Contestaţie la executare. Sentința nr. 8/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 10586/197/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8.256
Ședința publică din data de 12.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. S.
GREFIER – P. Potochină
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul V. R. în contradictoriu intimata CNADNR – DRDP B..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.08.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ /13.05.2015, contestatorul V. R. în contradictoriu intimata CNADNR – DRDP B. a solicitat instanței anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr. 250/2015 al B. Limișcă S.-B., precum și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, în esență, contestatorul a arătat că prevederile legale referitoare la plata tarifului de despăgubire au fost abrogate și că onorariul executorului judecătoresc nu este legal stabilit fiind mult prea mare.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399-401 Cod de procedură civilă 1865.
Contestația la executare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 56,86 lei (f. 19), conform art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 și cererea de suspendare a executării silite cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 lei (f. 19), conform art. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, motivat de faptul că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 se referă la anularea proceselor-verbale aplicate și contestate în instanță până la . Legii nr. 144/2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
În probațiune, părțile au solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
De asemenea, la dosar s-a depus în copie și dosarul execuțional nr. 250/2015 al B. Limișcă S.-B..
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Conform procesului-verbal . nr._/21.05.2012 emis de intimata CNADNR, contestatorul V. R. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 28 euro, întrucât în data de 14.05.2012 a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
În data de 30.05.2012 procesul-verbal de mai sus a fost comunicat contestatorului prin scrisoare cu confirmare de primire (f. 41).
Procesul-verbal în cauză nu a fost contestat, astfel că intimata, în baza acestuia, a demarat executarea silită împotriva contestatorului, prin încheierea din 10.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. dispunându-se încuviințarea executării silite a procesului-verbal . nr._/21.05.2012 emis de intimata CNADNR, executarea silită privind însă doar suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 C.pr.civ. ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
În cazul de față, instanța va analiza legalitatea formelor de executare emise în cauză, executare care debutează cu momentul încuviințării executării silite, singurele motive pentru care o astfel de cerere s-ar putea respinge fiind expres și limitativ prevăzute în art. 665 alin. 5 C.pr.civ.
Instanța constată incidența art. 665 alin. 5 pct. 7 C.pr.civ., conform căruia (“instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă există alte impedimente prevăzute de lege”) raportat la art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (“dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”), astfel cum a fost analizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, potrivit căreia aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Or, în speța de față, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementară amenzii contravenționale aplicate.
În acest context, instanța apreciază că abrogarea în data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind. 1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate echivalează cu un astfel de impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 C.pr.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutată la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
Pentru cele mai sus arătate, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatorul V. R. în contradictoriu intimata CNADNR – DRDP B. și, pe cale de consecință, va anula toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 250/2014 al B. Limișcă S.-B., astfel că nu va mai analiza petitul privind stabilirea cheltuielilor de executare.
În baza art. 262 alin. 1 C.pr.civ. va obliga contestatorul să plătească B. Limișcă S.-B. suma de 22,32 lei reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional nr. 250/2015.
În final în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga intimata să plătească contestatorului suma de 56,86 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul V. R., domiciliat în municipiul B., .. 49, ., CNP_ în contradictoriu intimata CNADNR – DRDP B., cu sediul în municipiul B., .. 13, ., C._.
Anulează toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 250/2015 al B. Limișcă S.-B..
Obligă contestatorul să plătească B. Limișcă S.-B. suma de 22,32 lei reprezentând contravaloarea copiei dosarului execuțional nr. 250/2015.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 56,86 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. G. P. Potochină
Red./Tehnored./jud. G.S.
4 ex./01.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8201/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8151/2015. Judecătoria... → |
|---|
