Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 4003/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4003/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 9498/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4003
Ședința publică din 01.04.2014
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE- A. G.– judecător
GREFIER – A. H.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea in cauza civila de fata, rămasă în pronunțare in ședința publică din data de 25.02.2014, conform celor consemnate in încheierea de ședință din acea zi, care face parte integranta din prezenta sentință, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 11.03.2014, 18.03.2014, 25.03.2014, 28.03.2014 și pentru data de 01.04.2014.
Instanța deliberând a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 23 aprilie 2012 reclamantul B. E., prin avocat M. G., în contradictoriu cu pârâta B. M.-Ș. a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei cu aceasta a dobândit ca bun propriu, prin subrogație reală, imobilul casă și teren situat în S., . se dispună radierea din CF_ S., top._, a dreptului de proprietate al pârâtei asupra acestui imobil, să se constate că părțile au făcut la imobil lucrări de amenajare, respectiv recondiționări, renovări și reparații, și lucrări de extindere, respectiv mansardare și construire garaj, la care au contribuit în proporție de 80% reclamantul și 20% pârâta, să fie obligat reclamantul la plata către pârâtă a unei sume reprezentând 20% din valoarea acestor lucrări și să se dispună evacuarea pârâtei din imobil, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 5 octombrie 1991, căsătoria s-a desfăcut prin sentința civilă nr. 2121 din 16 februarie 2012 a Judecătoriei B., imobilul obiect al acțiunii a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1557 din 5 octombrie 2001 de BNP G. M. din banii obținuți de reclamant din vânzarea unui apartament situat în S., . aparținuse reclamantului și mamei acestuia, iar în temeiul subrogației reale, bunul cumpărat de soți în timpul căsătoriei cu bani proveniți din vânzarea unui bun care fusese dobândit de unul din soți anterior căsătoriei este bunul propriu al soțului care a investit banii proprii în achiziționarea bunului, precum și că la amenajarea și extinderea imobilului, care nu este nici în prezent finalizat, reclamantul a contribuit în proporție de 80% întrucât salariul său a fost mai mare decât cel al pârâtei, în timp ce pârâta nu a realizat niciun venit în perioada iunie 2001-mai 2002 iar în perioada în care a fost angajată la . veniturile sale au fost diminuate cu suma de 500 lei lunar reprezentând rată de leasing pentru autoturismul Dacia L. primit ca mașină de serviciu, reclamantul a obținut venituri din valorificarea cartofilor cultivați pe terenul părinților săi în perioada 1992-2005, aproximativ 131.250 lei, și a realizat lucrările personal, fiind ajutat de prieteni și, o anumită perioadă, de tatăl pârâtei.
În drept a invocat art. 36 și art. 31 lit. f din Codul familiei, art. 340 lit. g și art. 888 din Codul civil și art. 6731 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, acte.
Acțiunea s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru de 4.500 lei (filele 29, 35 și 37, vol. 1) și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâta B. M.-Ș. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 21, vol. 1) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei cu reclamantul a dobândit imobilul situat în S., . bun comun, cu o contribuție de 45% pârâta și 55% reclamantul.
În motivare pârâta a arătat că în luna octombrie 2001 a achiziționat împreună cu reclamantul imobilul situat în S., . suma de_ ROL, precum și că anterior, respectiv în luna septembrie 2001, reclamantul și mama acestuia au vândut un imobil situat în S., . suma de_ ROL, diferența de preț provenind din bani economisiți de pârâtă și de reclamant și din suma de 50.000.000 ROL pe care pârâta a primit-o de la fratele său, cu consecința că imobilul din S., . bun comun, aplicarea prioritară a regimului comunității asigurând ocrotirea intereselor comune ale soților, precum și că imobilul a fost achiziționat într-o fază incipientă de edificare și a necesitat importante lucrări de amenajare și extindere, ce au fost realizate cu contribuția egală a părților, în condițiile în care în timpul căsătoriei pârâta a avut loc de muncă, în perioada 1999-2002 a obținut venituri de două ori mai mari decât cele obținute de reclamant, și a întrerupt serviciul doar în perioada 11 ianuarie-1 iunie 2002, perioadă în care a participat la lucrările de amenajare a imobilului, rata de leasing pentru mașina de serviciu a fost plătită de societatea la care este angajată, iar pârâta a participat la lucrările agricole, a făcut menajul în gospodărie și s-a ocupat de creșterea copilului rezultat din căsătoria părților.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar, în copie, acte.
