Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 19423/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Sedinta publica din 19.11.2014
P.- E. B. – judecator
Grefier- L. C.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea in cauza civila de fata, care s-a dezbatut in fond in sedinta publica din 23.10.2014, cand partile prezente au pus concluzii conform celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentință, iar instanta, din lipsa de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 05.11.2014, 19.11.2014.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura indeplinita
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Instanta a pronuntat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta R. A. – M. a chemat în judecată pe pârâtul V. S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca autoritatea părintească asupra minorului R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012, să fie exercitată exclusiv de către mamă, locuința acestuia să fie stabilită la mamă și să se stabilească contribuția pârâtului la întreținerea minorului în funcței de venitul minim din Olanda, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, reclamanta arată, în esență, că minorul a rezultat din relația pe care a avut-o cu pârâtul. După nașterea copilului, nu a conviețuit cu pârâtul întrucât acesta lucrează și locuiește în fapt în Olanda.
Vizitele pârâtului în România sunt rare și nu își îndeplinește obligațiile părintești față de copil, limitându-se la a solicita informații cu privire la starea acestuia. De la nașterea copilului, singura contribuție a pârâtului la întreținerea copilului a fost suma de 150 euro și unele articole de îmbrăcăminte.
Reclamanta apreciază că, dat fiind fiind faptul că pârâtul nu locuiește în România, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești în mod constant este imposibilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 505 alin. 2 raportat la art. art. 398, art. 400, art. 499, art. art. 5295 C.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că nu este de acord cu petitul referitor la exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă solicitând respingerea acestuia, în schimb este de acord cu stabilirea locuinței copilului la mamă și cu stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina lui, în cuantum de 150 euro lunar.
Prin acțiunea reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei de a-i permite menținerea de relații personale cu copilul în modaliatea menționată de el în cuprinsul cererii, la fila 21, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, pârâtul arată, în esență, că afirmațiile reclamantei privind lipsa lui de participare la cheltuielile necesare întreținerii și creșterii copilului sunt neadevărate.
Împrejurarea că locuiește în altă țară nu justifică înlăturarea sa de la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești și este în interesul copilului să primească îngrijire și ghidare din partea ambilor părinți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 398, art. 401, art. 507 C.civ. art. 14-17 din Legea nr. 272/2004.
Prin întâmpinarea formulată de reclamantă la acțiunea reconvențională, aceasta a arătat că este de acord ca vizitarea copilului și întâlnirile să aibă loc în B., însă se opune cu privire la găzduirea copilului în Olanda, având în vedere vârsta fragedă a acestuia și faptul că între tată și copil nu există o relație destul de puternică.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri, s-a efectuat ancheta socială la domiciliul ambelor părți, s-a luat interogatoriu ambelor părți și au fost audiați martorii R. G. și B. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația părților, a rezultat un copil și anume: R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012. Părțile nu au mai conviețuit împreună după nașterea copilului, întrucât pârâtul lucrează și locuiește în fapt în Olanda.
Dispozițiile art. 505 Cod civ. - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia, în cazul copilului din afara căsătoriei, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Conform art. 398 alin. 1 C.civ, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța de tutelă pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului.
Astfel cum se arată în literatura juridică, condiția „motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți, calitatea acestor relații, eventualele deprinderi ale unuia dintre părinți care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora nu își poate exercita drepturile și îndatoririle părintești.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în speță, nu există motive temeinice pentru restrângerea drepturilor și obligațiilor tatălui față de copilul minor.
Astfel, faptul că tatăl locuiește în altă țară nu constituie un motiv temeinic care să-l împiedice să-și exercite drepturile și obligațiile de părinte și, mai mult decât atât, acesta trebuie să-și asume responsabilitatea creșterii și educării copilului. Instanța apreciază că aspectul legat de locuința tatălui nu justifică înlăturarea acestuia de la exercițiul drepturilor părintești, atâta timp cât tatăl își manifestă întreaga disponibilitate în privința exercitării drepturilor și îndatoririlor părintești și a avut un comportament responsabil față de copil. Tatăl și-a exercitat și își poate exercita în continuare drepturile și obligațiile părintești față de minor în condiții corespunzătoare și nu există niciun motiv care l-ar putea descalifica din cotitularitatea autorității părintești sau împrejurări obiective, neimputabile lui, din cauza cărora să nu își poată exercita drepturile și îndatoririle părintești.
