Contestaţie la executare. Sentința nr. 8132/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8132/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 30-07-2015 în dosarul nr. 8132/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8132
Ședința publică de la: 30.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D. T.
GREFIER: C. BURGUȘ
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „contestație la executare”, formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, județul B. în contradictoriu cu intimatul S. V. A., cu domiciliul în S., ., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.07.2015, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 23.07.2015, 30.07.2015 când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată și reține:
Prin contestația la executare înregistrată la data de 27.05.2015 pe rolul Judecătoriei B., sub dosar nr._, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul S. A. –V., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării silite a obligațiilor izvorâte din din titlul executoriu constând în Sentința civilă nr._/02.12.2013 dată de Judecătoria B. în dosar_ , rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 188/A/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul B..
S-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 261/2015 aflat pe rolul B. Corsate A. A. și anume: înștiințare din data de 14.05.2015, încheierea nr. 1 din data de 14.05.2015, somația din data de 14.05.2015, încheierea din data de 13.05.2015.
Pe fondul contestației: contestatoarea arată că creditorul intimat al obligațiilor stabilite prin titlurile executorii amintite trebuia să urmeze procedura administrativă prealabilă special instituită de art. 43 alin.2 și 3 din OG 2/2001, organul de executare, ignorând Hotărârea CUNEJ nr. 74/05.12.2014 prin care li se recomandă executorilor judecătorești ca în cazul procedurilor de executare silită care vizează debitori instituțiilor publice să țină cont de procedura special prevăzută de OMFP nr. 2033/2013. Contestatoarea arată că nu se poate reține în sarcina acesteia existența unui refuz de executare a obligațiilor instituite în sarcina acesteia, doar că potrivit prevederilor OG 22/2002, executarea silită a unei instituții publice se poate face numai după trecerea unui termen de 6 luni de la data la care aceasta a fost somată de către organul de executare competent, ori, în cazul dat termenul în cauză nu a expirat, contestatoarea demarând procedura de luare a măsurilor privind executarea obligațiilor instituite în sarcina sa prin titlul executoriu, acestea fiind în curs de derulare. Astfel, pentru restituirea sumei de 500 lei și a bunurilor ce i-au fost confiscate intimatului potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/03.02.2013, menționate în cuprinsul adeverinței reținere de bunuri nr._/03.02.2013 și a adeverinței de reținere a sumelor nr._/03.02.2013, contestatoarea afirmă că a în mod operativ și în condițiile prevăzute de OG 22/2002, coroborate cu dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale OMFP nr. 2033/2013 va dispune efectuarea plăților sumelor stabilite prin titlul executoriu la care a fost obligată, în mod concret, se arată că pentru restituirea sumei de 500 lei și a bunurilor confiscate intimatului, contestatoarea a transmis Direcției Regionale Vamale B. titlurile executorii, iar pentru suma de 500 lei – cheltuieli de judecată la care a fost obligată prin decizia Tribunalului B., contestatoarea a întocmit referatul de instrumentare a cauzei cu propunerea de punere în plată a obligației instituite în sarcina contestatoarei, către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.
Concluzionând, contestatoarea arată că în cazul dat nu executarea silită s-a demarat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care, actele de executare sunt lovite de nulitate.
În probațiune s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate prevederile art. 711 și urm C.pr.civ. și OG 22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Contestația la executare și cererea privind suspendarea executării silite sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 30 din OUG 80/2013 și art. 7 din OG 22/2002.
Contestatoarea a mai solicitat ca judecata să se facă în lipsa părților, conform art. 223 alin.3 cu raportare la art. 411 alin.1 pct.2 teza finală C.pr.civ.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 205 C.pr.civ. (f. 48-50), a solicitat respingerea contestației la executare ca neântemeiate. Acesta consideră că termenul de 6 luni dat de art. 2 din OG 22/2002 nu își găsește aplicabilitatea deoarece legiuitorul a instituit acest termen în care poate fi îndestulat creditorul unei instituții publice doar în situația în care ” executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continua din lipsă de fonduri”, ori în cazul dat nu subzistă situația avută în vedere de legiuitor. Pe de o parte cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată contestatoarea nu este unul exagerat, 500 lei, astfel încât să se poată justifica refuzul îndeplinirii imediate a acestei obligații, iar pe de altă parte suma de bani și bunurile confiscate trebuiau restituite de îndată, acestea constituind bunuri care din punct de vedere juridic nu au ieșit niciodată din patrimoniul intimatului creditor, în acest caz existând un conflict evident între prevederile art. 2 din OG 22/2002 și art. 6 CEDO, caz în care, potrivit art. 11 și 20 alin.2 din Constituția României, trebuie acordată prioritate aplicării prevederilor cuprinse în Convenții și Tratate internaționale pe care România le-a ratificat. Ori, în acest sens practica instanțelor naționale s-a raliat practicii CEDO care, în numeroase cauze, a statuat faptul că autoritățile statale sunt cele care trebuie să efectueze toate demersurile și diligențele necesare punerii în executare a hotărârilor judecătorești și că nu este oportun să se solicite unei persoane, care deține o creanță împotriva statului, ca, după finalizarea procedurii judiciare, să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată, ajungându-se, practic, la o tergiversare inutilă a îndestulării creditorului pe seama statului debitor ( menționându-se cauzele Metax contra Greciei, Sacaleanu contra României, O. contra României, Ruianu contra României, V.I. contra Românioei, S. P. contra României).