În drept a invocat art. 30 din Codul familiei.
Cererea reconvențională s-a timbrat cu taxă judiciară de timbru de 7.067 lei (filele 38, 53, 65, 147, 166, 451, 453 vol. 1 și filele 3 și 36, vol. 2) și timbru judiciar de 5 lei.
Reclamantul B. E., prin avocat M. G., a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (fila 32, vol. 1), prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
În motivare reclamantul a arătat că diferența dintre prețul cu care a vândut imobilul din S., . prețul cu care a cumpărat imobilul din S., . provenit doar din valorificarea cartofilor cultivați pe terenul proprietatea mamei sale, întrucât în timpul căsătoriei părțile nu au economisit bani deoarece au participat la nunțile și sărbătorile din familia pârâtei și au mers în concediu de două ori pe an iar pârâta a cheltuit bani pe bunuri de uz personal și pe țigări, precum și că pentru amenajarea imobilului reclamantul a întocmit proiectul de construcție, gaz, canalizare și electricitate, mai puțin cel de rezistență și arhitectură, și a realizat personal toate lucrările de tencuire, în timp ce pârâta se relaxa după ce venea de la serviciu, în perioada mai-octombrie 2001, când lucrările au fost întrerupte din cauza tatălui pârâtei, aceasta a întrerupt serviciul, nu a participat la lucrările agricole, s-a ocupat de îngrijirea copilului părților doar după anul 2005, întrucât anterior acesta a fost crescut alternativ de bunicii materni și de bunica paternă, și a fost ajutată de reclamant la muncile din gospodărie.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 5 octombrie 1991, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2121 din 16 februarie 2012 a Judecătoriei B. (fila 39, vol. 2).
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1557 din 5 octombrie 2001 de BNP G. M. imobilul teren și construcție situat în S., . 12, vol. 1), întabulat în CF_ S., top._ (fila 6, vol. 1).
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat să se constate că imobilul este bunul său propriu, cu motivarea că a contribuit exclusiv la dobândirea lui.
Instanța reține că această cerere este neîntemeiată întrucât, pe de-o parte, prin contractul autentificat sub nr. 828 din 26 septembrie 2001 de BNP C. D., reclamantul și mama acestuia au înstrăinat un imobil situat în S., . suma de_ ROL (fila 9, vol. 1), în timp ce imobilul obiect al cauzei s-a achiziționat pentru suma de_ ROL (fila 12, vol. 1), diferența de 80.141.200 ROL, reprezentând 40% din valoarea imobilului, făcând inoperantă subrogația reglementată de art. 31 lit. f din Codul familiei, iar pe de altă parte întrucât în contractul de vânzare-cumpărare prin care s-a achiziționat imobilul se arată explicit că acesta este bun comun, această mențiune având, în temeiul art. 969 din Codul civil, putere de lege între părți. În consecință instanța reține că imobilul este bun comun al părților.
În privința contribuției părților la dobândirea imobilului instanța reține că din prețul de_ ROL, suma de_ ROL, reprezentând 60% din preț, a provenit, așa cum s-a arătat anterior, din vânzarea de către reclamant a unui imobil pe care îl deținuse anterior căsătoriei, împrejurare necontestată de pârâtă, rămânând astfel o diferență de 80.141.200 ROL, în legătură cu care reclamant a arătat în întâmpinarea la cererea reconvențională că a provenit din valorificarea cartofilor cultivați pe terenurile proprietatea mamei sale, iar pârâta a arătat în cererea reconvențională că a provenit din suma de 50.000.000 ROL primită de la fratele ei și din bani economisiți de părți în timpul căsătoriei.
Instanța reține că martora O. E., propusă de pârâtă, a arătat că în anul 1999 l-a împrumutat pe fratele pârâtei cu suma de 5.000 lei (50.000.000 ROL) pentru ca acesta să îi plătească pârâtei partea sa din casa părintească (fila 138, vol. 1), cu consecința că această sumă, reprezentând 25% din prețul de cumpărare a imobilului, constituie contribuția pârâtei la dobândirea acestuia.
