Ordin de protecţie. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 30004/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința Camerei de Consiliu de la 05.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-E. T.
GREFIER:L. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2014, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2014 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta V. I.-S., prin reprezentant convențional avocat C. C. B. ( cu împuternicire avocațială la fila 3) în contradictoriu cu pârâtul B. R.-I. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție pentru sine și fiul său, minorul B. D.-A., cu luarea următoarelor măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamantă și minor, pe o perioadă de 6 luni.
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic sau în orice alt mod cu reclamanta.
- încredințarea copilului minor și stabilirea reședinței acestuia la domiciliul reclamantei.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, în esență, faptul că pârâtul cauzei este concubinul reclamantei de 4 ani de zile, din relația părților rezultând minorul B. D.-A.,
S-a mai învederat că de 6-7 luni părțile locuiesc împreună și lucrează la același angajator, minorul rămânând în îngrijirea bunicilor materni, datorită programului de lucru al părinților.
S-a mai indicat că pe fondul consumului de alcool, părțile au deseori discuții, situația conflictuală culminând în dimineața zilei de 17.10.2014, când reclamanta a venit de la schimbul 3, pârâtul a plecat de acasă, apoi a revenit în domiciliu după aproximativ 1 oră, proferând injurii și adresând acuze mincinoase reclamantei, care au degenerat în violențe fizice, reclamanta fiind bruscată, trasă de păr, amenințată cu moartea, atacându-o cu un cuțit, pe care reclamanta a reușit să i-l smulgă după o luptă directă.
S-a mai subliniat că pârâtul a continuat să fie agresiv verbal și psihic și după ce au intervenit agenții de poliție, dar și la Secția nr.5 Poliție unde au fost conduși pentru a da declarație, ceea ce i-a determinat pe polițiști să o însoțească pe reclamantă de la Secție la domiciliul părinților săi.
Nu în ultimul rând, s-a mai adăugat faptul că începând cu acea dată, pârâtul o apelează telefonic în mod continuu pe reclamantă, îi trimite mesaje jignitoare și amenințătoare, pârâtul inspirându-i așa o stare de teamă încât reclamanta merge doar însoțită atunci când dorește să părăsească domiciliul.
În drept, au fost invocat dispozițiile art.23 și art. 26 din Legea nr.217/2003.
În probațiune, a solicitat înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată.
Pârâtul B. R.-I. nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat la judecată, acestuia acordându-i-se asistență juridică prin desemnarea unui avocat din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003, la termene prezentându-se avocat P. A.. ( cu delegație la fila 25)
În cursul judecății: au fost luate interogatoriile părților ( răspunsurile fiind atașate la fila ) și s-a emis adresă la Poliție/Jandarmerie pentru solicitarea fișei de intervenție, care se regăsește la fila .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta cauzei a formulat cererea de emitere ordin de protecție pentru sine și minorul B. D.-A., împotriva pârâtului B. R.-I., actualul concubin, motivat în esență de actul de violență fizică, verbală și psihică exercitat de pârât asupra reclamantei în data de 16.10.2014 ( astfel cum rezultă din certificatul medico-legal și din fișa de intervenție a jandarmeriei, iar nu din data de 17.10.2014, cum s-a indicat în cerere), precum și de starea de temere pe care i-o produce pârâtul, ceea ce o determină pe reclamantă să plece de la domiciliu numai însoțită.
Interogat fiind, pârâtul a recunoscut că, pe fondul geloziei, s-a certat cu reclamanta, i-a aplicat câteva palme, a tras-o de păr și, fiind în bucătărie, a luat cuțitul și a amenințat-o că o omoară, după părăsirea de către reclamantă a domiciliului comun continuând să-i trimită acesteia mesaje jignitoare, iar nu amenințătoare. ( fila 42).
De altfel, dovada leziunilor traumatice corporale provocate de pârât rezultă și din certificatul medico-legal nr.2851/16.10.2014 emis de SJML B., în care s-a indicat că leziunile produse necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale. ( fila 9)
Interogată fiind privitor la situația familială și la violența domestică acuzată în cauză, reclamanta a arătat că înainte au mai existat certuri, dar nu violențe fizice, că pârâtul nu a fost niciodată violent față de minor, că este o persoană implicată în viața de cuplu și în rolul de tată, că nu este un băutor înrăit, ci bea normal, nu face excese și că, după incident, părțile s-au mai întâlnit de câteva ori, ocazie cu care pârâtul i-a adus reclamantei hainele personale, rămase în domiciliu, și s-au întâlnit în parc, ca tatăl să-l vadă pe copil. ( fila 44-45)
Tot reclamanta a mai mărturisit că nu crede să-și simtă viața în pericol datorită pârâtului, dar că îl apreciază pe pârât drept un pericol pentru copil. ( fila 44-45)
Tot reclamanta a arătat lucrează împreună cu pârâtul la aceeași societate angajatoare, folosesc același mijloc de transport și lucrează în aceeași secție. ( fila 44-45)
În drept, instanța reține incidența dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, potrivit căruia persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții, astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Concret, instanța constată că demersul judiciar inițiat de reclamantă este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință, în esență, pentru următoarele considerente:
Ca situația premisă, instanța reține natura juridică „sui-generis” a ordinului de protecție, respectiv aceea de măsură civilă cu caracter penal, restrictiv de drepturi, măsură care se impune a fi luată în scopul înlăturării stării de pericol rezultate dintr-un act de violență domestică la adresa vieții sau a integrității fizice sau psihice a unei persoane.
