Contestaţie la executare. Sentința nr. 1376/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1376/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 26502/197/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1376
Ședința publică din data de 11.02.2015
PREȘEDINTE - M. L.- judecător
GREFIER –M. T.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect “contestație la executare” formulata de contestatoarea . in contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ( încheiere care face corp comun cu prezenta sentință), dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N. C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015, pentru data de 04.02.2015 și ulterior pentru data de 11.02.2015.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2014, sub nr._ contestatoarea . in contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII a formulat contestație la executare împotriva:
-Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1249.699 din data de 15.09.2014 și a actelor subsecvente acesteia,
-Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 83 din data de 16.09.2014,
-Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 82 din data de 16.09.2014,
-Procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 81 din data de 16.09.2014
-Adresei de înființare a popririi asiguratorii asupra disponibilităților bănești, nr. 15816M din data de 16.09.2014.
A solicitat contestatoarea ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
-anularea actelor de executare contestate,
-suspendarea tutror măsurilor de executare silită „ce ar putea interveni prin efectul legii, conform art. 129 alin. 3 Cp.Fiscală, ca urmare a emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, până la soluționarea definitivă a fondului contestației la executare,
-suspendarea măsurilor de executarea silită în condițiile art. 718 alin. 4, pct. 1, fără plata vreunei cauțiunii, având în vedere lipsa unui titlu de creanță.
În motivare, contestatoarea a arătat, referitor la cererea de suspendare a executării silite că sumele estimate au fost stabilite în baza unui referat justificativ care nu constituie titlu de creanță. Referitor la Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, contestatoarea a învederat că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 129 din C. de Procedură Fiscală întrucât din conținutul acesteia nu rezultă care sunt motivele instituirii unor astfel de măsuri respectiv existența pericolului ca societatea să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul. Mai mult, a învederat contestatoarea, măsuri asigurătorii nu ar fi putut fi luate dat fiind faptul că nu a fost stabilită existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, luarea unor astfel de măsuri anterior emiterii titlului de creanță fiind necesar a fi justificată prin chiar actul de instituire a măsurilor.
Cu privire la legalitatea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii contestatoarea a menționat că societatea a fost supusă unui control de către inspectorii fiscali stabilindu-se în mod greșit în urma acestui control un debit în cuantum de 25.931.340 lei reprezentând diurne ale salariaților, pe care organul de control, în mod abuziv, le-a considerat drepturi salariale, această natură a sumelor fiind stabilită cu ignorarea unor prevederi legale cuprinse în Codul Muncii, Codul Fiscal, etc.
A menționat contestatoarea că de 7 ani derulează activități în domeniu contractării de personal, pentru deplasările în străinătate salariații primind diurne conform legislației în domeniu, această diurnă fiind achitată pe lângă sumele datorate cu titlu de salariu, în acest sens dispunând prevederile legislației muncii.
A concluzionat contestatoarea că prin executarea sumei stabilite în mod nelegal s-ar perturba activitatea societății și s-ar cauza acesteia pierderi ireparabile.
Referitor la motivele de nelegalitate evidentă cuprinse în actele de executare, contestatoare a menționat că actele prin care au fost stabilite obligații fiscale sunt rezultatul unor interpretări subiective ale inspecției fiscale, motivarea din decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este inexactă și insuficientă, nefiind astfel furnizate contestatoarei criterii la care să se raporteze pentru a determina valoarea datoriei stabilită de organul constatator, sumele cuprinse în actele emise fiind în realitatea nedatorate.
In drept au fost invocate prevederile OUG 92 din 2003 și ale Codului de Procedură Civilă, Codului Muncii, Codului Fiscal, Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și Consiliului din data de 16.12.1996, privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestărilor de servicii.
In dovedirea celor afirmate s-a solicitat de către contestatori administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
A fost stabilită în sarcina contestatoarei obligația consemnării unei cauțiuni în cuantum de 20. 574,55 lei.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata ANAF-DGRFP-AJFP B., s-a învederat de către aceasta că nu s-ar justifica introducerea sa în cauză în calitate de intimată decât în ce privește procesele verbale de sechestru asigurator nr. 81-83 din 16.09.2014, doar aceste măsuri fiind aduse la îndeplinire de către această instituție.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, intimata a menționat că din susținerile contestatoarei nu rezultă încălcarea de către aceasta a vreunui drept ori cauzarea vreunui prejudiciu adus ca urmare a încheierii procesului verbal de sechestru asigurator și ca urmare a emiterii adresei de înființare a popririi.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a menționat că toate prevederile legale incidente au fost respectate cu ocazia întocmirii actelor de executare contestate iar prin aplicarea măsurilor asigurătorii nu a fost creat nici un prejudiciu în sarcina contestatoarei.
