Obligaţie de a face. Sentința nr. 2841/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2841/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 22457/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2841
Ședința publică din data de 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 09.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 16.02.2015, 23.02.2015, 02.03.2015, 09.03.2015, iar apoi pentru data de 16.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.09.2012, sub dosar nr._, reclamanta R. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții E. P. și E. M., obligarea pârâților la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în B., ., . Cartea funciară 389 a localității B., la A+4 cu nr. top 5435/3 și în caz de refuz pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate transferul dreptului de proprietate asupra respectivului imobil, precum și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Prin cererea completatoare depusă la data de 01.02.2013 (f.29), reclamanta a solicitat și radierea dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea numitei Bahmuller Bertha, asupra imobilului în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 06.02.2001 a încheiat cu pârâta E. P. și cu numitul E. V. antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 167/06.02.2001, având ca obiect imobilul situat în B., ., . au dobândit imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.04.2000 cu .., prețul urmând a fi plătit în rate. În contractul de vânzare a fost prevăzută pentru cumpărători, în temeiul Legii 112/1995 o interdicție de înstrăinare de 10 ani.
Reclamanta a arătat că întrucât pârâții nu aveau banii necesari pentru încheierea contractului de vânzare, a încheiat cu aceștia, la data de 11.05.2000, un contract de împrumut, având ca obiect suma de_ lei.
La data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanta a arătat că părțile au convenit ca suma acordată cu titlu de împrumut la data de 11.05.2000 să rămână în contul prețului convenit în antecontractul de vânzare-cumpărare, făcând o mențiune olografă pe marginea contractului de împrumut.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 970, art. 1073 și art. 1077 C.Civ.
Acțiunea a fost timbrată la valoarea evaluată potrivit grilelor notariale la suma de 63.871, 59 lei (RON), depunându-se dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de total de 2889 lei (f. 44, f.26, f. 3).
În susținerea cererii, reclamanta a depus în copie vizată spre conformitate, înscrisuri (f. 9-36, 46-49, 75, 100, 103, 104).
La data de 25.03.2014, prin serviciul Registratură al instanței, pârâții au depus întâmpinare( f. 115-117), prin care au invocat excepția prematurității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de neexecutare a contractului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. M.. Pe fond, au arătat că se impune respingerea cererii formulate de reclamantă. Pârâții au arătat că înțeleg să conteste scrisul pârâtei de pe marginea contractului de împrumut și să tăgăduiască scrisul numitului E. V. prin care promitenții vânzători ar fi convenit să compenseze suma împrumutată de la reclamantă cu prețul pe care aceasta li-l datora conform antecontractului de vânzare-cumpărare. Pârâții au arătat că au împrumutat în mod real de la reclamantă suma de 35.000.000 lei pentru achitarea prețului din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu .. și că au restituit această sumă în termen de 1 an. Ulterior, au încheiat cu reclamanta antecontractul de vânzare-cumpărare, convenind un preț de_ lei, însă ulterior reclamanta s-a răzgândit cu privire la încheierea contractului. Întrucât părțile erau prieteni de familie, nu au preconstituit înscrisuri în dovedirea acestor susțineri. Pârâții au susținut că chiar dacă mențiunile făcute pe contractul de împrumut ar fi reale, tot nu ar putea opera compensația, fiind necesar acordul ambelor părți, nu doar manifestarea de voință a pârâților în sensul stingerii reciproce a obligațiilor.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 177-179 C.civ., art. 942 C.civ.
La termenul de judecată din data de 08.05.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (fl. 119) solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâți, arătând că în temeiul antecontractului, contractul de vânzare putea fi încheiat doar după expirarea termenului în care a operat interdicția de înstrăinare impusă pârâților, așadar după data de 03.04.2010, că excepția de neexecutare a contractului este o apărare de fond, însă este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta și-a executat obligațiile convenite. Reclamanta a susținut că se impune admiterea cererii de chemare în judecată, din înscrisurile depuse reieșind faptul că reclamanta a achitat prețul prevăzut în antecontract.
La termenul din 12.05.2014 (f.123), instanța a calificat excepția prematurității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția de neexecutare a contractului ca apărări de fond, urmând a fi soluționate ca atare.
La același termen de judecată, 12.05.2014, instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. M..
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei E. P. și proba testimonială cu P. C. și J. M., iar pentru pârâta E. P. proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu doi martori (f. 123).
La termenul de judecată din 17.09.2014 (f.177), instanța a luat act de poziția pârâților în sensul că renunță la proba cu interogatoriul reclamantei și a constatat imposibilitatea administrării probei cu interogatoriul pârâtei E. P.. Totodată, a încuviințat pentru pârâți proba cu martora K. I..
