Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 3300/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3300/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 21476/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
OMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr. 3300
Sedinta publica din data de 01.04.2015
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “anulare act“ formulată de reclamantul, Mun. S., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtii, M. D.-G. si M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 11.03.2015, 25.03.2015, respectiv 01.04.2015, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 30.07.2014 sub nr._, reclamantul, Mun. S., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtii, M. D.-G. si M. G., a solicit instanței să constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 2605/18.12.2013, cu consecința repunerii părților în situația anterioră.
În motivare, reclamantul a arătat că prin H.C.L. nr. 120/21.11.2013 s-a aprobat vânzarea unei unități locative ANL situat în mun. S., cartier Ș. cel M., ., ., jud. Brșov, către titularul contractului de închiriere, M. D. G., căsătorit cu M. G.. Comisia de analiză a documentelor privind vânzarea locuințelor ANL pentru tineri a analizat toate documentele existente în vederea vânzării unității locative conform prevederilor legale în vigoare, printre acestea existând și declarația pe proprie răspundere din data de 30.10.2013, sub sancțiunea prevăzută de art. 292 din C.pen., în care pârâții afirmau că nu dețin și nu au deținut nicio locuință în proprietate și că nu dețin în proprietate casă de vacanță. Astfel, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2605/18.12.2013. La data de 28.03.2014, Serviciul de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei Mun. S. a sesizat Biroul C. Administrativ cu dosarul fiscal al contribuabililor, iar din cuprinsul documentației reise faptul că aceștia sunt deținătorii de drept a două immobile situate în jud. B., respective imobilul situat în ., jud. B., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. 1172/24.09.2007, și imobil situat în B., ., ., ., jud. B.. Acest fapt contravine prevederilor art. 10 alin. 2 lit. c din Legea nr. 152/1998, sancțiunea fiind nulitatea absolute, potrivit art. 11 din actul normativ incident în cauză.
În drept, a invocate Legea nr. 152/1998.
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul.
Pârâții, M. D.-G. si M. G., au formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calității procesuale active, raportat la conținutul art. 11 din Legea nr. 152/1998. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată (f. 57-60).
În motivare, s-a arătat, în esență, că eroarea din declarația pe proprie răspundere a survenit prin prisma faptului că nu s-au gândit la cele două imobile, pentru că sunt inutilizabile și nelocuibile. Imobilul din ., iar imobilul din B. este garsoniera tatălului pârâtei, care în prezent locuiește în ea. În ceea ce privește cele două contracte de vânzare-cumpărare, s-a arătat că nu s-a achitat nicio sumă de bani de către cumpărător, fiind în prezența unei donații deghizate. Existând posibilitatea întoarcerii donației, pârâții nu s-au considerat proprietari cu privire la cele două imobile.
În drept, apărarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 977, art. 1175 din C.civ.
În dovedire, au solicitat probele cu înscrisuri, testimonială, expertiză tehnică evaluare construcții.
La termenul de judecată de la 24.02.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active. A încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin H.C.L. nr. 120/21.11.2013 (f. 36-37) s-a aprobat vânzarea unei unități locative ANL situat în mun. S., cartier Ș. cel M., ., ., jud. Brșov, către titularul contractului de închiriere, M. D. G., căsătorit cu M. G.. Comisia de analiză a documentelor privind vânzarea locuințelor ANL pentru tineri a analizat toate documentele existente în vederea vânzării unității locative conform prevederilor legale în vigoare, printre acestea existând și declarația pe proprie răspundere din data de 30.10.2013 (f. 51-52), prin care pârâții afirmau că nu dețin și nu au deținut nicio locuință în proprietate și că nu dețin în proprietate casă de vacanță. În consecință, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2605/18.12.2013 (f. 34).
