Fond funciar. Sentința nr. 6231/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6231/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 25192/197/2010
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.6231
Ședința publică din data de 10.06.2015
PREȘEDINTE - M. L.- judecător
GREFIER –M. T.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect “fond funciar” formulata de. Reclamantele V. E. și 2. V. O. succesoare în drepturi și obligații a reclamantului V. N. decedat în contradictoriu cu pârâții 1. M. G., 2. ERSZE M., 3. M. M., 4. ERSZE Ș., 5. M. A., 6. M. A. succesoare în drepturi și obligații a pârâtei P. A. decedată, 7. INSTITUȚIA P. B., 8. P. MUNCIPIULUI B., 9. F. A. E., 10. M. G., 11. M. A. M., 12. F. A., 13. T. G. C., 14. Ș. D. G., 15. C. P. A. și 16. S. N..
La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ( incheiere care face corp comun cu prezenta sentință), dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2015, pentru data de 28.05.2015, pentru data de 03.06.2015 și ulterior pentru data de 10.06.2015. .
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2010, sub nr._ reclamanții V. E. și V. N. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, . B., M. G., M. M., E. Ș. E. M., M. A., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:
-să se constate nulitatea absolută a Ordinului P. emis în favoarea pârâților 2-5,
-să fie obligată pârâta la eliberarea unui ordin al P. pentru suprafețele corecte pentru fiecare dintre proprietarii imobilelor din B., .. 49, corpul A, B, C, jud. B.,
-să se dispună rectificarea CF nr._ B., în sensul celor menționate anterior,
-să se constate că parte din imobilul din B., .. 49, corpul B jud. B. este înscris în CF nr._ B., cu nr. top 746/2, 747/2, totul supra 1/b, fără a exista la baza înscrierii vreun act,
-să se dispună radierea acestei părți din imobil din CF nr._ brașov, nr. top 746/2, 747/2, totul pe 1/b.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că au cumpărat imobilul situat în B., .. 49, corpul C, jud. B., înscris în CF nr-_ B., cu nr. top 746/2, 747/2, totul pe 1/c, în baza Legii nr. 112 din 1995, așa cum au procedat și pârâții 2-5, la corpul B fiind efectuate lucrări neautorizate care la un moment dat au apărut în Cartea funciară, pentru ca după aceea, profitându-se de lipsa din țară a reclamanților, terenul să fie măsurat și pe baza măsurătorilor, să fie emis un ordin de prefect care nu respectă cota care i se cuvine fiecăruia, în funcție de suprafața construită, înscrisă în CF.
În drept, au fost invocate prevederile art. 36 din Legea nr. 18 din 1991, Legea nr. 112 din 1995, Decretul lege nr. 115 din 1938, Legea nr. 7 din 1996.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu pârâților, expertiză topografică.
La data de 02.11.2010 a fost formulată de către pârâta . întâmpinare prin acer aceasta a învederat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se specifică numărul ordinului de prefect a cărui nulitate se invocă și că la soluționarea cererii de chemare în judecată este necesar să se verifice dacă la emiterea ordinului atacat au fost respectate toate dispozițiile legale incidente și dacă ordinul a fost emis pentru suprafețele de teren care constituie teren aferent locuinței.
A precizat pârâta că acțiunii nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 18 din 1991 care reprezintă legea comună în materie atâta timp cât există dispozițiile speciale în această materie și anume prevederile art. 37 din HG 20 din 1996, în care se specifică faptul că în situația de vânzare a locuințelor către chiriași, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115, 118, din C., Legea nr. 112 din 1995, HG 20 din 1996.
În dovedirea cererii, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
A formulat întâmpinare la data de 22.11.2010 și pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant a MFP pentru S. Român.
În ce privește fondul cauzei, a precizat pârâtul că se impune precizarea de către reclamanți a cererii de chemare în judecată.
A formulat la data de 16.01.2011 ( fila 80, vol. II) întâmpinare și pârâta MARCUȘ A. prin care a menționat că prin contract de vânzare cumpărare încheiat cu .A a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului iar prin ordin al prefectului a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent, terenul de 980 mp reprezentând proprietate de stat.