La același termen instanța a încuviințat proba cu expertiza grafoscopică, propusă de instanță din oficiu, în vederea verificării de scripte, la dosar fiind depus raportul de expertiză criminalistică nr. 14/28.01.2015 efectuat de L. Interjudețean de E. Criminalistice B..
La data de 16.02.2015, pârâții au depus concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 03.04.2000, între Statul român, prin .., în calitate de vânzător și E. V. și E. P., în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în B., ., . de 8,72% din părțile de uz comun, înscris în cartea funciară a mun. B. nr. 389 la A+4 cu nr. top. 5435/3. Prețul convenit, de 51.412.701 lei vechi, a fost plătit eșalonat (3 tranșe achitate până la încheierea contractului, 1 tranșă în cuantum de 35.988.891 lei vechi urmând a fi plătită în rate lunare). În contract a fost prevăzută obligația cumpărătorilor de a nu înstrăina imobilul cumpărat timp de 10 ani de la data cumpărării, conform art. 9 din Legea 112/1995.
La data de 11.05.2000 între E. V. și E. P. în calitate de împrumutați, pe de o parte, și R. I. în calitate de împrumutător, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1665/11.05.2000, prin care primii au primit cu titlu de împrumut suma de_ lei vechi, cu termen de restituire a sumei împrumutate la data de 11.05.2001.
La data de 06.02.2001, reclamanta R. I., în calitate de promitent cumpărător și E. V. și E. P., în calitate de promitenți vânzători, au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 167/06.02.2001, prin care părțile s-au obligat să cumpere, respectiv să vândă imobilul situat în B., ., . parte de 8,72% din părțile de uz comun pentru un preț de_ lei vechi, contractul urmând a fi încheiat în formă autentică la data la care promitenții-vânzători vor putea să înstrăineze în mod legal imobilul (în termen de 10 ani de la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului).
La data de 13.07.2008 a intervenit decesul numitului E. V..
În drept, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. M., invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța trebuie să verifice identitatea între persoana chemată în judecată (pârâtul E. M.) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În acest sens, instanța constată că promisiunea de vânzare-cumpărare a fost încheiată între E. V. și E. P. în calitate de promitenți vânzători și R. I. în calitate de promitentă cumpărătoare. Obligațiile reciproce pe care părțile contractante și le-au asumat prin încheierea acestei promisiuni bilaterale au caracter patrimonial, așadar pot fi transmise, fie legal, fie convențional, dacă părțile nu au convenit contrariul. În prezenta cauză, instanța nu a fost învestită cu o cerere de dezbatere a succesiunii de pe urma defunctului E. V. și nici nu s-a făcut dovada, în nici un mod, a transmiterii patrimoniului succesoral al acestuia către moștenitorii legali sau testamentari. În aceste împrejurări, instanța constată că nu există identitate între pârâtul E. M. și subiectul raportului juridic dedus judecății, astfel că urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. I. în contradictoriu cu pârâtul E. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii, sunt aplicabile dispozițiile art. 948, art. 1073, art. 1075, art.1077 C.Civ., art. 1176 C.civ.
În temeiul art. 1073 C.civ., conform căruia creditorul are dreptul de dobândi executarea obligației și, în caz contrar, are dreptul la despăgubiri, instanța este îndreptățită să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții cumulative: respectarea cerințelor de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 C.civ., existența în patrimoniul promitentului vânzător a bunului a cărui vânzare a fost promisă, îndeplinirea de către promitentul cumpărător a obligațiilor asumate prin antecontract și existența refuzul promitenților vânzători de a încheia actul de înstrăinare.
Cu privire la valabilitatea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, instanța constată că, atât promitenții vânzători, cât și promitenta cumpărătoare aveau capacitate deplină de exercițiu la momentul perfectării ei, că părțile și-au exprimat consimțământul cu privire la obligațiile ce se nășteau din antecontract în mod valid, în fața unui notar public, că antecontractul avea un obiect determinat – bunul ce urma a fi înstrăinat (imobilul situat în B., ., . de 8,72% din părțile de uz comun), respectiv prețul convenit de părți (_ lei vechi) - și că părțile au încheiat antecontractul urmărind un scop licit (înstrăinarea, respectiv dobândirea unui bun).
Referitor la cea de-a doua condiție, privind existența în patrimoniul promitentului vânzător a dreptului de proprietate asupra bunului care a făcut obiectul antecontractului, instanța reține că aceasta este îndeplinită, din extrasul de carte funciară (f. 30) reieșind că pârâta E. P. este titulară a cotei părți indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., ., . cota 8,72% din părțile de uz comun.
