calculate, raportat la disp. art. 1 din Ordinul nr. 2561/2012 iar onorariul avocatului este unul rezonabil, reprezentând 6% din creanța de executat.
Prion răspunsul la întâmpinare formulat (f.93-96) contestatoarea a reiterate susținerile din cuprinsul contestației .
Cererea de suspendare a execurării silite a fost pusă în discuție la termenul din data de 25.07.2014, instanța dispunând admiterea cererii.
În probațiune s-au depus înscrisuri și a fost depusă copia dosarului execuțional nr. 435/2014 al B. Filofie L. .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3805/05.03.2013 a Judecătoriei B., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B., ce constituie titlu executoriu în speță, s-a constatat că intimata – creditoare este supusă unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală, aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, sume datorate începând cu data de 01.01.2005 și în continuare până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009. În consecință, debitoarea–contestatoare a fost obligată să achite reclamantei, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente celor arătate anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, începând cu data de 01.01.2005 și până la . Legii nr. 330/2009, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data introducerii cererii, respectiv 28.02.2012 și până la achitarea efectivă a debitului.
La data de 04.04.2014, în dosarul nr._, Judecătoria B. a dispus încuviințarea executării silite față de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat, la solicitarea creditoarei în temeiul titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B. .
Prin încheierea nr.1 din data de 26.05.2014 B. Filofie L. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 9514,75 lei, constând în: 24,50 lei taxe poștale, 3000 lei onorariu avocat, 20 lei taxă timbru executare, 248 lei reprezentând cheltuieli necesare desfășurării executării silite, suma de 6222,25 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
La data de 26.05.2014 contestatoarea a fost somată (f. 77) în cadrul dosarului de executare nr. 435/2014 al B. Filofie L. să se conformeze dispozitivului titlului executoriu și să achite creditoarei suma de 60.112,75 lei, reprezentând debit (50.598 lei) și cheltuieli de executare (9514,75 lei).
Contestatoarea a contestat legalitatea acestor acte de executare în raport de suspendarea de drept a oricărei executări silite în baza titlurilor executorii privind drepturi salariale, cum este și situația din speță, potrivit prevederilor OUG nr.71/2009, prin care s-a prevăzut plata eșalonată a acestor creanțe la termenele stabilite prin actul normativ, precum și relativ la cuantumul sumei pentru care s-a declanșat executarea silită, susținând că, o parte din suma stabilită în titlul executoriu a fost achitată potrivit eșalonării prevăzute de actul normativ menționat iar suma de 50.598 lei, solicitată în cadrul executării silite, nu este corect calculată având în vedere că reprezintă cuantumul brut al obligației de plată iar plata drepturilor salariale se face numai după reținerea contribuțiilor și impozitelor aferente . S-a contestat și cuantumul onorariului executorului judecătoresc și al avocatulului.
La rândul lor intimații creditori au susținut că natura creanței nu atrage aplicabilitatea OUG nr.71/2009 deoarece nu reprezintă drepturi salariale, ci sunt despăgubiri provenind din constarea existenței unei discriminări.
Instanța reține că art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009 prevede că „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu”, iar potrivit alin. 2 s-a prevăzut că “în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
Întrucât actul normativ menționat nu definește noțiunea de drepturi de natură salarială, trebuie avută în vedere această noțiune astfel cum este definită în Codul fiscal, care, la art.55 alin.1, stabilește că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, ceea ce este relevant în speță pentru caracterizarea sumelor de bani pe care trebuie să le primească intimata ca având caracterul unor drepturi de natură salarială este faptul că acestea sunt datorate în temeiul raporturilor de muncă existente între aceasta și contestatoare în calitate de angajator.
Astfel, deși titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1106/R/26.09.2013 a Tribunalului B. a fost pronunțat în temeiul dispozițiilor OG 137/2000, în respectiv cauză reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru înlăturarea unei stări de discriminare legate de plata unor drepturi salariale în sensul că ar fi fost discriminată față de alți colegi cărora li s-ar fi plătit sporuri salariale, în baza unor hotărâri judecătorești similare cu cele obținute de reclamantă iar despăgubirile acordate în temeiul titlului executoriu au fost cuantificate prin raportare la salariul de bază al acesteia.
Faptul că aceste sume au fost acordate cu titlu de despăgubiri civile ori că acțiunea finalizată prin pronunțarea titlului executoriu a fost judecată de instanțele de drept comun nu prezintă relevanță în ce privește incidența în speță a dispozițiilor OUG 71/2009 care are în vedere drepturile de natură salarială acordate prin hotărâri judecătorești.
Astfel cum s-a reținut anterior, noțiunea de „drepturi de natură salarială” folosită de actul normativ menționat are în vedere existența unor raporturi individuale de muncă în temeiul cărora au fost acordate sumele respective, indiferent de denumirea folosită pentru aceste sume sau de procedura urmată pentru obținerea acestora.
În consecință, fiind stabilită incidența în speța de față a prevederilor OUG 71/2009, instanța reține că art.1 alin.1 din actul normativ menționat instituie o plată eșalonată până în anul 2016 a sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.
În speță contestatoarea a achitat intimatei, la data de 12.05.2014, prima tranșă de 5% din valoarea titlului executoriu, cu respectarea eșalonării impuse prin OUG 71/2009, aspect ce reiese din extrasul din statul de plată depus la f.15 din dosar.
În consecință, întrucât contestatoarea a dovedit că și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate conform mecanismului de eșalonare stabilit de dispozițiile legale menționate, executând benevol obligația de plată stabilită prin titlul executoriu, instanța reține că executarea silită a fost declanșată în mod nelegal împotriva contestatoarei, astfel că în temeiul disp. art. 719 NCPC se impune anularea executării silite înseși și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr.435/2014 al B. Filofie L..
Celelalte motive ale contestației la executare referitoare la cuantumul creanței sau cuantumul cheltuielilor de executare stabilit de către executorul judecătoresc nu vor mai fi analizate, acestea fiind lipsite de relevanță cât timp s-a dispus anularea în întregime a executării silite declanșate împotriva contestatoarei.
În temeiul dispozițiilor art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a intimatei, instanța urmează să oblige la plata către contestatoare a sumei de 35,96 lei cu titlu de cheltuieli judecată reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.,cu sediul în B., ..7, jud. B. în contradictoriu cu intimata C. M. L., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Av. D. B. G., în B., ..36, . și în consecință:
Anulează executarea silită înseși și toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.435/2014 al B. Filofie L..
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 35,96 lei cu titlu de cheltuieli judecată reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 25.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. S. C.
Red.I.V ., ex. 4
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4735/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