La data de 24.01.2011 a fost formulată de către reclamanți precizare de acțiune prin care a menționat că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârâți: M. B. prin PRIMAR, INSTITUȚIA P. B., C. LOCALĂ B. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ B. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR.
Au menționat reclamanții că petitele cererii de chemare în judecată rămân neschimbate și că au formulat cerere pentru emiterea Ordinului prefectului în vedere intabulării imobilului pe numele lor încă din anul 1997, cererile formulate rămânând însă fără nici un rezultat.
S-a învederat de către reclamanți că potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18 din 1991, terenurile proprietate de stat situate în intravilan trec la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora integral sau după caz proporțional cu cota deținută din construcție respectiv cu corpul C, ținându-se cont și de împrejurarea că la corpul B au fost făcute adăugiri, fără ca acestea să aibă la bază vreun act.
În drept, au fost invocate prevederile art. 36 alin.2, și 6 din Legea nr. 18 din 1991, art. 37 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 112 din 1995, aprobate prin HG nr. 20 din 1996, art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112 din 1995.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, expertiză topografică.
La data de 09.05.2011 a fost formulată de către reclamanți completare a cererii de chemare în judecată prin care aceștia au învederat că înțeleg să se judece și cu P. M. B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la întocmirea documentației în vederea emiterii Ordinului P. pentru terenul aferent construcției situate în B., .. 49, jud. B..
În motivarea completării de acțiune, reclamanții cu menționat că la data de 27.09.1990 au încheiat cu ICRAL B. contractul de închiriere nr. 420 pentru locuința prevăzută în fișa suprafeței locative, potrivit fișei suprafeței locative imobilul situat în B., .. 49 jud. B. avea următoarea componență: 4 camere, bucătărie, cămară, wc, pivniță și o curte în suprafață de 308 mp, reprezentând „ curte și grădină aferente locuinței închiriate-cotă parte determinată proporțional cu suprafața locativă deținută în exclusivitate de locatarul principal”.
Au menționat reclamanții că potrivit art. II din contractul de vânzare cumpărare cu plata prețului în rate, nr._ din data de 22.01.1997, încheiat cu . au cumpărat apartamentul situat în B., .. 49, compus din 4 camere de locuit, dependințe și anexe, deținut în baza contractului de închiriere nr. 420 din 1990, prin același contract de vânzare cumpărare fiind dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție, conform art. 33 din HG 20 din 1996.
S-a precizat de către reclamanți că legea nu definește noțiunea de teren aferent aceasta însă fiind înțeleasă ca ceea ce ține de respectiva construcție și că după depunerea contestației împotriva Ordinului nr. 257 din 1999 și verificarea documentației care a stat la baza emiterii acestuia, s-a emis un nou ordin prin care primul ordin a fost revocat și s-a decis ca primăria să întocmească documentația în vederea emiterii noului ordin acesta din urmă nefiind semnat nici până în prezent, cu toate că autoritățile locale au recunoscut dreptul reclamanților asupra terenului stabilit prin lege.
La data de 31.05.2011a fost formulată de către pârâtul S. ROMÂN prin MFP notă de ședință prin care s-a învederat de către acesta că petitele menționate de către reclamanți în precizarea de acțiune nu pot fi soluționate în contradictoriu cu S. Român, acesta neavând competențe nici privire la emiterea Ordinului care să respecte suprafețele corecte pentru imobilele apartamente în litigiu.
S-a menționat totodată în cuprinsul notei de ședință că atribuirea în proprietate a terenurilor se realizează în temeiul art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18 din 1991, prin Ordin al P., la propunerea primăriilor, după verificarea situației juridice a terenurilor.
P. nota de ședință de la termenul din data de 22.08.2011 reclamanții au indicat drept temei al cererii completatoare dispozițiile art. 54 alin. 1 și 2, raportat la art. 53 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19 din 1991 coroborate cu art. 36 alin. 2 din Legea nr.18 din 1991.
La data de 03.10.2011 a fost depusă de către pârâta P. M. B. notă de ședință prin care s-a menționat că în nenumărate rânduri reclamanții au fost in repetate rânduri informați asupra faptului că pentru beneficia de dispozițiile art. 36 din Legea 18 din 1991 trebuie să formuleze o cerere în aceste sens la care să atașeze documente justificative cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului apartament precum și o documentație de identificare și dezmembrare a imobilului care face obiectul cererii de chemare în judecată.