Referitor la motivele cuprinse în Decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, s-a menționat de către intimată că acestea reflectă realitatea rezultată în urma examinării actelor contabile ale contestatoarei, la analiza cererii formulate de către contestatoare instanța fiind ținută de prevederile art. 172 din OG 92 din 2003, astfel că nu poate analiza aspecte legate de cuantumul sumelor datorate de către contestatoare.
În drept, au fost invocate prevederile C..
În dovedirea celor afirmate, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 06.11.2014 a formulat întâmpinare și intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând respingerea contestației la executare ca inadmisibilă în ce privește cererea de suspendare a executării măsurilor asiguratorii și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ce privește cererea pentru anularea actelor de executare și ca neîntemeiată în ce privește cererea pentru instituirea măsurilor asiguratorii nr._ din data de 15.09.2014.
A menționat intimata că cererea de suspendare a executării este inadmisibilă întrucât actele contestate nu au natura unor acte de executare silită ci sunt măsuri asiguratorii care nu pot fi confundate cu măsurile executorii, executare silită nefiind încă demarată împotriva societății contestatoare. A menționat intimata că legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a se dispune suspendarea executării silite a măsurilor asiguratorii.
În ce privește cererea contestatoarei privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, intimata a menționat că se impune a fi respinsă. A menționat aceasta că, urmare a unui control efectuat la societatea contestatoare, s-a constata pe baza actelor puse la dispoziție de către aceasta că nu s-a procedat de către . la încadrarea corectă din punct de vedere financiar contabil și fiscal sumele acordate salariaților, nu a reținut și nu a virat toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporal sau de angajatul de muncă temporară. A fost reținut un prejudiciu estimat provocat bugetului de stat în sumă de 25.931.340 lei.
A menționat intimata că sumele constatate de către inspectorii antifraudă nu sunt simple supoziții acestea fiind preluate din cuprinsul balanței de verificare ale contestatoarei și confruntate cu documentele înregistrate în evidențele financiar contabile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de control nr. 2220 din data de 26.09.2014.
Referitor la motivele care au stat la baza instituirii măsurilor asiguratorii, intimata a menționat că acestea sunt în mod expres inserate în cuprinsul Deciziei emise, fiind în concordanță de textul art. 129 din OG 92 din 2003, luarea măsurii asigurătorii fiind determinată de existența unei discrepanțe semnificative între sumele de plată estimate și cele declarate de către petentă, sumele de bani declarate de către petentă fiind mult mai mici în comparație cu cele constatate în urma inspecției fiscale efectuate.
Referitor la susținerea contestatoarei conform căreia sumele de bani identificate ar fi fost în mod eronat calificate în cuprinsul Deciziei emise, intimata a menționat că indemnizația sub forma diurnei a fost în mod incorect încadrată în contul 625 –cheltuieli cu delegarea/detașarea dat fiind faptul că potrivit contractelor de muncă temporară întocmite de către petentă salariaților temporari, locul de muncă este în Italia astfel că este eliminată de plano posibilitate ca acești salariați să fi fost delegați ori detașați. În această situație, a menționat intimata, doar aparent contestatoarea a respectat dispozițiile legale dat fiind faptul că pentru marea majoritate a sumelor încasate de către contestatoare aceasta nu a reținut impozitele corespunzătoare, prevalându-se în mod eronat de noțiunea de diurnă, controalele efectuate de ITM verificând doar respectarea legislației muncii și nu a celei fiscale.
A concluzionat intimata că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 92 din 2003, Legea 571 din 2003, Codul de Procedură Civilă.
