Pretenţii. Sentința nr. 7154/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7154/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 29939/197/2010*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7154
Sedința publică din data de 05.06. 2014
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut in fond în ședința publică din 15.05.2014 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2014 și apoi pentru data de 29.05.2014, pentru data de 03.06.2014 și pentru data de 05.06.2014.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 15.11.2010 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții P. Z. și P. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul K. N. I. obligarea acestuia la plata contravalorii chiriei, a cărei cuantum va fi stabilit în urma unei expertize de specialitate, începând cu data de 15.11.2007 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești ca urmare a folosirii dreptului lor de proprietate din imobilul teren în suprafață de 44 mp, situat în localitatea B., ..11, jud. B., înscris în CF_ B., nr. top_ și să se stabilească contravaloarea chiriei pe care va trebui să o plătească pârâtul către reclamanți pentru folosirea terenului în cauză pentru viitor, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței ce se va da în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 44 mp iar pârâtul a construit o extindere a locuinței sale pe acest teren, ocupând în întregime imobilul menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.998 Cod civ.
Cererea a fost legal timbrată (f.55).
Pârâtul a depus întâmpinare (f.11-13) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinică, nelegală și inadmisibilă.
În motivare, s-a arătat că în baza autorizației pentru începerea de lucrări, pârâtul a realizat extinderea construcției existente încă din anul 1981 iar înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului, prin atribuire, prin Ordin al Prefectului, s-a realizat în anul 1991, după intabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului, asupra extinderii construcției.
Totodată, pârâtul a formulat cerere reconvențională (f.13-17) prin care a solicitat în principal să se constate că pârâtul reclamant reconvențional a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafața de 44 mp, situat în B., ..11 ( fosta Armata Roșie nr.11), în prezent înscris în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.) nr. cad._/2 (lotul 2), astfel cum rezultă din documentația cadastrală de dezlipire imobil înregistrată la OCPI sub nr._/20.05.2010; să se dispună înscrierea în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.) nr. cad._/2 (lotul 2) a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional astfel dobândit; să se constate că pârâtul reclamant reconvențional deține un drept de servitute de trecere liberă cu piciorul și auto, prin poarta, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului (proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali) aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B. (devenit_), asupra terenului proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali înscris în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.), nr. cad._/1 (lotul 1), astfel cum rezultă din CF_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ B.); să se dispună înscrierea în CF_ B. nr. cad._/1 (lotul 1) în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a dreptului de servitute de liberă trecere cu piciorul și auto, prin poarta, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului (proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali) aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B. (devenit_); să se dispună obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali la respectarea servituții de trecere liberă, menționată la pct. c și d din cerere, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, s-a solicitat să se constate că reclamanții-pârâți reconvenționali, în mod abuziv și cu rea credință, și-au înscris în anul 1991 în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.) dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 44 mp, pe care pârâtul reclamant reconvențional avea realizată o extindere a construcției, legal autorizată, situație cunoscută de către aceștia încă din anul 1981, când au achiziționat proprietatea învecinată cu cea a pârâtului reclamant reconvențional; să se constate existența unui drept de superficie al pârâtului reclamant reconvențional asupra terenului în suprafață de 44 mp, situat în B., ..11 ( fosta Armata Roșie nr.11), în prezent înscris în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.) nr. cad._/2 (lotul 2), astfel cum rezultă din documentația cadastrală de dezlipire imobil înregistrată la OCPI sub nr._/20.05.2010; să se dispună înscrierea în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.) nr. cad._/2 (lotul 2) a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional astfel dobândit; să se constate că pârâtul reclamant reconvențional deține un drept de servitute de trecere liberă cu piciorul și auto, prin poarta, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului (proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali) aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B. (devenit_), asupra terenului proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali înscris în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.), nr. cad._/1 (lotul 1), astfel cum rezultă din CF_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ B.); să se dispună înscrierea în CF_ B. nr. cad._/1 (lotul 1) în favoarea pârâtului reclamant reconvențional a dreptului de servitute de liberă trecere cu piciorul și auto, prin poarta, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului (proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali) aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B. (devenit_); să se dispună obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali la respectarea servituții de trecere liberă, menționată la pct. c și d din cerere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că pârâtul reclamant reconvențional a fost sigur de faptul că dreptul de proprietate asupra terenului pe care a realizat extinderea construcției aparține Statului român deoarece autoritățile acestuia i-ai eliberat toate documentele necesare în vederea începerii, definitivării și înscrierii extinderii în CF și pârâtul reclamant reconvențional nu a fost niciodată tulburat în posesia, folosința imobilului.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 și urm. art.119-120 Cod pr. civ., art.1, 3, 7, 22 din Decretul nr.167/1958, art.11 din D-L 115/1938, art.21 din L. nr.7/1996, art.480, 492,1846, 1847, 1860, 1895, 1898, 1899 Cod civ.