Ulterior, în data de 28.03.2014, Serviciul de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei Mun. S. a sesizat Biroul C. Administrativ cu dosarul fiscal al contribuabililor, iar din cuprinsul documentației reise faptul că aceștia sunt deținătorii de drept a două imobile situate în jud. B., respectiv imobilul situat în com. Cata, ., jud. B., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. 1172/24.09.2007 (f. 30-31), și imobil situat în B., ., ., ., jud. B., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. 1272/05.11.2009 (f. 32-33).
Prin promovarea acțiunii pendinte, reclamantul urmărește desființarea contractului de vânzare-cumpărare, pe considerentul nerespectării condițiilor de fond și de formă edictate ad validitatem.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt justificate.
În drept, instanța reține că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 152/1998 prevăd următoarele: "contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum și orice alte acte încheiate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) și ale art. 10 sunt lovite de nulitate absolută. Depistarea acestor cazuri și sesizarea instanțelor judecătorești pentru constatarea nulității și restabilirea situației anterioare se fac prin grija prefecților". Potrivit art. 10 alin. 2 lit. c din actul normativ mai sus indicat, "vânzarea locuințelor prevăzute la alin. (1) se face conform prevederilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spatii cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei legi, cu respectarea următoarelor condiții obligatorii: titularul contractului de închiriere și membrii familiei acestuia – soț/soție, copii și/sau alte persoane aflate în întreținerea acestuia – să nu dețină o altă locuință în proprietate, inclusiv casă de vacanță".
Potrivit probei cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2605/18.12.2013 pârâții erau proprietarii imobilelor situate în ., jud. B., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. 1172/24.09.2007 (f. 30-31), și imobil situat în B., ., ., ., jud. B., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. 1272/05.11.2009 (f. 32-33).
Astfel, este indiscutabil faptul că actul de vânzare-cumparare nr. 2605/18.12.2013 a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale art. 10 raportat la art. 11 din Legea nr. 152/1998.
Mai mult decât atât, instanța apreciază că operațiunea dobândirii imobilului, astfel cum a fost încheiată între pârâți, este fondată pe o cauză ilicită, având caracterul unei operațiuni speculative, concluzie ce decurge din conduita manifestată de părțile contractante la perfectarea actului, așa cum rezultă din declarațiile pe proprie răspundere din data de de 30.10.2013. Se observă în conținutul actului, faptul că pârâții au acționat în deplină cunoștință de cauză, având reprezentarea exactă a faptului că mai dețin în proprietate alte două imobile.
Așa fiind, buna credință a pârâtilor este exclusă, neputându-se considera că a încheiat actul cu convingerea sinceră că dobândesc imobilul cu respectarea condițiilor imperative ale actului normativ incident în cauză.
Împrejurarea că imobilele deținute în proprietate sunt nelocuibile nu este de natură să ducă la reținerea unei concluzii contrare celei mai sus expuse, atâta timp cât art. 10 alin. 2 lit. c din Legea nr. 152/1998 se referă la deținerea unei alte locuințe în proprietate. Astfel, textul de lege nu distinge după cum locuința este sau nu funcțională.
Deopotrivă, este de menționat că nu prezintă relevanță modalitatea de dobândire în proprietate a locuinței.
Pentru aceste considerente, instanța va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2605/18.12.2013, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Astfel, va obliga pe parati la restituirea imobilului situat in S., cartier S. cel M., ., ., jud. Brasov, și pe reclamant la restituirea pretului platit de parati.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul, Mun. S., prin reprezentant legal, cu sediul in S., .. 17, jud. Brasov, în contradictoriu cu pârâtii, M. D.-G. si M. G., cu domiciliul in S., cartier Stafn cel M., ., ., jud. Brasov.
Constata nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr. 2605/18.12.2013.
Dispune repunerea partilor in situatia anterioara.
Obliga pe parati la restituirea imobilului situate in S., cartier S. cel M., ., ., jud. Brasov.
Obliga pe reclamant la restituirea pretului platit de parati.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 17.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3278/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Decizia nr. 3249/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