Instanța va înlătura susținerea pârâtei în sensul că a operat prescripția dreptului de a solicita obligarea sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, reclamanta a dobândit un drept patrimonial, prescriptibil în termen de 3 ani, însă contrar susținerilor invocate prin întâmpinare, termenul de prescripție a început să curgă la expirarea termenului suspensiv prevăzut de părți în antecontract, respectiv la 03.04.2010, astfel cum prevede art. 7 alin. (3) din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, conform căruia “dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul ”. Având în vedere că prezenta cerere a fost introdusă la data de 13.09.2012, instanța constată că acțiunea a fost formulată în termenul de prescripție.
Referitor la excepția de prematuritate, calificată la termenul din 12.05.2014 drept o apărare de fond, instanța reține că pârâta a susținut că reclamantei îi revenea, conform antecontractului încheiat, obligația de a desemna un birou notarial unde să fie încheiat contractul convenit. Cu toate acestea, această prevedere contractuală nu se poate constitui într-o procedură prealabilă obligatorie anterior sesizării instanței, care să facă prematură introducerea prezentei cereri, ci reprezintă un drept recunoscut reclamantei, la care aceasta poate renunța, chiar fără acordul pârâtei, astfel cum a fost cazul în prezentul litigiu, fără să i se poată opune prematuritatea.
Excepția de neexecutare, invocată prin întâmpinare și calificată drept apărare de fond la termenul din data de 12.05.2014, constând în lipsa desemnării de către reclamantă a unui birou notarial la care să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare nu va fi reținută de instanță. Prevederea contractuală conform căreia promitenții vânzători se obligă ca la data când legea le va permite să se prezinte la biroul notarial desemnat de promitenta-cumpărătoare, în vederea autentificării contractului de vânzare, nu instituie o obligație în sarcina reclamantei, a cărei neexecutare să îndreptățească pe cocontractanți în a nu executa propriile obligații. Pentru a putea fi refuzată executarea, este necesar ca obligația corelativă pretins neexecutată să fie de însemnătate, ori, în cauza de față, chiar în lipsa desemnării unui birou notarial de către reclamantă, pârâta a putut cunoaște voința reclamantei în sensul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, cel mai târziu la data la care i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată. În aceste condiții, instanța constată că excepția de neexecutare opusă de pârâtă este contrară bunei-credințe, ea vizând o obligație care nu are caracter principal în raportul juridic existent între părți, astfel că instanța o va înlătura.
În privința îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor care îi reveneau conform antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța reține că potrivit prevederilor antecontractului de vânzare-cumpărare, principala obligație a reclamantei constă în plata prețului convenit. Conform art. 1176 C.civ., actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune sau socotit de lege ca recunoscut are același efect ca actul autentic, între aceia care l-au subscris. Pârâta nu a recunoscut semnătura sa de pe marginea actului prin care părțile au convenit ca suma acordată cu titlu de împrumut să rămână în contul prețului antecontractului de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea, din raportul de expertiză grafoscopică, pct. 1 al concluziilor, rezultă că semnătura atribuită pârâtei, de pe marginea contractului de împrumut, aparține probabil acesteia. În cuprinsul raportului de expertiză se reține că deosebirile identificate între cele două semnături comparate sunt mai puțin numeroase decât asemănările și că se datorează, în principal, distanței în timp a semnăturilor comparate, diferența temporală de 7 ani putând conduce la degradarea grafiei, raportat totodată la vârsta autoarei semnăturilor. Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că semnătura de pe marginea contractului de împrumut aparține pârâtei și face dovada plății de către reclamantă a prețului convenit în antecontractul de vânzare-cumpărare.
În temeiul acestor considerente, instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit obligația principală asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare, în timp ce pârâta a refuzat în mod nejustificat să-și execute obligațiile corelative.
Instanța mai reține și faptul că drepturile și obligațiile care se nasc dintr-o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare au un conținut patrimonial. De aceea, în caz de deces al uneia dintre părțile contractante, indiferent dacă este vorba de promitentul vânzător sau de promitentul cumpărător, regula este că drepturile și obligațiile celui decedat se transmit prin succesiune legală sau testamentară la moștenitorii acestuia. Prin urmare, atunci când se pune problema executării promisiunii, aceasta se va rezolva între persoanele care dețin drepturile și obligațiile la momentul respectiv.