Reclamanții au depus întâmpinare la cererea reconvențională (f.51-54) prin care au solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, s-a invocat inadmisibilitatea petitului 1.a) al cererii reconvenționale întrucât cererile de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune sunt admisibile doar dacă sunt întemeiate ți îndeplinesc condițiile impuse de art.27 sau art.28 din D-L. nr.115/1938. Totodată, s-a invocat inadmisibilitatea petitului 2.a) și a petitului 2.c) al cererii reconvenționale iar în ceea ce privește petitele referitoare la dreptul de servitute, dreptul de servitute al reclamantului este deja intabulat în CF, cererea sa fiind fără obiect.
Cu privire la petitele 1.e) și 2.f) prin care se solicită obligarea reclamanților la respectarea dreptului de servitute, s-a învederat că aceștia niciodată nu au restricționat accesul pârâtului și al membrilor familiei sale iar construcția la care face referire pârâtul reclamant reconvențional a fost realizată ilegal întrucât nu s-au respectat prevederile autorizației de construcție.
Totodată, reclamanții au depus completare de acțiune (f.54) prin care au învederat că, în subsidiar, în situația în care se va stabili că extinderea reclamanților K. este conformă cu autorizația de construcție și pe terenul aprobat din autorizația de construcție, să se dispună obligarea pârâtului K. N. I. la plata către reclamanți a contravalorii unei despăgubiri calculate conform prețului pieții imobiliare pentru imposibilitatea folosirii imobilului teren în suprafață de 44 mp înscris în CF_ B. cu nr. top_ asupra căruia se va institui dreptul de superficie pe toată durata existenței construcției înscrisă în CF_ (CF provenit din conversia de pe hârtie a CF_) B., cu nr. top 5557/3.
La termenul din 14.09.2011 apărătorul reclamanților a arătat că temeiul de drept pentru completarea de acțiune îl reprezintă dispozițiile art. 998-999 C. civil, ulterior precizând și în scris acest aspect (f. 64).
Pârâtul reclamant reconvențional a depus precizare a cererii reconvenționale (f.66-67) prin care a învederat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți S. român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. B., prin primar și solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului reprezentând titlul de atribuire a terenului conform Legii nr.18/1991 în baza căruia s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâților P. Z. și P. C. asupra terenului situat sub construcția proprietatea lui K. N. I., înscris în CF vechi nr._ (CF actuala_) B., nr. top 5557 și pe cale de consecință să se dispună anularea acestui titlu, rectificarea CF în sensul revenirii la situația anterioară înscrierii titlului de atribuire a terenului în favoarea pârâților reconvenționali P. Z. și P. C. și menținerea servituții de liberă trecere cu mijloace de transport și cu piciorul, prin poarta, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B.; să se constate că pârâtul reclamant reconvențional K. N. I. este posesorul suprafeței de 44 mp teren aferente construcției extinse, astfel cum aceasta a fost înscrisă în CF, anterior înscrierii titlului de atribuire a întregului teren în favoarea lui P. Z. și P. C., situat în B., ..11 (fosta ..11), în prezent înscrisă în CF_ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 472 B.) nr. cad._/2 (lotul 2), astfel cum rezultă din documentația cadastrală de dezlipire imobil înregistrată la OCPI sub nr._/20.05.2010; să fie obligați pârâții S. român prin Ministerul Finanțelor Publice și M. B., prin primar să îi vândă terenul aferent construcției extinse, astfel cum aceasta este înscrisă în CF și înscrierea în CF, în favoarea lui K. N. I., a dreptului de proprietate astfel obținut, cu menționarea servituții de liberă trecere cu mijloace de transport și cu piciorul, prin poarta, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B., cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare (f.79-80) prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. român și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român.