În fine, în privința diferenței de 30.141.200 ROL, reprezentând 15% din prețul imobilului, instanța reține că reclamantul a recunoscut la interogatoriu că pârâta a participat la recoltarea cartofilor (întrebarea 15, fila 134, vol. 1) iar martorul S. N., propus de reclamant, a arătat că la lucrările agricole au contribuit nu doar pârâta ci și sora și tatăl acesteia (fila 136, vol. 1), cu consecința că banii obținuți din valorificarea cartofilor au reprezentat contribuția comună a părților la dobândirea imobilului, respectiv câte 7,5% fiecare parte.
Concluzionând, instanța reține că la achitarea prețului imobilului reclamantul a contribuit în proporție de 67,5% iar pârâta în proporție de 32,5%.
În privința contribuției părților la realizarea lucrărilor de extindere a imobilului, executate ulterior cumpărării, prin acțiunea introductivă reclamantul a arătat că a avut o contribuție de 80% cu motivarea că a obținut venituri salariale mai mari decât pârâta, a obținut venituri și din valorificarea cartofilor cultivați pe terenul părinților săi și a contribuit personal al executarea lucrărilor, prin cererea reconvențională pârâta a arătat că părțile au avut o contribuție egală cu motivarea că în unele perioade a obținut venituri salariale mai mari decât reclamantul, a participat la lucrările agricole, a făcut menajul în gospodărie, s-a ocupat de creșterea copilului rezultat din căsătoria părților iar în perioada în care nu a avut loc de muncă a contribuit personal la realizarea lucrărilor, iar prin întâmpinarea la cererea reconvențională reclamantul a arătat că pârâta nu a contribuit nici la cultivarea cartofilor și nici la lucrările de amenajare a imobilului, nu s-a ocupat de creșterea copilului părților decât după anul 2005, iar la muncile din gospodărie a fost ajutată de reclamant.
Instanța constată că, în condițiile în care pentru realizarea acestor lucrări părțile au obținut autorizația de construire nr. 204 din 12 august 2004 (fila 96, vol. 1), lucrările s-au realizat ulterior acestei date, și, în condițiile în care prin întâmpinarea la cererea reconvențională reclamantul a arătat că după decesul mamei sale, în 2005, valorificarea cartofilor a fost deficitară, reține că la realizarea lucrărilor de extindere părțile nu au mai beneficiat de venituri din valorificarea cartofilor.
În privința muncii prestate de părți la realizarea acestor lucrări instanța reține că în acțiunea introductivă și la interogatoriu că reclamantul a recunoscut că a fost ajutat de tatăl pârâtei (întrebarea 12, fila 134, vol. 1) și același lucru l-a arătat și martorul S. N., propus de reclamant (fila 136, vol. 1), precum și că reclamantul a recunoscut la interogatoriu faptul că pârâta a contribuit personal la realizarea lucrărilor (întrebarea 13, fila 134, vol. 1), împrejurare relatată și de martorul S. N., care a arătat că pârâta avea voință să participe și la aceste lucrări însă erau lucrări grele pentru o femeie (fila 136, vol. 1), și de martora O. E., propusă de pârâtă, care a arătat că a văzut că pârâta a descărcat pietre dintr-o remorcă (fila 138, vol. 1).
În privința muncilor casnice, instanța reține că pârâta a recunoscut la interogatoriu că pe parcursul căsătoriei a fost ajutată de reclamant (întrebarea 24, fila 130, vol. 1).
În privința veniturilor salariale obținute de părți instanța reține că din situația comparativă a veniturilor înregistrate în cartea de muncă a reclamantului (fila 109, vol. 1) și a pârâtei (fila 66, vol. 1), întocmită de reclamant (filele 456-460, vol. 1) și necontestată de pârâtă, rezultă că pe parcursul căsătoriei reclamantul a obținut venituri salariale de 1,6 ori mai mari decât cele obținute de pârâtă; instanța nu își poate însuși însă și susținerea reclamantului în sensul că veniturile salariale ale pârâtei s-au diminuat cu rata de leasing achitată pentru mașina de serviciu, întrucât în contractul de leasing nr._ din 8 februarie 2008 se prevede că utilizator și deci plătitor al ratelor este angajatorul pârâtei (fila 79, vol. 1), iar reclamantul nu a făcut dovada că pârâtei i se reținea din salariu suma reprezentând rata lunară de leasing.
