Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5466/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5466/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 26060/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5466
Ședința publică din data de 21.05.2015
PREȘEDINTE: A. R. V. Judecător
GREFIER: G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 30.04.2015, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14.05.2015 și 21.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.09.2014 sub nr._, precizată ulterior, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta T. F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului B. M.-A., născut la data de 28 aprilie 2009, stabilirea locuinței minorului la reclamant, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere pentru minor din data de 09.10.2012, în funcție de veniturile obținute, obligarea pârâtei la plata alocației de stat pentru copil, începând cu data de 01.04.2014, să se interzică pârâtei să părăsească țara, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul B. M.-A., minorul locuind cu pârâta până în luna martie 2014 când pârâta i-a adus minorul pentru a locui cu reclamantul. Arată că de la acea dată pârâta nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de creștere ale minorului, deși lucrează, nu răspunde la telefon, a încasat alocația pentru copil.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 60 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar prin cererea reconvențională a solicitat stabilirea locuinței minorului la mamă, stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina reclamantului-pârât, exercitarea autorității părintești în comun de părinți.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri și au fost întocmite referate de anchetă socială de către autoritatea tutelară Primăria Municipiului B., la domiciliul reclamantului-pârât (f.40) și Mun. S. la domiciliul pârâtei-reclamante (f.41).
La termenul de judecată din 30.04.2015, părțile s-au înțeles în sensul că au solicitat stabilirea locuinței minorului la reclamantul-pârât, exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Minorul B. M.-A., născut la data de 28 aprilie 2009 este fiul din afara căsătoriei al reclamantului B. M. și al pârâtei T. F. (f.14).
Dispozițiile art. 260 C.civ. și art. 448 C.civ. consacră principiul asimilării depline a condiției juridice a copilului din afara căsătoriei cu filiația legal stabilită față de ambii părinți cu aceea a copilului din căsătorie, iar potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 2 C.civ. „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
Din referatele de anchetă socială, rezultă că părinții nu conviețuiesc, minorul locuind cu tatăl, astfel există interesul de se stabili pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, situația juridică a minorului, respectiv modalitatea de exercitare a autorității părintești, locuința copilului, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile referitoare la divorț.
În acest sens instanța reține că dispozițiile art. 397 C.civ. - aplicabile începând cu data de 1.10.2011 potrivit art. 6 alin. 6 C.civ. – consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța de divorț pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. 1 C.civ.
În speță, reclamantul a solicitat instanței să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului exclusiv de acesta, iar la termenul de judecată din 30.04.2015 părțile s-au înțeles în sensul exercitării autorității părintești în comun.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 242/2004, instanța este obligată să verifica dacă înțelegerea părților corespunde interesului superior al minorului.
Din probele administrate și referatele de anchetă socială nu rezultă existența unor motive temeinice care să îl descalifice pe celălalt părinte din cotitularitatea autorității părintești.
Față de aceste motive, în temeiul art. 397 C.civ. coroborat cu art. 505 alin. 2 C.civ., instanța va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului B. M.- A., născut la data de 28.04.2009 să fie exercitată în continuare în comun de către ambii părinți, luând act de înțelegerea părților și va respinge cererea de exercitarea a autorității părintești exclusiv de către reclamant, cerere la care acesta nu a renunțat expres.
Instituindu-se exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți, urmează însă ca doar deciziile importante, cum sunt cele referitoare la educația minorei, tratament medical, reședința copilului sau administrarea bunurilor sale, să fie luate de părinți împreună, însă pentru deciziile privitoare la chestiunile zilnice, curente în viața copilului, consultarea ambilor părinți și acordul comun al acestora nu mai este necesar conform art. 503 alin. 2 C.civ., aceste din urmă acte curente fiind îndeplinite de către părintele la care copilul locuiește.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța reține că, părțile s-au înțeles în sensul stabilirii locuinței minorului la tată. Astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială întocmit de Primăria Mun. S. că minorul locuiește împreună cu tatăl și familia acestuia, într-un imobil care oferă condiții corespunzătoare de creștere și educare a minorului. Minorul este bine dezvoltat fizic și este ocrotit cu afecțiune în mediul familial.
În temeiul dispozițiilor art. 400 alin. 2 C.civ. coroborat cu art. 505 alin. 2 C.civ, va stabili locuința minorului B. M.-A. la tată, reținând că această măsură corespunde interesului superior al minorului.