Reclamanții pârâți reconvenționali P. Z. și P. C. au depus întâmpinare la precizarea cererii reconvenționale (f.85) prin care au învederat că pct. b din această precizare trebuie respins pentru că sunt proprietarii terenului înscris în cartea funciară, în care este inclus și acea porțiune de teren pe care pârâtul reclamant reconvențional are edificată o construcție iar pct. c trebuie respins ca inadmisibil și fără obiect întrucât servitutea la care se referă aceștia și dreptul de folosință comună asupra curții sunt trecute în cartea funciară.
La termenul din data de 29.02.2012, au fost introduși în cauză moștenitorii reclamantului P. Z., decedat pe parcursul judecății, respectiv P. C., P. R., P. M. și C. L. (f.100).
Totodată, pârâtul reclamant reconvențional a depus precizări ale cererii reconvenționale (f.101-102) prin care a arătat că solicită constatarea nulității absolute a actului de atribuire nr._/1994 emis de către Consiliul Local B. în favoarea exclusivă a reclamanților, fiind incidente dispozițiile legale care dovedesc frauda la lege. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.36 pct. 2,3,6 din L. nr.18/1991 și art.30 din L. nr.58/1974, pârâtul are dreptul să-i fie atribuită cota parte din terenul aferent curții imobilului și a terenului existent sub extinderea construcției realizate, astfel cum sunt înscrise în CF_ B., nr. top 5557/3.
Reclamanții pârâți reconvenționali P. C., P. R., P. M. și C. L. au depus întâmpinare (f.107-108) prin care au invocat excepția tardivității depunerii precizării de acțiune și au învederat că titlul de atribuire a terenului este perfect legal, fiind emis în concordanță cu prevederile legale de la acea dată.
La termenul din data de 25.04.2012, instanța a respins excepția tardivității precizării de acțiune, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. român, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. B., prin primar iar excepția inadmisibilității petitului privind servitutea a fost considerat ca fiind o apărare de fond.
Pârâtul mun. B. a depus note de ședință (f.183-184) prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 5722 din 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului reconvențional M. B., prin primar si a fost admisă cererea formulată de către reclamanții P. C., P. R., P. M. și C. L., în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional K. N. I. și, în consecință a fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 670 EURO echivalent în lei la data plății reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în suprafață de 44 mp., proprietatea reclamanților, pentru perioada 15.11.2007 – 31.12.2012, dar și să achite reclamanților suma de 632 lei anual, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului începând cu data de 01.01.2013; totodată instanța a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional K. N. I. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. C., P. R., P. M. și C. L., dar si cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant reconvențional K. N. I. în contradictoriu cu pârâții S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice și M. B., prin primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; in final instanța l-a obligat pe pârâtul K. N. I. sa plătească sumei de 4.994 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. B. și pârâtul K. N. I..
Prin recursul formulat, M. B. a solicitat admiterea acestuia si modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului reclamant reconvențional la plata către acest recurent a sumei de 1.550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial. Recurentul a arătat în esență că la termenul de judecata din 13.03.2013 a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată, respectiv OP nr. 4315/02.12.2011, însă instanța a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări a pârâtului.