Pe de altă parte, ambii părinți sunt deopotrivă obligați ca, pe lângă exercitarea drepturilor părintești, să-și îndeplinească și obligațiile față de copilul minor. Altfel, s-ar ajunge la situația în care, prin voința sa, unul dintre părinți îl exclude pe celălalt de la exercitarea autorității părintești, nesocotind astfel chiar dispozițiile legale care consacră regula exercitării autorității părintești în comun.
Instituind regula exercitării comune a autorității părintești, conform art. 397 C.civ., legiuitorul a urmărit responsabilizarea ambilor părinți și evitarea sentimentului degrevării de sarcini a părintelui care nu va locui în mod statornic împreună cu copilul. În aplicarea acestui principiu, ambii părinți vor decide împreună măsurile necesar a fi luate pentru asigurarea sănătății, educației și, în general, orice este necesar a fi întreprins pentru dezvoltarea copilului.
De asemenea, tatăl nu se află în niciuna din situațiile prevăzute la art. 507 Cod civil, care ar putea determina exercitarea autorității părintești numai de către mamă.
Prin urmare, va fi aplicată regula generală, aceea a exercitării autorității părintești de către ambii părinți, împreună și în mod egal, sens în care, instanța va dispune ca ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească asupra minorului minorului R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012, o astfel de măsură fiind în interesul superior al copilului.
Pentru aceleași motive, instanța va respinge cererea reclamantei având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța reține că, așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei, coroborată cu declarațiile martorilor audiați în cauză, de la naștere, minorul locuiește în mod statornic cu mama, care s-a precocupat și se preocupă cu responsabilitate de creșterea și educarea acestuia, copilul fiind dezvoltat corespunzător vârstei.
Dispozițiile art. 496 cod civil - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia copilul minor locuiește la părinții săi. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște cu privire la locuința copilului minor, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Prin urmare, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse și văzând acordul părților, instanța va stabili la mamă locuința minorului R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012.
În temeiul art. 402 C.civ. instanța reține că mama va contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului în natură în condițiile art. 530 alin. 1 C.civ., atâta timp cât locuința minorului se află la ea, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului.
În privința cuantumului pensiei de întreținere la care va fi obligat tatăl, instanța reține că, din înscrisul privind veniturile pârâtului și din răspunsurile date de acesta la interogatoriu, reiese că, în perioada aprilie 2014 – septembrie 2014, pârâtul a realizat un venit mediu net lunar de 674,32 euro. Potrivit afirmațiilor sale, veniturile sale provin dintr-o activitate independentă și în funcție de contractele pe care le obține, însă numai chiria pe care trebuie să o plătească lunar este de 600 euro și astfel se întreține și din economiile pe care le-a adunat în timp deoarece a avut și perioade în care a câștigat mai bine. Prin urmare, instanța reține că pârâtul beneficiază de mijloace materiale suficiente pentru a achita o pensie de cel puțin 2.000 lei cât susține reclamanta că ar fi necesar pentru întreținerea lunară a copilului.
Conform art. 527 alin. 1 C.civ., părintele este obligat la întreținerea copilului minor nu numai atunci când are mijloacele pentru a plăti pensia de întreținere, ci și atunci când are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. În acest din urmă caz, se presupune că debitorul obligației de întreținere, apt de muncă, realizează venituri care îi permit să se întrețină, cel puțin la nivelul venitului minim pe economia națională. Astfel că, față de aceste considerente și având în vedere faptul că pârâtul locuiește în mod statornic în Olanda și nu a făcut dovada că se află în incapacitate de muncă, baza de calcul al pensiei va fi venitul minim din Olanda, în cuantum de 1.495 euro conform datelor puse la dispoziție de Ambasada României în Regatul Țărilor de Jos.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 529 alin. 2 C.civ. potrivit cu care “Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil…” și văzând faptul că din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul nu mai are în întreținere alți copii, pensia de întreținere în favoarea minorului urmează a fi stabilită la suma de 373,8 euro lunar, pensie de întreținere ce se indexează, de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației conform art. 531 alin. 2 C.civ.
Având în vedere faptul că pârâtul a făcut dovada că a contribuit la întreținerea copilului după înregistrarea acțiunii principale, în temeiul art. 532 alin. 1 C.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere începând cu data pronunțării hotărârii, adică 19.11.2014 și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței.
În ceea ce privește relațiile personale dintre copil și tată, instanța reține următoarele:
Conform dispozitilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 Cod civil - aplicabile începând cu data de 01.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ., părintele separat de copilul lui păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta.