În cauză, s-a făcut dovada indubitabilă a unui act de violență exercitată de către pârâtul agresor, prin actul medico-legal și prin recunoașterea chiar de către pârât a violenței exercitate, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/2003, anume violență verbală ( adresarea printr-un limbaj jignitor, amenințări) și violență fizică( adică o vătămare corporală ori a sănătății prin lovire) și violență sexuală.
În schimb, instanța constată că din nicio probă nu rezultă, fără putință de tăgadă, că această violență ar atinge un atare grad de gravitate/periculozitate, de natură a reclama luarea unui astfel de măsuri, în condițiile în care emiterea unui ordin de protecție în presupune îndeplinirea cumulativă și a acestei condiții legale, pe lângă cea a constatarea comiterii unui act de violență, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 217/2003 și cea ca actul să fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Instanța subliniază faptul că nu există un prag până la care să se accepte violența domestică, în schimb trebuie să există o minimă dovadă că măsura ordinului de protecție se impune pentru înlăturarea unui pericol, or, un atare pericol nu s-a produs, la nivel fizic și psihologic în persoana reclamantei, cu atât mai puțin în persoana minorului a cărui protecție a solicitat-o în cauză, concluzie care se desprinde din răspunsurile reclamantei la interogatoriu.
Iar din aceste răspunsuri instanța apreciază că incidentul din data de 16.10.2014 a avut caracter eminamente singular, că pârâtul nu prezintă indicii de imprevizibilitate a comportamentului, ce caracterizează, ca regulă, consecința consumului excesiv de alcool, și că reclamanta are posibilitatea de a-l sancționa pe pârât pe calea penală, pe care a exercitat-o deja prin formularea plângerii penale împotriva acestuia.
Așadar, instanța va respinge ca neîntemeiată atât solicitarea de a se lua măsuri de protecție a reclamantei, cât și cele de protecție a minorului, cu atât mai mult cu cât minorul nu a fost implicat în niciun fel în actul de violență, nefiind așadar „ victimă” în sensul Legii nr. 217/2003, minorul fiind oricum în creșterea și îngrijirea bunicilor materni, situația juridică a acestuia ( stabilire locuință, exercitarea autorității părintești) urmând a se realiza pe cale civilă, în contextul unui probatoriu de specialitate, iar nu în cadrul acestei acțiuni, tocmai datorită naturii sui-generis a cererii, care implică și un probatoriu diferit, în consecință.
În final, sub aspectul cheltuielilor de judecată:
În baza art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003 rap. la art. 82 din Legea nr.51/1995 rap. la art. 2 alin.1 pct.1 lit.m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R, instanța va stabili, cu titlu de onorariu asistență juridică obligatorie pentru pârâtul cauzei, o sumă de 200 lei, ce se va acorda din fondurile Minsiterului Justiției avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, avocat P. A..
Totodată, având în vedere culpa procesuală în care se află reclamant pentru promovarea prezentului, instanța va dispune obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor avansate de stat, reprezentând onorariu asistență juridică obligatorie pentru pârâtul cauzei, în cuantum de 200 lei, acordat avocatului desemnat din oficiu pentru pârât, avocat P. A..
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta V. I.-S., prin reprezentant convențional avocat C. C. B., cu domiciliul în mun.B., ., ., . și cu dom. procesual ales la CABINET DE AVOCAT C. C. B., cu sediul în mun.B., ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul B. R.-I., cu dom. în mun.B., ., ., jud. B., având ca obiect „ ordin de protecție”.
Acordă avocatului P. A. suma de 200 lei cu titlu de onorariu avocațial, aferent serviciului de asistență juridică obligatorie a pârâtului cauzei, onorariu ce se va achita avocatului din Fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe reclamantă în solidar la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat.
Cu drept de recurs în 3 de zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi data de 05.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. L. T.
Red.A.E.T./07.11.2014
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 7132/2014.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 18/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