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea, a formulat răspuns la întâmpinare (f. 54,55) reiterând practic motivele învederate prin contestația la executare formulată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, organul de executare transmițând instanței, potrivit art. 716 alin.2 C.pr.civ. copia conformă cu originalul a dosarului execuțional nr. 261/2015.
CONSIDERENTELE SOLUȚIEI
- Asupra cererii privind suspendarea executării silite: Față de înscrisurile depuse, întocmite ulterior formulării contestației la executare și a cererii având ca obiect suspendarea acesteia, respectiv: procesele verbale încheiate de executorul judecătoresc în data de 17.07.2015 (filele 71,72 dosar), procesul verbal de restituire nr. BVR_TRZ_3351 din data de 17.07.2015 (f.73), adresa nr. 288.451/30.06.2015 BVR_DGR 9874/03.07.2015 (f.81), Avizul nr. 288.451/30.06.2015(f.82) și înscrisurile de la filele 83-86 dosar, instanța apreciază că în raport de prevederile art. 719 alin.1 C.pr.civ. nu mai subzistă motive temeinice pentru a se dispune măsura solicitată, deoarece obligațiile instituite în sarcina contestatoarei prin titlurile executorii au fost executate, cererea în discuție fiind, la acest moment procesual, practic, lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
- Asupra contestației la executare propriu-zise:
Prin titlurile executorii constând în Sentința civilă nr._/02.12.2013 dată de Judecătoria B. în dosar_ , rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 188/A/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul B. s-a instituit în sarcina contestatoarei două obligații și anume: de a restitui contestatorului sumele de bani și bunurile confiscate ca urmare a anulării procesului verbal de contravenție . nr._/03.02.2013, menționate în cuprinsul adeverinței reținere de bunuri nr._/03.02.2013 și a adeverinței de reținere a sumelor nr._/03.02.2013 și obligația de plată către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu referire la prima obligație: analiza temeinicie motivelor invocate trebuie extinsă nu numai incidența prevederilor art. 6 CEDO, dar instanța consideră că trebuie avute în vedere implicit prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al acestei convenții, sumele de bani și bunurile confiscate constituind, în sensul accepțiunii acestei prevederi, anume acela al noțiunii de bun, de care intimatul a fost lipsit, astfel cum s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească, în mod nelegal. Ori, atâta timp cât măsura luată față de intimat s-a constatat a fi fost una nelegală, este evident că executarea obligației de restituire, ce incuba contestatoarei, trebuia să fie realizată fără trecerea unui termen, de îndată, aceasta cu atât mai pregnant cu cât executarea obligației în sine nu trebuia să parcurgă procedurile instituite de OG 22/2002, acest act normativ vizând în mod exclusiv ”obligații de plată” instituite în sarcina instituțiilor bugetare, ci nu ”obligații de restituire” – noțiune juridică de plată trebuind privită în sens restrictiv în cazul dat.
Ce-a de-a doua obligație viza în mod efectiv plata către intimat a sumei de 500 lei- cu titlu de cheltuieli de judecată. În privința acestei obligații, instanța reține că contestatoarea a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească titlu executoriu (Decizia civilă nr. 188/A/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul B.).
Norme legale invocate de contestatoare :Articolul 1(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.-----------Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 92 din 6 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 402 din 8 iunie 2011, care modificăart. IV din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 2 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 96 din 4 februarie 2011.Articolul 2Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.-----------Art. 2 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 110 din 25 aprilie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 300 din 5 mai 2007.Articolul 3În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Instanța apreciază că în cazul speței contestatoarea nu se poate prevala de prevederile textelor anterior expuse, cuantumul creanței ce trebuia pusă în plată fiind practic unul motic, aspect dovedit de însăși modalitatea în care aceasta s-a conformat și a executat această obligație, dar abia după ce creditorul a fost nevoit a demara o nouă procedură judiciară.
Art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Art. 11 alin. 2 din Constituție arată că „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.” Art.20 intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului” prevede: „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”
Concluzionând, instanța de fond reține că, ori de câte ori se invocă prevederile O.G. nr.22/2002, ale O.U.G. nr. 75/2008, ale O.U.G. nr.71/2009 sau ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor, pentru a se bloca sau amâna executarea silită, acest impediment nu va fi luat în considerare.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului intimaților ce decurge din art.1 Protocolul nr.1 din Convenție.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (si instituțiilor publice) obligația pozitivă de a se plia la hotărârile judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor sau invocarea unei proceduri interne, anevoioase nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Instanța de fond apreciază că în cazul dat, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care intimatul creditor a avut-o împotriva sa, aceasta constituind o ingerință nepermisă și nerezonabilă în dreptul său la recunoașterea bunurilor prevăzut la art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța de fond nu poate reține ca pertinente susținerea contestatoarei, în sensul că vina în neexecutarea titlurilor executorii aparține exclusiv intimatului creditor, care nu a parcurs procedura prevăzută în OMFP 2033/2013.
Pentru motivele expuse, instanța constatată că actele de executare sunt întocmite potrivit dispozițiilor legislației interne, care nu contravine legislației europene, motiv pentru care va respinge contestația la executare, ca neântemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea având ca obiect suspendare executare silită formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B..
Respinge ca neântemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în municipiul B., .. 7, județul B., în contradictoriu cu intimatul S. A. –V., CNP_, domiciliat în municipiul S., ., ., județul B..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 30.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. T. C. BURGUȘ
Tehnored. CDT/05.01.2016
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7299/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 8349/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