Pe de altă parte instanța reține că această disproporție între venitul reclamantului și al pârâtei se compensează, potrivit unei jurisprudențe constante, cu munca prestată de pârâtă pentru creșterea copilului rezultat din căsătoria părților. Astfel, pârâta a recunoscut la interogatoriu că de la vârsta de 1 an și jumătate și până în anul 2005, copilul – care atunci avea 8 ani, față de faptul că în sentința de divorț se reține că s-a născut la 8 mai 1987 – a fost crescut de bunici (întrebarea 23, fila 130, vol. 1), însă după această vârstă este evident că pârâta s-a ocupat de copil, care la pronunțarea divorțului avea 15 ani.
Concluzionând, instanța reține că la realizarea lucrărilor de extindere a imobilului părțile au contribuit în mod egal.
Potrivit expertizei tehnice de evaluare întocmită în cauză (fila 324, vol. 1), imobilul obiect al partajului este format din teren în valoare de 91.548 lei, construcția veche în valoare de 31.796 lei și extinderile realizate ulterior cumpărării în valoare de 152.696 lei; prin urmare, partea achiziționată de părți, și anume terenul și construcția veche, valorează în prezent 123.344 lei, iar extinderile realizate ulterior cumpărării valorează în prezent 152.696 lei.
Așa cum s-a stabilit anterior, la achitarea prețului imobilului, reprezentând în prezent 123.344 lei, reclamantul a contribuit în proporție de 67,5% iar pârâta în proporție de 32,5%, contribuția reclamantului la dobândirea imobilului reprezentând astfel în prezent 83.257 lei iar contribuția pârâtei reprezentând 40.087 lei. În fine, în privința lucrărilor de extindere, care valorează în prezent 152.696 lei, părțile au contribuit, așa cum s-a stabilit, în mod egal, contribuția reclamantului reprezentând astfel în prezent 76.348 lei, iar contribuția pârâtei reprezentând 76.348 lei. În consecință, instanța reține că la achiziționarea și extinderea imobilului, care în prezent valorează 276.040 lei, reclamantul a contribuit cu suma de 159.605 lei, reprezentând 57,8% din valoarea actuală iar pârâta a contribuit cu 116.435 lei, reprezentând 42,2% din valoarea actuală.
Față de faptul că reclamantul a avut o contribuție superioară la dobândirea imobilului instanța va dispune sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamant, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă a reclamantului și cu obligarea acestuia la plata către pârâtă a unei sulte de 116.435 lei, iar ca o consecință va dispune evacuarea pârâtei din imobil după ce reclamantul va face dovada achitării integrale a sultei.
În privința cheltuielilor de judecată instanța reține că reclamantul a achitat un onorariu de avocat de 4.500 lei iar pârâta un onorariu de 3.000 lei, în timp ce onorariul expertului a fost achitat în mod egal, iar față de soluția de admitere în parte a cererilor părților, în temeiul art. 276 din codul de procedură civilă va dispune compensarea cheltuielilor de judecată fără achitarea vreunei diferențe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. E., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat M. G. în B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta B. M.-Ș., domiciliată în S., .. B.,
Admite în parte cererea reconvențională, și în consecință
Constată că în timpul căsătoriei, părțile au dobândit ca bun comun imobilul casă și teren situat în S., . valoare de 276.040 lei.
Constată că la achiziționarea și amenajarea imobilului reclamantul a contribuit în proporție de 57,8%, iar pârâta în proporție de 42,2%.
Dispune sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamant și întabularea în CF_ S., top._, a dreptului de proprietate exclusivă al reclamantului, cu titlu de sistare a indiviziunii.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 116.435 lei cu titlu de sultă, și dispune evacuarea pârâtei din imobil după achitarea de către reclamant a sultei.
Compensează cheltuielile de judecată făcute de părți, fără plata vreunei diferențe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
A. G. A. H.
Red. G.A.
Dact. A.H./02.04.2014
Ex. 4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9459/2014.... → |
|---|