În temeiul art. 402 C.civ., instanța reține că tatăl va contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului în natură în condițiile art. 530 alin. 1 C.civ., atâta timp cât locuința minorului se află la tată, iar mama va fi obligată la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorului de 220 lei lunar, de la data promovării acțiunii -19.09.2014, conform art. 532 C.civ., până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței, pensie stabilită în raport cu nevoile minorului și venitul realizat de reclamantă, de 1200 lei lunar (f. 41). Pensia de întreținere se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației conform art. 531 alin. 2 C.civ. Plata pensiei se face lunar, cel târziu în ultima zi a lunii în curs.
Instanța va respinge cererea reclamantului privind plata pensiei în perioada 09.10.2012 până la data sesizării instanței, față de dispozițiile art. 532 C.civ. care prevăd că pensia se acordă de la data formulării cererii de chemare în judecată, prezumându-se că până la acea dată reclamantul a avut venituri suficiente pentru a suporta cheltuielile, răspunderea pentru creșterea copilului fiind solidară între părinți.
Va respinge și cererea pârâtei-reclamante privind obligarea acesteia să achite pensie de întreținere de la data pronunțării hotărârii, față de dispozițiile art. 532 C.civ. și având în vedere că nu există o înțelegere între părți în acest sens. Mai mult, pârâta-reclamantă nu a făcut dovada că, de la data promovării acțiunii, ar fi contribuit la cheltuielile de creștere și educare ale minorului, pentru ca instanța să dispună ca plata pensiei să se facă de la data pronunțării hotărârii.
În privința persoanei îndreptățite să ridice alocația minorului instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii „Alocația de stat pentru copii de plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare”.
Conform susținerilor reclamantului, necontestate de pârâtă, din 01.04.2014 alocația a fost plătită pârâtei-reclamante, iar solicitarea reclamantului, cu ocazia dezbaterilor de a fi achitată alocația pentru ultimele 24 luni, este neîntemeiată față de faptul că minorul a fost în grija reclamantului de la 01.04.2014 așa cum a declarat chiar reclamantul.
Instanța va lua act de acordul pârâtei și o va obliga pe aceasta la plata către reclamant a sumei încasate de aceasta cu titlu de alocație de stat pentru copil în perioada 01.04.2014 până la data pronunțării hotărârii, urmând ca părțile să solicite modificarea plății către unul din părinți, în condițiile art. 7 din Legea nr. 61/1993.
Instanța pune în vedere ambilor părinți că toate deciziile pe care le iau trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului, să răspundă nevoilor concrete ale acestuia și că interesul minorului trebuie să prevaleze întotdeauna interesului părinților.
Având în vedere considerentele expuse instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta T. F. și va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă T. F. în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. M., dispunând potrivit celor de mai jos.
Întemeiul art. 406 Cod procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea pârâtei-reclamante la petitul 3 din acțiune privind stabilirea locuinței minorului la mamă.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.proc.civ., față de admiterea în parte a cererilor, instanța va compensa între părți cheltuielile de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea pârâtei-reclamante la petitul 3 din acțiunea-reconvențională.
Admite în parte acțiunea civilă așa cum a fost precizată de reclamantul B. M., domicilat în S., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta T. F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., ., jud. B., reprezentată convențional de av. C. A.,
Admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B., ., ., jud. B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât B. M., domicilat în S., ., jud. B. și, în consecință:
Ia act de înțelegerea părților și dispune ca autoritatea părintească asupra minorului B. M.-A., născut la data de 28 aprilie 2009 să fie exercitată de către ambii părinți.
Ia act de înțelegerea părților și stabilește locuința minorului B. M.-A., născut la data de 28 aprilie 2009 la tată.
Obligă pârâta-reclamantă T. F. să plătească reclamantului cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului B. M.-A., născut la data de 28 aprilie 2009, suma de 220 lei lunar, începând cu data formulării acțiunii -19.09.2014- și până la majoratul copilului sau noi dispoziții ale instanței, pensie de întreținere ce se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma încasată cu titlu de alocație de stat pentru copil începând cu data de 01.04.2014 până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Respinge cererile reclamantului privind exercitarea autorității părintești asupra minorului exclusiv de tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere din 09.10.2012 și obligarea pârâtei de a nu părăsi țara.
Respinge cererea pârâtei-reclamante de a achita pensia de întreținere de la data pronunțării hotărârii.
Compensează între părți cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi,21.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. R. V. G.-M. B.
ARV/29.06.2015
Ex.4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3365/2015. Judecătoria BRAŞOV | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