Prin recursul formulat, pârâtul reclamant reconvențional K. N. I. a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței în integralitate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în scopul pronunțării asupra cererii de constatare a dreptului de superficie al pârâtului recurent asupra suprafeței de teren de 44 mp. în discuție. Recurentul a reținut ca deși aceasta solicitare a făcut obiectul subsidiarului cererii reconvenționale instanța de fond l-a lăsat nesoluționat deoarece a reținut in mod greșit ca nu a fost formulată decât prin intermediul concluziilor scrise.
În subsidiar recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost precizată și completata și respingerea acțiunii principale ca nefondată. Recurentul a solicitat să se admită excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților de a solicita obligarea pârâtului la plata chiriei cu privire la terenul în discuție.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că terenul în discuție a fost atribuit reclamanților în mod nelegal, după ce pe acesta fusese deja realizată extinderea la care pârâtul face referire, cu respectarea legislației în vigoare.
Recurentul arată că atribuirea către reclamanți a terenului în litigiu s-a făcut prin fraudarea evidență a Legii nr. 18/1991, respectiv a art. 27 alin. 1 și art. 36 alin. 2 si 3.
În concret s-a arătat ca atâta vreme cât pe terenul de 44 mp. în discuție pârâtul recurent realizase o construcție extindere în baza unei autorizații obținută în acest scop, atribuirea ulterioară a acestui teren către reclamanții intimați a fost evident nelegală, iar această situație impune cu necesitate anularea actului în baza căruia s-a atribuit terenul în discuție către reclamanți. Pentru aceste motive recurentul arată că nici nu poate fi considerat ca datorează reclamanților vreo despăgubire pentru lipsa de folosința a terenului si nici chirie pentru ocuparea acestuia.
Prin decizia nr. 1577/R/12.12.2013 Tribunalul B. a respins recursul declarat de M. B., prin Primar și a fost admis recursul formulat de recurentul K. N. I., împotriva sentinței civile nr. 5722/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o casat-o în parte cu consecința trimiterii spre rejudecare atât a acțiunii principale formulată în contradictoriu cu pârâtul K. N. I., astfel cum a fost precizată, dar și a petitului din cererea reconvențională formulată de recurent în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect constatarea și intabularea în CF a dreptului de superficie.
Totodată a fost menținut restul soluției instanței referitoare la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. și a Statului R. și la respingerea acțiunii față de acești pârâți, dar și la respingerea cererii reconvenționale formulată în contradictoriu cu reclamanții, mai puțin în ceea ce privește petitul trimis spre rejudecare.
În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul Municipiului B., tribunalul a reținut că pentru înlăturarea omisiunii instanței de fond de a se pronunța în legătură cu cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul M. B., aceasta parte avea la dispoziție calea procedurala reglementată la art. 281 - 281^2 Cod procedura civilă, nefiindu-i deschisă calea recursului în acest scop.
În ceea ce privește recursul pârâtului reclamant reconvențional K. N. I. tribunalul a reținut că criticile formulate sunt în parte întemeiate, respectiv aceea legată de împrejurarea ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de constatare a dreptului sau de superficie asupra suprafeței de teren de 44 mp. în discuție.
Cererea în discuție a făcut obiectul subsidiarului cererii reconvenționale (pct. 2 lit. b - fila 14 dosar fond), cum de altfel instanța de fond a reținut în considerentele de început ale hotărârii și în mod greșit în cele din urmă a decis să nu analizeze această cerere cu motivarea că ar fi fost formulată numai prin intermediul concluziilor scrise.