La data de 24.11.2014 a fost formulat de către contestatoare răspuns la întâmpinare prin care s-a învederat că intimata ar fi putut invoca excepția prematurității cererii de suspendare a executării silite, întemeiată pe împrejurarea că nu au fost încă emise acte de executare. A menționat astfel contestatoarea că este pe deplin posibil ca până la momentul finalizării judecății în cauză, să fie emisă decizie de impunere iar măsurile asigurătorii să se transforme în măsuri de executare. Totodată a învederat contestatoarea că pentru contestarea măsurilor asiguratorii s-a prevăzut de către legiuitor aceeași procedură astfel că din interpretarea prin analogie a dispozițiilor legale rezultă că se poate solicita ți suspendarea măsurilor asigurătorii.
Referitor la apărările intimatei cu privire la motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, contestatoarea a menționat în esență că nu s-a ținut cont de către intimată că prin specificul activității sale nu ar fi în măsură să își risipească averea, motivele care ar putea sta la baza unor astfel de măsuri fiind necesar să se refere la îndeplinirea cerințelor legiuitorului pentru adoptarea unei astfel de măsuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile C., Cpr. Fiscală, Codul Muncii, Directiva 96/71/CE, Cod Fiscal.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin cererea formulată la termenul din data de 23.01.2015, contestatoare a menționat că înțelege să renunțe la petitul privind suspendarea măsurilor asiguratorii și că solicită restituirea cauțiunii consemnate.
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 23.01.2015, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Au fost formulate de către contestatoare concluzii scrise prin care aceasta a solicitat admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, menționând în esență că organul de control nu a făcut dovada existenței pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă ori să își risipească averea, în condițiile în care societatea are în derulare o . contracte cu partenerii externi, angajați trimiși în străinătate să își desfășoare activitatea și obligații privind plata salariilor pentru aceștia. A menționat contestatoarea că societatea deține un patrimoniu format doar dintr-un teren de 3000 mp, un autoturism și mobilierul de la sediu, aplicarea sechestrului asigurator asupra autoturismului Audi 8R fiind nelegală dat fiind faptul că acest bun nu aparține societății contestatoare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Referitor la cererea contestatoarei de renunțare la suspendarea măsurilor contestate, instanța o va admite și, în temeiul art. 406 din Ncpc, va lua act de solicitare enunțată.
Cu privire la contestația la executare formulată,
La data de 15.09.2014 a fost emisă de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ –DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 7 SIBIU, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ prin care, în temeiul art. 129 din OG 92 din 2003 au fost estimate pe baza referatului justificativ de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din data de 15.09.2015 obligații de plată în sumă totală de 25._ lei. reprezentând impozite pe venituri din salarii, contribuții sociale, pentru șomaj, asigurări de sănătate, contribuții pentru concedii medicale și indemnizații, contribuții la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.
S-a reținut în cuprinsul Deciziei contestate faptul că agentul de muncă temporară . nu a încadrat corect din punct de vedere financiar contabil și fiscal sumele acordate salariaților, nu a reținut și virat toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar și de agentul de muncă temporară,, bugetul consolidat al statului fiind prejudiciat cu suma de 25._ lei.
În motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii s-a învederat de către intimată că s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul/averea, întrucât există o neconcordanță semnificativă între sumele de plată estimate și cele declarate de către societate, sumele de plată estimate de inspectorii antifraudă fiind mult mari decât cele declarate de către societate. S-a menționat totodată în cuprinsul deciziei contestate că sumele de plată au fost estimate ca urmare a reîncadrării operațiunilor economice, existând pericolul ca societatea să se sustragă de la achitarea acestor obligații. În ce privește administratorul societății, s-a reținut că acesta nu s-a prezentat la termenul stabilit de comun acord cu inspectorii fiscali respectiv la data de 12.09.2014, ora 11, pentru a formula propriul punct de vedere asupra celor constatate și pentru a răspunde întrebărilor puse de inspectorii antifraudă, evitând astfel finalizarea controlului operativ.
La baza Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din data de 15.09.2014 a stat Referatul justificativ înregistrat cu nr. 1249.668 din data de 15.09.2014 ( filele 183-197), prin care au fost estimate obligații de plată către bugetul consolidat al statului în valoare totală de 25.931.340 lei.
Pe baza deciziei menționate au fost emise procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, nr. 83 din data de 16.09.2014, procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 82 din data de 16.09.2014, procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 81 din data de 16.09.2014.