A menționat pârâta că în ce privește reclamanții, aceștia nu au dat curs solicitărilor adresate deși prin adrese repetate li s-a comunicat ce trebuie să conțină documentația solicitată, în sarcina primăriilor legiuitorul punând doar formularea unei propuneri de stabilire a dreptului de proprietate către instituția prefectului, pe baza verificării situației juridice a terenurilor asupra cărora se solicită reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate și nu a pus în sarcina acestora întocmirea documentației tehnice cadastrale de identificare a terenurilor solicitate.
P. precizarea de acțiune depusă la data de 31.10.2011 reclamanții au menționat că înțeleg să renunțe la judecarea cererii în contradictoriu cu S. ROMÂN prin MFP, ., M. B. prin PRIMAR, C. LOCALĂ B. DE APLICARE ALEGILOR FONDULUI FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, urmând ca în calitate de pârâți să figureze INSTITUȚIA P. B., P. M. BRAȘOVK, M. G. și M. M., P. A., E. Ș. și M. și M. A..
Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, acesta îl constituie:
-constatarea nulității absolute a Ordinului P. nr. 257 din 29.04.1999,
-obligarea Primăriei la întocmirea documentației în vederea emiterii Ordinului P. pentru atribuirea terenului aferent construcției situate în B., .. 49, corp C, aflată în proprietatea reclamanților,
-rectificarea CF nr._ B.,
-constatarea că parte din imobilul corp B a fost înscris în CF nr._ fără ca la baza înscrierii să existe vreun act,
-radierea acestei părți din imobil din CF.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53 alin. 1 și 2, 54 alin. 1și 2 din legea 18 din 1991, art. 36 al5 ind. 1 și alin. 6 din Legea 18 din 1991, art. 21 și 26 din Legea 112 din 1995, art. 37 din HG nr. 20 din 1996, Legea 7 din 1996.
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 10.02.2012 a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. A..
A fost încuviințată proba cu expertiza topografică având ca obiective:
1. identificarea suprafeței de teren aferentă imobilului din B., .. 49, corp C
- stabilirea suprafețelor reale ale pârâților persoane fizice atribuite
conform Ordinului P. nr. 257/29.04.1999,
La data de 31.05.2012 a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert C. D., raport înregistrat cu nr._.
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 23.11.2012 a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții B. A. C., ROSSTAUSCHER DIETMAR GUNTHER, W. E. ADELHEID, ROSSTAUSCHER ERHARD și S. N. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții și pârâții din prezenta cauză ca prin hotărârea ce se va pronunța,
-să se constate că intervenienții sunt proprietari asupra cotei de 3/6 din imobilul situat în B., .. 49, jud. B., compus din trei corpuri de clădire, curte de 980 mp, grădină în suprafață de 280 mp și alte spații neintabulate,
-să se dispună partajarea imobilelor menționate prin formarea a două loturi conform cotelor de proprietate ale părților, cu includerea imobilului teren-grădină în lotul intervenienților și a terenului aferent locuinței fam V. în lotul statului, cu plata de sulte egalizatoare,
-să se atribuie numere topografice fiecărei locuințe sau diferite construcții și să se intabuleze loturile nou formate în CF .
Urmare a decesului reclamantului V. N., a fost introdusă în cauză, în calitate de succesor în drepturi și obligații reclamanta V. I. O..
La data de 05.04.2013, având în vedere concluziile raportului de expertiză topografică, s-a dispus de către instanța, la cererea reclamanților efectuarea unei expertize specialitatea construcții având ca obiectiv stabilirea suprafeței construite pentru fiecare apartament din cadrul imobilelor situate în B., .. 49, jud. B..
S-a depus de către expert. L. I. raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit, raport înregistrat cu nr._ la data de 25.07.2013.