D. urmare tribunalul a reținut că acest motiv de recurs este întemeiat, raportat la 312 alin. 3 Cod procedura civilă, situație față de care, reținând și faptul că soluția asupra acestei cereri poate influența soluția asupra cererii principale a dispus casarea în parte a hotărârii cu consecința trimiterii spre rejudecare atât a acțiunii principale formulată în contradictoriu cu pârâtul K. N. I., astfel cum a fost precizată, dar și a petitului din cererea reconvențională formulată de recurent în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect constatarea și intabularea în CF a dreptului de superficie.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, ținând seama de limitele investirii prin decizia de casare, respectiv cu privire la acțiunea principală formulată în contradictoriu cu pârâtul K. N. I., astfel cum a fost precizată și cu privire la petitul din cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanții, având ca obiect constatarea și intabularea în CF a dreptului de superficie, instanța reține următoarele:
Conform extrasului CF_ B. (f.22 dosar nr._ ), reclamanții pârâți reconvenționali sunt proprietarii imobilului cu nr. top 5555, 5557/1, 5556 teren în suprafață de 406 mp, precum și asupra nr. cad. C1, top 5555, 5557/1, 5556 reprezentând casă – parter și etaj.
De asemenea, reclamanții pârâți reconvenționali sunt proprietari tabulari ai suprafeței de 44 mp, înscrisă în CF_, nr. top_, cu titlu de drept de atribuire conform L. 18/1991 (f.42 dosar nr._ ).
Pârâtul-reclamant reconvențional K. N. I. este proprietarul imobilului înscris în CF_ B., cu nr. top 5557/3, teren în suprafață de 68 mp și nr. cad. C1 top 5557/3, casă din piatră + extindere, fiind intabulat totodată dreptul de servitute, de trecere liberă cu piciorul și cu carul, prin poartă, precum și dreptul de folosință comună asupra curții în favoarea imobilului dominant cu nr. top 5557/3 din CF_ B. asupra imobilului aservit cu nr. top 5556 din CF 472 B. (f.20-21 dosar nr._ ).
Extinderea la construcția existentă a fost realizată de către pârât în baza Autorizației de executare lucrări nr.172 din 29.10.1981 prin care s-a aprobat realizarea acestor lucrări asupra terenului cu nr. top 5557/3, înscris în CF_ B. (f.40-41 dosar nr._ ).
În realitate, această extindere a fost realizată pe terenul în suprafață de 44 mp aparținând reclamanților pârâți reconvenționali și înscris în prezent în CF_, aspect ce reiese din documentația cadastrală de dezlipire imobil (f.24-38) și recunoscut de către pârât.
În drept, potrivit art.998 C.civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”; iar conform art.999 C.civ. „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
De asemenea, potrivit art.483 Cod civ., proprietarul este îndreptățit să culeagă fructele civile produse de bunurile aflate în proprietatea sa.
Conform art. 492 din Codul Civil „ orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra „.
Acest text conține regula - care consacră dreptul de accesiune imobiliară artificială și excepția care permite dovedirea existenței dreptului de superficie. Dovada contrară dreptului de accesiune înseamnă tocmai dovada dreptului de superficie. Legiuitorul recunoaște deci că, în anumite situații, proprietarul terenului nu este și proprietarul construcției sau plantației. Din suprapunerea dreptului de proprietate asupra terenului aparținând unei persoane cu dreptul de proprietate asupra construcției sau plantației aparținând unei alte persoane nu mai rezultă dreptul primului proprietar de a beneficia de accesiunea imobiliară artificială, dobândind și dreptul de proprietate asupra construcției sau plantației, ci chiar dreptul de superficie, care reunește în conținutul său juridic dreptul de proprietate asupra construcției sau plantației și un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului, dezmembrământ care reunește folosința și, în mod limitat, posesia și dispoziția asupra terenului sau a unei părți din acesta.
Dreptul de superficie poate fi dobândit prin act juridic (testament sau convenție ) sau prin fapt juridic în sens restrâns(uzucapiune).
Dobândirea dreptului de superficie prin convenție presupune un contract încheiat de proprietarul terenului cu o altă persoană, prin care constituie dreptul de superficie în favoarea acesteia ori îi transmite nuda proprietate asupra terenului, rezervându-și dreptul de superficie. Contractul poate să fie cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, pur și simplu sau afectat de modalități.
Dispozițiile art. 494 alin 2 și 3 cod civil prevăd că „dacă proprietarul terenului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului „.