În drept, cu privire la cererea formulată de către contestatoare, se reține de către instanță că, potrivit dispozițiilor ART. 129
Poprirea și sechestrul asigurătoriu
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
Referitor la actele de executare contestate conform cererii principale și precizării de acțiune formulată de contestatori, instanța constată că nu au fost invocate de către parte ori constatate din oficiu elemente care să pună la îndoială legalitatea acestora astfel că va respinge cererea formulată ca fiind neîntemeiată. Din analiza înscrisurilor depuse de către intimată la dosarul cauzei se constată astfel că întreaga procedură la care contestatoarea face referire a fost respectată, atât procesele verbale de sechestru cât și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale enunțate.
Referitor la susținerea contestatoarei potrivit căreia estimarea sumelor de plată s-ar fi efectuat doar în temeiul unui document care nu îndeplinește condițiile unui titlu de creanță, fapt care în opinia societății ar atrage nelegalitatea măsurilor asigurătorii, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Se reține astfel că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 3 din OG 92 din 2003, pentru luarea de măsuri asigurătorii sub forma popririi și sechestruluiu nu este obligatorie existența unui titlu de creanță, astfel de măsuri putând fi adoptate de către organul fiscal inclusiv în situația în care a fost efectuat un control asupra situației financiare a contribuabilului.
Are instanța în vedere împrejurarea că din cuprinsul actelor dosarului a rezultat că toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 129 din OG 92 din 2003 au fost îndeplinite în cauză. Astfel, reține instanța că referitor la societatea contestatoare a fost efectuat un control, ocazie cu care a fost estimat un prejudiciu în cuantum estimat de 25. 931.340 lei și s-a apreciat în plus că, față de discrepanța mare între evidențele contabile ale societății și sumele estimate cu titlu de prejudiciu adus bugetului consolidat al statului precum și față de atitudinea administratorului societății care nu a înțeles să se prezinte la data stabilită de organul fiscal, pentru a-și prezenta punctul de vedere, există pericolul ca debitorul să se sustragă de la colectare, să își înstrăineze sau risipească patrimoniul ori să îngreuneze colectarea.
Astfel, contrar susținerilor contestatoarei, instanța constată că au fost inserate în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii toate motivele care au stat la baza măsurii, aceste motive încadrându-se în categoria celor enunțate în textul art. 129 din OG 92 din 2003.
Referitor la împrejurarea că estimarea sumelor evidențiate ca prejudiciu adus bugetului consolidat al statului nu ar avea o bază reală, instanța o va respinge.
Se are în vedere astfel că măsurile contestate au fost adoptate nu ca urmare a emiterii unui titlu de creanță ci ca urmare a unui control efectuat de organele fiscale, sumele rezultate având la bază o justificare enunțată pe larg în cuprinsul referatului justificativ întocmit, astfel că nu se poate susține teza avansată de contestatoare.
Referitor la împrejurarea că prin adoptarea măsurilor asigurătorii ar fi contestatoarea ar suferi un prejudiciu, instanța nu o poate reține. Se are în vedere împrejurarea că măsurile adoptate au caracterul unor măsuri de conservare și indisponibilizare a patrimoniului societății, patrimoniu în care este inclus și dreptul de folosință a autoturismului cu privire la acre societatea are doar un drept de folosință, contribuabilul rămânând în continuare în stăpânirea acestor bunuri și având posibilitatea de a le utiliza în continuare în folosul activității economice a întreprinderii.
Referitor la cererea contestatoarei de anularea proceselor verbale de sechestru și adresei de înființare a popririi, instanța o va respinge reținând că acestea au fost emise în strictă concordanță cu dispozițiile legale.
Referitor la cererea contestatoarei de restituire a cauțiunii în cuantum de 20.574,55 lei, consemnată conform chitanței nr._/1 din data d 15.12.2014, instanța o va respinge. Se reține astfel că, potrivit dispozițiilor 1063 alin. 1 din Ncpc, cauțiunea depusă se va restitui la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a dispus.
În speță, dat fiind caracterul nedefinitiv al hotărârii pronunțate, se reține că nu sunt întrunite condițiile pentru restituirea către contestatoare a sumei confirmate cu titlu de cauțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Ia act de renunțarea de către contestatoarea . la judecată, în ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoare de restituire a cauțiunii consemnate.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul în B., .. 55, biroul nr. 2, jud. B. în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în B., .. 7, jud. B..
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.02.2015
P., GREFIER,
M. L. M. T.
M.L. 22 Mai 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1729/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1361/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