Pe baza raportului de expertiză construcții efectuat în cauză, s-a dispus de către instanță efectuarea unui raport de expertiză specialitatea topografie, cu obiectivele:
-identificarea suprafeței de teren aferentă imobilului din B., .. 49, corp C
-stabilirea suprafețelor reale ale pârâților persoane fizice atribuite
Conform Ordinului P. nr. 257/29.04.1999,
A fost depusă la data de 20.06.2014 de către reclamate notă de ședință prin care au învederat că documentația de dezmembrare înregistrată la OCPI cu nr._ din data de 24.06.1999 care a stat la baza emiterii Ordinului P. cu nr. 257 din 1999, ordin care a fost revocat prin Ordinul nr. 610 din 1999 nu mai are nici un fel de semnificație juridică. Au menționat reclamantele că emiterea greșită a acestui ordin a generat promovarea acțiunii de față, P. B. omițând cu intenție sau nu pe reclamanta V. E. proprietara construcțiilor reprezentate de corpul C cu privire la dezmembrarea terenului și propunerea de atribuire, expertizele tehnice întocmite la acea dată pentru dezmembrare omițând anexele gospodărești construite fără acte legale dar care au fost înscrise în contractul de vânzare cumpărare al reclamantei.
Au precizat reclamantele că este absolut necesar ca expertul desemnat să se raporteze la suprafața de 980 mp, suprafață în care este inclus și corpul C de clădire și cele trei construcții deținute de reclamantă respectiv magazia recondiționată, beciul îngropat și magazia aflată pe terenul de 280 mp.
Referitor la terenul în suprafață de 280 mp reclamantele au menționat că acesta se află în continuarea corpului C astfel că nu poate constitui teren proprietate comună întrucât constituie un tot unitar, așa cum a fost și până în prezent.
P. adresa emisă către expertul topo s-a solicitat acestuia ca la efectuarea expertizei să țină seama de suprafața de 980 mp.
La data de 18.09.2014 a fost depus raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert F. I. I. ( filele 63-141, vol. IV ).
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 14.11.2014, obiecțiunile formulate de către reclamante cu privire la raportul de expertiză au fost respinse ca neîntemeiate.
P. nota de ședință depusă la dosarul cauzei la data de 02.12.2014 de către reclamante, acestea au menționat că solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți a următorilor: F. A. E., M. G., M. A. M., FARAOAN A., T. GEROGETA C., Ș. D. G. ȘI C. P. A., întrucât proprietarii inițiali ai imobilului au încheiat cu acești pârâți contracte de vânzare astfel că aceștia au devenit proprietari cu privire la imobile.
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 17.04.2015 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantelor de administrarea a probei cu cercetarea locală.
P. nota de ședință de la termenul din data de 17.04.2015 a fost solicitată de către reclamante introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei S. N., dat fiind că aceasta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., nr. 49, jud. B..
La data de 21.05.2015 au fost formulate de către reclamante concluzii scrise prin care au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precizărilor și completărilor ulterioare.
Cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 27.09.1990 a fost încheiat între ICRAL B. și reclamantul V. N. ( decedat pe parcursul judecății) contractul de închiriere nr. 420 ( fila 171-172 Vol. I din dosarul cauzei) prin care reclamantul a dobândit dreptul de folosință asupra imobilului-locuință, în descrierea cuprinsă în fișa suprafeței locative, parte integrantă din contractul de închiriere.
Conform anexei contractului de închiriere nr. 420 din 1990, reprezentând fișa suprafeței locative, imobilul închiriat este compus din 4 camere, în suprafață de 65,50 mp, bucătărie în suprafață de 14,10 mp, antreu, în suprafață de 4,80 mp, cămară, în suprafață de 2,30 mp, baie, în suprafață de 4,50 mp, WC în suprafață de 1,10 mp, și pivniță în suprafață de 14,10 mp, la care se adaugă grădină în suprafață de 308,30 mp.
La data de 22.01.1997 a fost încheiat între S. ROMÂN prin . în calitate de vânzător și reclamantul V. N.( decedat pe parcursul soluționării cauzei) contractul de vânzare cumpărare nr._, încheiat în baza Legii 112 din 1995, având ca obiect apartamentul situat în B. .. 49, jud. B., deținut în baza contractului de închiriere nr. 420 din data de 27.09.1990, compus din 4 camere de locuit, dependințe și anexe aferente, cu o suprafață utilă a apartamentului de 91,61 mp, în următoarea structură: patru camere, bucătărie, baie, wc., cămară, hol, pivniță de 12,15 mp.