Textul legal reglementează două situații distincte, cu soluții diferențiate.
Mai întâi, când constructorul este de rea-credință, proprietarul terenului are dreptul de a opta între păstrarea construcției și obligarea celui care a făcut lucrarea să o ridice de pe teren. Ridicarea construcției se face pe cheltuiala celui care a făcut-o, acesta putând fi obligat și la plata de daune interese pentru prejudiciile cauzate proprietarului terenului. Dacă acesta din urmă optează pentru păstrarea construcției, el trebuie să plătească celui care a făcut-o valoarea materialelor și prețul muncii, fără a se ține seama de sporirea valorii fondului.
Când constructorul sau plantatorul este de bună-credință, proprietarul terenului nu mai poate cere ridicarea lucrării . El trebuie să o păstreze, dar are un drept de opțiune cu privire la întinderea despăgubirii, putând să aleagă între valoarea materialelor și prețul muncii, pe de o parte, și valoarea creșterii fondului, pe de altă parte.
În ipoteza în care autorul lucrării este de rea-credință, opțiunea proprietarului terenului în sensul ridicării lucrării de pe teren este expresia refuzului de a se prevala de accesiune, ceea ce presupune că autorul lucrării rămâne proprietarul acesteia, iar ridicarea lucrării constituie o sancțiune aplicată de proprietarul fondului pentru fapta ilicită de a efectua lucrarea cu rea-credință pe terenul altuia.
Când autorul lucrării este de rea-credință, proprietarul nu mai este condiționat, pentru a relua stăpânirea asupra terenului, de exercitarea pozitivă a dreptului de accesiune, el având dreptul să ceară ridicarea lucrării de pe teren. Acest ultim drept nu este însă o manifestare a dreptului de accesiune. Ulterior, dreptul proprietarului terenului de a cere distrugerea lucrării și ridicarea materialelor de către constructor este doar o manifestare a prerogativelor normale pe care le conferă dreptul de proprietate asupra terenului.
Noțiunea de bună-credință în înțelesul art. 494 C.civil trebuie să fie subsumată noțiunii generale de bună-credință, care poate fi definită, ca o convingere eronată, dar neculpabilă, cu privire la o anumită reprezentare a realității. În absența unei convingeri eronate, nu se poate vorbi de bună-credință. Așadar, în această materie, singura înțelegere rezonabilă a noțiunii de bună-credință este aceea întemeiată pe convingerea eronată, dar neculpabilă a autorului că are un drept de proprietate asupra terenului pe care efectuează lucrarea.
Pasivitatea sau acceptarea proprietarului terenului poate avea semnificația exprimării consimțământului într-un contract prin care se constituie dreptul de superficie în favoarea autorului lucrării, în măsura în care este vorba de spre o situație de fapt anterioară intrării în vigoare a art. 2 alin 2 din Legea nr. 247/2005.
În speță, instanța constată că pârâtul reclamat reconvențional folosește și în prezent suprafața de 44 mp aparținând reclamanților fără să justifice vreun titlu pentru această folosință, toate autorizațiile legale invocate de către pârât referindu-se la edificarea acestei extinderi asupra terenului cu nr. top 5557/3, înscris în CF_ (provenită din conversia de pe hârtie a CF_ B.).
Nu se poate reține faptul că pârâtul reclamant reconvențional ar fi acționat cu bună credință de vreme ce nu a respectat prevederile autorizației de construcție referitoare la imobilul teren pe care a fost edificată extinderea în suprafață de 44 mp iar această extindere a fost intabulată în CF ca fiind edificată tot pe nr. top 5557/3 care aparținea pârâtului reclamant reconvențional.
De asemenea, în decizia de casare s-a reținut că pârâtul recurent nu poate invoca în beneficiul său buna credință de vreme ce nu a respectat prevederile autorizației de construcție referitoare la imobilul teren pe care a fost edificată extinderea, acesta practic acaparând fără temei, prin extinderea realizată, suprafață de 44 mp. în litigiu, suprafața asupra căreia s-a înscris dreptul de proprietate al reclamanților.