În speță, programul trebuie să ajute copilul să păstreze sau să întărească legătura afectivă pe care acesta o are cu tatăl său. Pentru aceasta, copilul are nevoie să petreacă cât mai mult timp posibil cu tatăl lui în diferite momente ale vieții sale și cu ocazia tuturor evenimentelor ce se petrec în viața sa.
Pentru stabilirea modalității în care tatăl va păstra legătura cu copilul, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului. În acest sens, trebuie acordată posibilitatea copilului de a păstra și întări legătura afectivă pe care o are cu tatăl său. Totodată este necesar ca și tatălui să i se poată asigura condiții pentru a-și putea îndeplini obligația de a veghea la creșterea și educarea copilului.
Este adevărat că, prin găzduirea copilului la domiciliul tatălui din Olanda, astfel cum a solicitat pârâtul, se poate asigura realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și copil, o astfel de legătură de afectivitate fiind în interesul minorului, însă, raportat la vârsta fragedă a copilului (doi ani și jumătate), instanța reține că deplasările frecvente și pe distanțe foarte mari pot traumatiza copilul și pot avea consecințe negative în dezvoltarea acestuia. Pentru aceste motive, instanța reține că, în prezent, nu este în interesul copilului a se stabili ca legăturile părintești cu tatăl să se facă prin deplasări ale copilului la domiciliul pârâtului din Olanda, cu atât mai mult cu cât pârâtul are posibilități locative în B. și a afirmat că vine în România de 2-3 ori pe an pentru perioade de 10-15 zile. Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea pârâtului referitoare la acest asepct.
Pe de altă parte, pentru ca minorul să poată menține și întări legătura cu tatăl lui este necesar ca ambii părinți să se abțină și să nu exercite în niciun fel influențe negative asupra lui, iar mama să încurajeze cât mai des copilul să ia contact cu tatăl atrunci când acesta se află atât în România cât și în Olanda. Neînțelegerile dintre părinți nu trebuie să afecteze relația acestora cu copilul. În speță, întrucât mama exercită supravegherea zilnică a copilului și îndeplinește toate actele obișnuite privind educația lui, ea este cea care are atât posibilitatea cât și capacitatea să exercite o influență pozitivă mult mai mare astfel încât între copil și tată să se formeze o relație puternică de afecțiune. Acest lucru se poate realiza și prin comportamentul tatălui care trebuie să depună mai mult efort și să manifeste mai multă înțelegere în raport cu situația prezentă pentru a putea construi și menține o legătură afectivă puternică cu copilul.
În acest context și în condițiile în care din actele și lucrările dosarului nu rezultă faptul că programul propus de pârât prin întâlniri și vizite la domiciliul copilului ar afecta copilul din punct de vedere psihic sau fizic sau că pârâtul ar reprezenta un pericol pentru dezvoltarea fizică și psihică a acestuia, instanța va admite în parte cererea pârâtului referitoare la relațiile personale cu copilul și va dispune conform cu dispozitivul.
Așadar, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite în parte atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională și va dispune conform cu dispozitivul.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă precum și soluția ce urmează a se pronunța, instanța va dispune compensarea între părți a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. A. – M., cu domiciliul procesual ales în B., . în contradictoriu cu pârâtul V. S., dom. în B., ., .> Admite în parte acțiunea recovențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional V. S. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională R. A. – M., și în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012, să fie exercitată în comun de către ambii părinți.
Stabilește la mamă locuința minorului R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012.
Obligă pârâtul V. S. să plătească reclamantei R. A. – M., cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012, suma 373,8 euro lunar, începând cu data de 19.11.2014 și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței, pensie de întreținere ce se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Obligă reclamanta R. A. – M. să-i permită pârâtului V. S. să aibă relații personale cu minorul R. – V. A. – I., născut la data de 20.06.2012, în următoarea modalitate:
- întâlniri zilnice cu copilul, în perioadele în care tatăl se află în România;
- vizitarea copilului la domiciliul acestuia, o dată la 3 zile, în perioadele în care tatăl se află în România;
- orice formă de comunicare cu copilul, de două ori pe săptămână;
- transmiterea de informații copilului cu privire la tată și transmiterea de către mamă de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către tată, la un interval de două săptămâni.
Respinge petitul din acțiunea principală având ca obiect exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă.
Respinge restul pretențiilor din acțiunea reconvențională referitoare la programul de relații personale.
Compensează între părți cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. L. C.
Red.E.B./30.03.2015,
Dact.L.C/02.04.2015.
Ex.4
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
