Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 16219/197/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.10.2014
PREȘEDINTE: A. R. V. Judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 16.10.2014, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta încheiere de ședință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de 16.06.2011 reclamantul P. N. a chemat în judecată pe pârâții P. I. și P. D., solicitand instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună partajarea bunului imobil comun din comuna Dumbrăvița, ., jud. B., înscris în C.F. nr._ Dumbrăvița sub nr. top 519/3/1, 519/3/2, 520, 7568/521/1/1, 7568/521/1/2, 7569/522/1/1, 7569/522/1/2, 7568/522/2/2, compus din teren de 1.134,34 mp și casă în descrierea cuprinsă în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, reclamantul a arătat că, potrivit contractului de împrumut nr. 1111/17.04.2009 a remis cu titlu de împrumut debitorului P. I. suma de 10.800 Euro, sumă care trebuia restituită până la data de 31.01.2010. Întrucât la scadență debitorul nu a achitat datoria, reclamantul a inițiat procedurile de executare silită.
Reclamantul arată că, în calitate de creditor a formulat cerere de executare silită, în baza titlului executoriu constituit din contractul de împrumut sus – menționat (dosar execuțional nr. 420/2010). A mai susținut reclamantul că imobilul situat în ., jud. B., constituie singurul bun din patrimoniul debitorului ce poate fi urmărit și, întrucât imobilul aparține debitorului în devălmășie cu soția sa, P. D., este nevoit să solicite partajul acestuia, în vederea executării silite.
Reclamantul a solicitat instanței să dispună împărțirea imobilului bun comun prin vânzare silită, niciunul dintre soți neavând resurse financiare pentru plata vreunei sulte.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 493 alin. 1 C.proc.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 480 lei taxă judiciară de timbru (f.3, 16, 51) și 5 lei timbru judiciar.
În probațiune reclamantul a depus înscrisuri: contract de împrumut (f.4), Încheiere de încuviințare executare silită (f.5), proces-verbal al executorului judecătoresc din 29.09.2010 (f.6) extras CF_ Dumbrăvița, emis la 16.09.2010 (f,7,8)contract de vânzare-cumpărare (f.14), extras CF emis la 13.01.2012 (f.54,55).
La solicitarea instanței s-a depus la data de 08.12.2011, copia dosarului execuțional (f. 22-46).
Prin încheierea din 12.04.2012 s-a dispus vânzarea prin executor judecătoresc a nudei proprietăți asupra imobilului înscris în C.F. nr._ Dumbrăvița sub nr. top 519/3/1, 519/3/2, 520, 7568/521/1/1, 7568/521/1/2, 7569/522/1/1, 7569/522/1/2, 7568/522/2/2, compus din teren de 1.134,34 mp și casă (f.75,76).
Prin cererea formulată la data de 12 iulie 2012, reclamantul prin av. L. V. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 12.09.2012 cu privire la două numere top. (f.83), cerere respinsă de instanță la data de 09.08.2012 (f.85), instanța reținând că au fost menționate în încheiere numerele top conform extrasului CF depus la dosar.
Prin nota de ședință depusă la dosar la data de 13.09.2012, reclamantul, prin reprezentant convențional, arată că imobilul supus vânzării prin executor judecătoresc a fost dezmembrat în două loturi iar reclamantul își menține interesul și obiectivul partajării imobilului înscris în CF nou înființată nr._ Dumbrăvița (f.93) depunând la dosar încheiere nr._ a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B. și extrase CF (f.96-100).
Prin încheierea de ședință din 16.09.2012 s-a constatat că imobilul supus vânzării prin executor judecătoresc este cel rezultat în urma dezmembrării, înscris în CF_ Dumbrăvița (f.101).
La data de 04.04.2013 judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă (f.121).
La data de 23 septembrie 2013, pârâta P. D. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei arătând că locuiește împreună cu cei trei copii în imobilul scos la licitație pentru acoperirea unui împrumut luat de soțul său, împrumut despre care nu a avut cunoștință (f.127).
Cererea de repunere pe rol a fost legal timbrată (f.133).
Pârâta P. D. a formulat cerere de apel împotriva Încheierii de ședință din 12 aprilie 2012, apel admis prin Decizia civ. nr. 16/A din 30 ianuarie 2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., care a reținut că pârâții nu au fost legal citați și a trimis cauza spre rejudecare.
Această decizie a rămas irevocabilă prin nerecurare (f.29).