S-a menționat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare că în ce privește cumpărătorul, acesta dobândește dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție, conform art. 33 din HG 20 din 1996.
La data de 29.04.1999 a fost emis de către Prefectul Județului B. Ordinul nr.257 prin care s-a dispus atribuirea în proprietate către persoanele menționate în anexa 1 ce face parte integrantă din ordin a terenurilor aferente apartamentelor cumpărate.
La data de 03.11.1999 a fost adoptat ordinul nr. 610 prin care s-a dispus revocarea ordinului nr. 257 din 29.04.1999, cu privire la atribuirea în proprietate a terenurilor aferente apartamentelor cumpărare în Mun. B., .. 49, pentru persoanele menționate în cuprinsul ordinului revocat.
Așa cum de altfel și reclamanții afirmă, conform precizării de acțiune depusă de dosarul cauzei ( fila 169-170) Ordinul P. nr. 610 din data de 03.11.1999 nu poartă semnătura prefectului.
Conform art. 2 din Ordinul nr. 610 din 03.11.1999, P. Mun. B. urma să înainteze Prefecturii Județului B. noi propuneri de atribuire în proprietate a terenurilor aferente apartamentelor cumpărate în Mun. B., .. 49, după soluționarea definitivă de către instanțele judecătorești a acțiunii în revendicare a imobilelor de către foștii proprietari.
În drept, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată, reține instanța ca potrivit dispozițiilor art. 33 din HG 20 din 1996 în forma în vigoare la data încheierii contractul de vânzare cumpărare privind imobilul apartament, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. ART. 35 din Legea nr. 18 din 1991, în forma în vigoare la momentul dobândirii dreptul de proprietate asupra construcției-apartament,
Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sînt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmînd regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25.
Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobînditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Dispozițiile art. 22 rămîn aplicabile.
Terenurile fără construcții neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităților, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
În ce privește cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a Ordinului prefectului nr. 257 din 29.04.1999, instanța, găsind-o neîntemeiată o va respinge.
Se reține astfel că, din cuprinsul motivării cererii formulate a rezultat că reclamanții că nu a fost indicat în mod expres ori probat de către aceștia vreun motiv de nulitate în ce privește actul administrativ atacat.
Mai mult, reține instanța că simpla împrejurare că în baza unei propuneri ce a fost adresată Prefecturii B. a fost emis un ordin ce poartă nr. 610 din data de 03.11.1999, prin care ar fi fost anulat ordinul cu nr. 257, din 1999, contestat de către reclamanți nu constituie în sine motiv de nulitate cu atât mai mult cu cât acest ordin nici nu a fost semnat de către persoanele abilitate, în speță Prefectul Județului B..
Are în vedere instanța că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 169 din 1997 enumeră cazurile de nulitate în ce privește actele de constituire și reconstituire a dreptul de proprietate asupra terenurilor, împrejurarea că reclamanții ar fi fost omiși de către Ordinul atacat de la atribuirea terenului aferent construcții cumpărate în temeiul Legii 112 din 1995, neconstituind în sine un motiv de nulitate a actului.
Este necesară probarea de către reclamanți a împrejurării că la data emiterii Ordinului nr. 257 din 1999, îndeplineau toate condițiile și efectuaseră toate demersurile legale necesare pentru a beneficia de prevederile actului pe care îl contestă.
Or această probă nu a fost în cauză furnizată.
Reține instanța că nici o probă administrată în cauză nu a dus la concluzia că, în ce privește reclamanții, aceștia, anterior emiterii Ordinului P. nr. 257 din 24.04.1999 ar fi adresat o cerere de atribuire a terenului aferent imobilului apartament, asupra căruia au devenit proprietari conform Legii nr. 112 din 1995.
Dimpotrivă, din cuprinsul adreselor emise de Prefectura B. ( fila 30, vol. I ) rezultă că reclamanților le-a fost pus în vedere să depună un extras CF al imobilului în vederea analizării cererii de atribuire. Iar prin adresa nr. 2416 ( fila 54, Vol. I din dosarul cauzei) s-a adus la cunoștință reclamanților că expertiza de dezmembrare pe care au depus-o nu corespunde realității din teren.