Tribunalul a mai reținut că pârâtul reclamant reconvențional nu poate invoca în mod legal și întemeiat în favoarea sa o neregularitate a atribuirii suprafeței de 44 mp. către reclamanți, câta vreme pretinsa neregularitate se bazează pe situația de fapt mai sus descrisă și pe care el însuși a determinat-o prin culpa sa.
Așadar, pârâtul-reclamant reconvențional, în calitate de autor al lucrării, a fost de rea-credință la data edificării extinderii construcției realizate pe terenul în suprafață de 44 mp aparținând reclamanților pârâți reconvenționali.
În aceste condiții pârâtul-reclamant reconvențional nu poate invoca existența unui drept de superficie în favoarea sa. Împrejurarea că la data efectuării extinderii reclamanții-pârâți reconvenționali nu erau proprietarii terenului nu are relevanță câtă vreme pârâtul-reclamant reconvențional nu a făcut dovada consimțământului proprietarului anterior privind efectuarea construcției pe terenul său, iar reclamanții, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care pârâtul a edificat extinderea construcției sale, au dobândit și dreptul de a exercita toate prerogativele acestui drept, inclusiv acela de a pretinde respectarea dreptului lor.
În concluzie instanța reține că pârâtul reclamant reconvențional nu a făcut dovada existenței dreptului de superficie.
Cât timp proprietarul terenului nu își exercită dreptul de accesiune nu poate fi obligat pe cale judecătorească la o asemenea exercitare.
Reclamanții pârâți reconvenționali nu au înțeles să-și exercite dreptul de accesiune iar prin formularea acțiunii de față solicită despăgubiri pentru lipsa de folosință privind terenul.
În absența unui contract, folosirea bunului altuia cu rea-credință îl îndreptățește pe proprietar la o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză (f.191-212 dosar nr._ ), contravaloarea lipsei de folosință calculată pentru suprafața de teren de 44 mp ocupat de către pârât, s-a situat pentru perioada 2007-2012 la suma de 670 EURO, respectiv 3.028 lei.
Prin urmare, pretențiile reclamanților vor fi admise și pârâtul va fi obligat la plata sumei menționate reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de teren de 44 mp.
Referitor la plata în continuare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, instanța de față, ținând seama și de dispozițiile art. 315 alin 4 C.pr.civ., va avea în vedere același mod de calcul reținut de prima instanță, respectiv media sumelor obținute prin cele două procedee folosite pentru calcularea chirie datorare pentru anul 2012 prin raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv suma de 632 lei anual, începând cu data de 01.01.2013.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți, având în vedere prevederile art.274 Cod pr. civ., precum și dispozițiile art. 315 alin 4 C.pr.civ., pârâtul reclamant reconvențional va fi obligat la contravaloarea taxei de timbru si timbrului judiciar proporțional cu valoarea pretențiilor admise, onorariului expertului, precum și onorariu avocațial potrivit chitanței depuse la dosar (f.232 dosar nr._ ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamanții P. C., P. R., P. M. și C. L., toți domiciliați în B., ..11, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional K. N. I., cu domiciliul ales în B., ..19, ., .-2, jud. B..
Obligă pârâtul să achite reclamanților suma de 670 EURO echivalent în lei la data plății reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în suprafață de 44 mp, proprietatea reclamanților pentru perioada 15.11.2007 – 31.12.2012.
Obligă pârâtul reclamant reconvențional să achite reclamanților suma de 632 lei anual, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului începând cu data de 01.01.2013.
Respinge petitul din cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional K. N. I. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. C., P. R., P. M. și C. L., având ca obiect constatarea și intabularea în CF a dreptului de superficie.
Obligă pârâtul K. N. I. la plata sumei de 4.994 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 05.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V. 05.06.2014, ex.7
| ← Pretenţii. Sentința nr. 08/2014. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3393/2014. Judecătoria... → |
|---|