Totodată, instanța reține și cuprinsul testamentului din data de 16.05.2007 autentificat de notar public B. R. E., atașat la fila 45 dosar, prin care defunctul E. V. a testat în favoarea pârâtei R. I., întreaga cotă parte indiviză din apartamentul situat în mun. B., ., ., intabulat în CF B. nr. 389 la A+4 sub nr. top 5435/3 compus din 2 camere, bucătărie, vestibul, cămara, balcon, pivniță, WC, cota de 8,72% din părțile de uz comun care cuprind și terenul de 543,60 mp.
Astfel, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. I. și să o oblige pe pârâta E. P. să se prezinte la un birou notarial în vederea încheierii în formă autentică a actului de vânzare cumpărare privind imobilului situat în mun. B., ., ., intabulat în CF B. nr. 389 la A+4 sub nr. top 5435/3 compus din 2 camere, bucătărie, vestibul, cămara, balcon, pivniță, WC, cota de 8,72% din părțile de uz comun care cuprind și terenul de 543,60 mp, iar în caz de refuz prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Față de prevederile art. 22 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996 conform cărora înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcută, și față de art. 20 alin. 1, potrivit căruia dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, instanța va dispune și întabularea în CF B. nr. 389 a dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de vânzare cumpărare, asupra imobilului situat în situat în mun. B., ., ., având nr. top nr. 5435/3, compus din 2 camere, bucătărie, vestibul, cămara, balcon, pivniță, WC, cota de 8,72% din părțile de uz comun care cuprind și terenul de 543,60 mp.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la rectificarea cărții funciare în sensul radierii sarcinii care afectează imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, respectiv dreptul de uzufruct viager aparținând numitei Bertha Bahmuller, instanța reține că potrivit art. 34 din Legea 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris. În acest sens, instanța constată că titulara dreptului de uzufruct viager, numita Bertha Bahmuller, s-a născut, conform adresei Bisericii Evanghelice CA din România, P. B. (f. 91), la data de 21.06.1869. În prezent, numita Bertha Bahmuller ar avea așadar vârsta de 145 de ani, astfel că instanța prezumă că aceasta a încetat din viață, încetând, pe cale de consecință și dreptul de uzufruct viager instituit în favoarea acesteia asupra imobilului ce face obiectul prezentului litigiu. Astfel, instanța urmează să admită capătul de cerere privind radierea din cartea funciară 389 a mun. B., A+4, nr. top. 5435/3 a sarcinii înscrise în favoarea numitei Bertha Bahmuller.
În temeiul art. 274 alin. 1, întrucât pârâta a căzut în pretenții, instanța o va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, în cuantum de 2889 lei (f. 44, f.26, f. 3) și onorariul avocațial, în cuantum de 3000 lei. Cu privire la cuantumul onorariului avocațial, instanța constată că această cheltuială a fost necesară și în raport cu complexitatea și durata cauzei nu se impune reducerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul E. M., cu dom. ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. C., ., jud. B., la Cabinet de Avocat N. I. V..
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. I., CNP_, cu dom. în mun. B., ., jud. B., iar cu dom. procesual ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. B., .. 7, ., la sediul Societății Civile de Avocați Ghidermic și I., în contradictoriu cu pârâtul E. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta R. I. în contradictoriu cu pârâta E. P., CNP_, cu dom. în comuna Carcaliu, ., jud. Tulcea, iar cu dom. ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. C., ., jud. B., la Cabinet de Avocat N. I. V..
Obligă pe pârâta E. P., să se prezinte la un birou notarial în vederea încheierii în formă autentică a actului de vânzare cumpărare privind imobilului situat în mun. B., ., ., intabulat în CF B. nr. 389 la A+4 sub nr. top 5435/3 compus din 2 camere, bucătărie, vestibul, cămara, balcon, pivniță, WC, cota de 8,72% din părțile de uz comun care cuprind și terenul de 543,60 mp, iar în caz de refuz prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Dispune întabularea în CF B. nr. 389 a dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de vânzare cumpărare, asupra imobilului situat în situat în mun. B., ., ., având nr. top nr. 5435/3, compus din 2 camere, bucătărie, vestibul, cămara, balcon, pivniță, WC, cota de 8,72% din părțile de uz comun care cuprind și terenul de 543,60 mp.
Dispune radierea din evidențele de carte funciară a dreptului de uzufruct viager înscris la Foaia de sarcini în CF nr. 389 B. sub nr. top. 5435/3, în favoarea numitei Bertha Bahmuller.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 4389 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 2889 lei și onorariu apărător ales în cuantum de 1500 lei.
Respinge celelalte pretenții solicitate de reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
06.07.2015, 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3270/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2376/2015. Judecătoria... → |
|---|