Referitor la cererea reclamanților de obligare a Primăriei la întocmirea documentației necesare în vederea emiterii Ordinului P. pentru atribuirea terenului aferent construcției situate în B., .. 49, corp C, instanța o va respinge.
Se reține astfel că potrivit dispozițiilor art.
ART. 37 din HG nr. 20 din 1996
În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.
Iar potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea 112 din 1995,
Foștii proprietari ai imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, cu plata unor despăgubiri, nu mai beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 2 alin. 2.
Măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege nu se aplică în cazul imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului prin hotărâri judecătorești penale ori în temeiul Legii nr. 18/1968*).
Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Așadar, în speță, reține instanța că prevederile art. 36 din legea 18 din 1991, nu se mai referă în prezent decât la ceea ce reprezintă teren aferent construcției, pentru ceea ce depășește categoria terenurilor aferente construcțiilor aplicabile fiind dispozițiile art. 26 din Legea 112 din 1995, care stipulează ca aceste terenuri nu se atribuie proprietarului construcției ci rămân în proprietatea Statului.
Concluzionând, reclamanții nu sunt, față de prevederile legale enunțate îndreptățiți la atribuire în temeiul art. 36 din Legea nr. 18 din 1991, decât cu privire la terenul aferent construcției.
În ce privește operațiunea de atribuire, aceasta este reglementă de dispozițiile art. ART. 36 din legea 18 din 1991, potrivit cărora,
(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Revenea așadar în sarcina reclamanților obligația de a formula în ce privește terenul aferent imobilului, cerere de atribuire în condițiile textelor legale menționate și de a anexa documente doveditoare în sprijinul acestei cereri, urmând ca pe baza acestora să se procedeze la emiterea actului de atribuire, în speță Ordin al P., pe baza propunerii efectuate de către P. B..
Or în condițiile în care urmarea acestei proceduri nu a fost probată de către reclamanți, aceștia adresându-se direct instanței de judecată cu cererea de a fi obligată P. la întocmirea propunerii de atribuire a unei suprafețe reportate la întreaga suprafață a corpului funciar, de 1260 de mp, cu ignorarea prevederilor Ordinului 257 din 1999, în vigoare și a evidențelor de CF rezultat ca urmare a acestuia, instanța găsește cererea reclamanților ca fiind neîntemeiată, drept pentru care o va respinge.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora documentația înregistrată la OCPI B., cu nr._ din data de 24.06.1999 care a stat la baza emiterii Ordinului P. nr. 257 din 1999 ar fi în prezent lipsită de semnificație juridică dat fiind faptul că Ordinul P. nr. 257 din 1999 ar fi fost anulat este total eronată, dat fiind faptul că anularea ordinului de prefect nu a fost probată, Ordinul nr. 610 din 1999 nefiind semnat de către prefect și fiind prin urmare lipsit de orice efecte juridice.
Referitor la omiterea reclamanților de la atribuirea terenului aferent, instanța o reține ca fiind o consecință a omisiunii reclamanților de a urma procedura instituită de Legea pentru a li se atribui terenul aferent construcției, în limitele însă la care aceștia erau în realitate îndreptățiți.
Referitor la cererea reclamanților de rectificare a CF nr._ B.,
Reține instanța că potrivit extrasului de Cf atașat la dosarul cauzei ( fila 117, vol. IV) imobilul înscris în Cf nr._, cu nr. top 746/2, 747/2/1, cu o suprafață măsurată de 980 este compus din:
-C 1 top (746/2, 747/2) /( 1/b), compus din corpul B de clădire compus din 2 camere, baie, cămară, antreu, bucătărie, pivniță, magazie de lemn, cu cota de 13,08 % din părțile de uz comun care sunt: terenul construit și neconstruit cu nr. top ( 746/2, 747/2/1) cu suprafața de 980 mp, 3 wc-uri în curte, spălătorie, accesul și holul de la pivniță, șarpanta și acoperișul, branșamentele instalațiilor aferente.