La data de 27.02.2014, reprezentantul convențional al reclamantului, av. L. V. a declarat că a reziliat contractul de asistență juridică cu reclamantul, acesta fiind citat la domiciliul său.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu cererea formulată de reclamantă privind partajarea bunului imobil comun al debitorului P. I. și al soției sale P. D., prin vânzarea bunului imobil prin executorul judecătoresc instanța reține următoarele:
La data de 17.04.2009 s-a încheiat între reclamantul P. N. în calitate de creditor și pârâtul P. I. în calitate de debitor contractul de împrumut autentificat sub nr. 1111/17.04.2009 la B.N.P. S. G., prin care pârâtul P. I. și-a asumat obligația să restituie reclamantului P. N. suma împrumutată de 10.800 euro până la data de 31.01.2010 (f.24).
Reclamantul a formulat cerere privind executarea silită a sumei de 7500 euro, fiind format dosarul execuțional nr. 420/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc T. C. T. (f. 23).
Obligația de plată a sumei menționate în titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 1111/17.04.2009 la B.N.P. S. G. reprezintă o datorie personală a pârâtului P. I., prezumată de lege ca având acest caracter, atâta timp cât nu s-a dovedit că face parte din categoria celor comune potrivit art. 32 C.fam.
Potrivit dispozițiilor art. 33 C.fam., aplicabile în speță față de dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
Potrivit art. 493 Cod procedură civilă „Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora.”
În speță, instanța reține că s-au făcut demersuri pentru identificarea unor bunuri proprii ale debitorului, la Primăria .,45) care, prin adresa nr. 3734/2010 a arătat că debitorul P. I. domiciliat în ., figurează în evidențele fiscale cu imobil casă de locuit pentru care achită impozit (f.46).
Instanța reține că nu s-au făcut alte demersuri pentru a stabili dacă debitorul are alte bunuri proprii la domiciliul său legal în .), obține venituri din muncă sau are depozite bancare.
Faptul că pârâtul nu a manifestat interes pentru această cauză și nu a invocat existența unor bunuri urmăribile care să reprezinte bunuri proprii ale sale, nu justifică aplicarea art. 33 alin. 2 din Codul familiei, nefiind îndeplinite astfel condițiile de exercitare a acțiunii creditorului personal pentru împărțirea bunurilor comune ale debitorului său, nefiind făcută dovadă că debitorul nu are bunuri proprii sau venituri ce se pot urmări pentru realizarea creanței, dovada acestei probe revenind reclamantului, conform art. 1169 Cod civil.
Pârâta P. D. a afirmat în cererea de declarare a apelului, faptul că în prezent suma datorată este de 5390 euro, susținere necontestată de reclamant, ceea ce duce la concluzia că debitorul obține venituri, achitând o parte din suma datorată (f. 4 Dosar_ /a1 Tribunalului pentru Minori și Familie B.).
Instanța reține că, și în situația în care s-ar fi făcut dovada că debitorul nu are alte bunuri sau venituri, cererea reclamantului urmează a fi respinsă, instanța reținând că, potrivit art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Prin Încheierea de ședință din 04.09.2014, instanța a încuviințat din oficiu efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului suspus partajului, instanța fiind obligată să stabilească prin expertiză valoarea bunului comun, întrucât prețul de începere a licitației va fi această valoare.
Cum reclamantul nu a achitat contravaloarea avansului privind onorariul de expert nu s-a putut administra proba din culpa reclamantului.
Partajul bunurilor comune impune evaluarea bunurilor pentru stabilirea echivalentului valoric al cotelor de proprietate ale soților, pentru ca soțul nedebitor să nu fie prejudiciat în urma partajului. Instanța reține că, deși vânzarea se face la licitație publică, nu sunt aplicabile în totalitate normele de la executarea silită. Fiind făcută în cadrul procesului de partaj, vânzarea este totuși una voluntară, de aceea nu își găsesc aplicare formalitățile premergătoare executării silite sau cele privind efectele adjudecării bunurilor, ci doar cele referitoare la efectele partajului.
Instanța reține că soțul nedebitor nu poate fi obligat să vândă bunul său la un preț mai mic decât valoarea lui reală, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la reducerea cu 25% a prețului de licitație, întrucât nu se vinde imobilului în fază de executare silită ci în cadrul partajului. D. soții pot conveni să vândă imobilul la alt preț decât cel stabilit prin încheierea privind vânzarea bunului la licitație publică.
Instanța reține și faptul că, până la casarea încheierii din 12.04.2012 a Judecătoriei B., deși s-a încercat vânzarea la licitație publică, chiar și cu reducerea prețului, nu s-a reușit acest lucru, nefiind prezent nici un licitator (f.142 vol.I).
Pentru aceste motive, va respinge acțiunea, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul P. N., domiciliat în Mun. C., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâții P. I. și P. D., ambii domiciliați în Com. Dumbrăvița ., jud. B..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2014.
P. GREFIER
A. R. V. G. M. B.
ARV/08.12.2014
Ex.5
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 9191/2014. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 14/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