-C 2 top ( 746/2, 747/2)/( 1/c), compus din corp C de clădire compus la subsol: o pivniță, la parter: 3 camere, o bucătărie, o verandă, un antreu, o baie, o cămară, cu cota de 22,43 % din părțile de uz comun care sunt: terenul construit și neconstruit cu nr. top ( 746/2,747/2)/( 1/c) cu suprafața de 980 mp, 3 Wc în curte, spălătorie, accesul și holul de la pivniță șarpantă și acoperișul, branșamentele instalațiilor aferente.
Față de împrejurarea însă că cererea reclamanților de anularea a ordinului prefectului nr. 257 din 1999 a fost respinsă, se impune a fi respinsă ca neîntemeiată și cererea de rectificare a CF nr._, reclamanții omițând furnizarea de dovezi în sensul impus de art. 36 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 conform căruia orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară dacă prin hotărâre judecătorească și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Referitor la cererea reclamanților de constatare a împrejurării că parte din imobilul corp B a fost înscris în CF nr._, fără ca la baza înscrierii să existe vreun act, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Reține instanța că în cuprinsul cererii de chemare în judecată inițial formulată, s-a învederat de către reclamanți că „ la corpul B din imobilul situat în B., .. 49, județul B. s-au făcut lucrări neautorizate care la un moment dat au apărut în cartea funciară descrise la foaia de avere A, fără ca la baza acestor înscrieri să stea vreun act”.
În cuprinsul raportului de expertiză specialitatea construcții, efectuat de către expert Ing. L. I. s-a reținut că la „ magazia din corpul B, în suprafață de 34 mp, stabilită conform hotărârii nr. 102 din 25.05.1998, reclamanta a realizat importante lucrări de amenajare”.
Nu se precizează însă de către reclamanți care anume parte din corpul B, format conform raportului de expertiză construcții din 2 camere, baie, cămară, antreu, bucătărie, pivniță, magazie lemn, cu cota de 13,08 % din puc ar fi fost „ înscrisă în Cf fără ca la baza înscrierii să existe vreun act”. Or, așa cum stipulează prevederile art. 1169 din Cciv, orice face o propunere înaintea judecății este obligat să o probeze.
Astfel, în condițiile în care cele susținute de reclamanți nu sunt dublate de probe temeinice și concrete, instanța va respinge ca neîntemeiat aceste petit și va respinge totodată și cererea de „ radiere a acestei părți de imobil din CF”.
Față de culpa procesuală a reclamanților în promovarea acțiunii și susținerea acesteia, instanța va dispune obligarea acestora la plata în favoarea pârâtului M. B. prin Primar a sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, conform OP nr. 4201 din data de 24.11.2011, atașat în original la dosarul cauzei.
În temeiul art. 19 alin. 1 OUG 51 din 2008, suma de 1750 lei, acordată reclamantei V. E. cu titlu de ajutor public judiciar urmează a rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată, precizată și completată de reclamanții V. E. și V. I. HORTENSIA ( succesoare în drepturi și obligații a reclamantului V. N.) în contradictoriu cu pârâții M. B. prin PRIMAR, INSTITUȚIA P. B., C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ P. B., C. JUDEȚEANĂ DE APRICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA B., P. M. B., prin Primar, S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., . cu sediul în B., ., nr. 29, jud. B.,
M. G., domiciliat în B., .. 49, ., M. M., domiciliat în B., .. 49, ., E. Ș. și E. M. domiciliați în B., .. 49, ., M. A. în nume propriu și ca succesoare în drepturi a defunctei P. A.) domiciliată în B., Sirul Livezii, nr. 20 A, ., M. A. M. domiciliată în B., .. 49, jud. B., Ș. D. G., domiciliată în B., .. 49, jud. B., S. N. domiciliată în B., .. 49, jud. B., F. A. E., M. G., F. A., T. G. C., C. P. A., toți cu domiciliul în B., ., jud. B..
În temeiul art. 274 alin. 1 C., obligă reclamantele la plata în favoarea pârâtului M. B. prin Primar a sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
În temeiul art. 19 alin. 1 OUG 51 din 2008, suma de 1750 lei, acordată reclamantei V. E. cu titlu de ajutor public judiciar va rămâne în sarcina Statului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. LUCAMIOARA T.
M.L. 09 Septembrie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6409/2015. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6403/2015. Judecătoria... → |
|---|
