Contestaţie la executare. Sentința nr. 3270/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3270/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 20043/197/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3270
Ședința publică din data de 01.04.2015
PREȘEDINTE - M. L.- judecător
GREFIER –M. T.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect “contestație la executare” formulata de Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect “contestație la executare” formulată de contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV in contradictoriu cu B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. și părți în dosarul conexat nr._/197/2014 contestator MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV în contradictoriul cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ( încheiere care face corp comun cu prezenta sentință), dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din N.C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data 19.06.2015 și ulterior pentru data de azi, 01.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată la data de 14.07.2014, sub nr._ contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV in contradictoriu cu B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
-suspendarea executării silite în dosar execuțional nr. 287 din 2014 al B. Corșate A., până la soluționarea definitivă a contestației la executare,
-anularea actelor de executare și executării silite însăși.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a învederat de către contestatoare că în ce privește măsura suspendării executării silite, aceasta se impune a fi adoptată întrucât în privința sumelor ce se execută sunt incidente prevederile art. XI alin. 2 din OUG 92 din 2012. A menționat contestatoarea că despăgubirile bănești recunoscute în favoarea intimaților reprezintă o componentă a salariului creditorilor, sporuri aferente unor drepturi bănești de natură salarială care izvorăsc din raporturile de muncă. Astfel, a precizat contestatoarea, în conformitate cu dispozițiile art. XI alin. 2 din OUG 92 din_, în cursul termenelor prevăzute de alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, instanța de judecată urmând a constata suspendarea de drept a executării silite.
A menționat contestatoarea că în cauză se impune suspendarea executării silite și față de împrejurarea că are calitate de instituție publică astfel că orice executare silită împotriva sa este guvernată de prevederile OG 22 din 2002.
A precizat contestatoarea în plus că, urmare a cererii de executare silită formulată de către creditori au fost achitate parțial sumele datorate conform titlului executoriu.
Referitor la fondul cauzei, s-a învederat de către contestatoare că dată fiind natura salarială a sumelor datorate creditorilor, acestor sume le sunt aplicabile prevederile art. 71 din 2009, în acest sens pronunțându-se și practica instanței de control.
În plus, a precizat contestatoarea, executarea silită demarată împotriva sa nu este legală având în vedere că anterior declanșării acesteia, a și trecut la executarea silită în mod voluntar a sentinței care constituie titlu executoriu.
S-a arătata totodată de către contestatoare că înțelege să conteste și cuantumul sumelor solicitate de către creditori întrucât potrivit actelor emise de către executorul judecătoresc, executare silită a fost demarată și în privința unor dobânzi legale, or potrivit hotărârii judecătorești ce se execută, nu au fost acordate astfel de dobânzi creditorilor. Mai mult, a precizat contestatoarea, la emiterea actelor de executare au fost avute în vedere sume de bani menționate în tabele unilateral întocmite de către creditori, chiar dacă aceste tabele purtau antetul MFP-DGRFP, creanța neîndeplinind condiția prevăzută de art. 662 din C., de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a menționat că acesta a fost stabilit la valoarea maximă prevăzută de Ordinul 2550 din 2006 în condițiile în care debitorul obligației este o instituție de stat astfel că se impune reducerea acestui onorariu la minimul stipulat în ordinul 2550 din 2006.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. C.. Art. IX din OUG 92 din 2012, OG 22 din 2002, art. 30 din OUG 80 din 2013, art. 7 din OUG 22 din 2002.
În dovedirea celor afirmate, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare-conform art. 30 alin. 1 din OUG 80 din 2013 și de plata cauțiunii, conform art. 7 din OG 22 din 2002.
La data de 14.08.2014 a fost formulată de către intimați întâmpinare prin care s-a solicitat de către aceștia respingerea ca nefondată a contestației la executare și a cererilor de suspendare și constatare a suspendării de drept a executării silite. .
În motivare, intimații au învederat în esență că întreaga argumentare a debitoarei contestatoare pornește de la premisa că ceea ce se execută ar fi debite de natură salarială și că în cauză s-ar suprapune două executări din care una voluntară și una silită.
Au menționat astfel intimații că în speță, creanțele pe care le invocă se referă la drepturi cu natura unor despăgubiri civile dispuse în favoarea lor de către instanța de judecată, acordarea acestor despăgubiri făcându-se în baza OUG 137 din 2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, act normativ care nu are nici un fel de legătură cu drepturile de natură salarial. Au subliniat în acest context intimații că doar modalitatea de cuantificare a despăgubirilor face trimitere la drepturile de natură salarială acesta aspect neafectând în nici un fel natura juridică a sumelor datorate.
Au arătat în plus intimații că toate chestiunile de ordin bugetar care reies din dispozițiile HG 976 din 2013 se referă la rândul lor la debite de natură salarială astfel că argumentarea contestatoarei depășește cadrul pricinii, în plus în mod eronat apreciind contestatoarea că termenul de 6 luni prevăzut de art. 2din OG 22 din 2002 ar determina o suspendare a executării silite.
Referitor la împrejurarea că sumele datorate ar fi fost calculate de către creditori, au menționat intimații că textul art. 662 alin. 3 nu interzic o astfel de modalitate de calcul iar actualizarea debitelor cu rata inflației și dobânda legală aferentă sunt chestiuni care rezultă din cuprinsul dispozitivului sentinței ce se execută, prin raportare la petitele acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile OG 22 din 2002, art. 662 alin 3 Ncpc, legea 137 din 2000.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A formulat contestatoarea la data de 27.08.2014 răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
La data de 05.09.2014 a fost formulată de către contestatoare notă de ședință prin care a menționat legat de cuantumul sumelor datorate că sumele din tabelele comunicate reprezintă varianta însușită/recunoscută de către instituție, ce urmează a fi achitate creditorilor, cu mențiunea că aceste sume reprezint cuantumul brut al obligațiilor, din care urmează a fi scăzute la momentul plății impozitele și contribuțiile aferente.
A menționat contestatoarea că până în prezent, intimaților le-a fost achitat un procent de 10% din valoarea menționată în titlurile executorii.
A concluzionat debitoarea contestatoare că la soluționarea cauzei trebuie să se țină seama de dispozițiile art. 55 alin. 1 din OG 92 din 2003 care definesc drepturile de natură salarială.
La data de 30.07.1014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. contestația la executare formulată de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV în contradictoriul cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S., prin care s-a solicitat:
-admitera cererii de suspendare a executării silite în dosarul execuțional nr. 287 din 2014 al B. Corșate A. A.,
-admiterea contestației la executare și anularea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 287 din 2014.
În motivare, contestatorul a menționat că în primul an de la data când hotărârea care constituie titlu executoriu a devenit executorie, a achitat creditorilor un procent de 5% din valoarea debitului, executarea silită fiind guvernată de dispozițiile OUG 92 din 2012.
A menționat contestatorul că înțelege să solicite suspendarea executării silite dat fiind faptul că potrivit art. 700 alin. 1 Ncpc, suspendare executării silite operează în cazurile prevăzute de lege, în speță potrivit art. XI alin. 2 din OUG 92 din 2012 plata sumelor prevăzute în titluri a fost eșalonată.
Cu privire la fondul cauzei, contestatorul a invocat nelegalitatea măsurilor de executare silită dat fiind faptul că executorul judecătoresc Corșate A. A. nu avea competența să efectueze acte de executare împotriva Ministerului al cărui sediul se află în București.
A menționat contestatorul că în ce privește încheierea din data de 02.07.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014, acesta este lovită de nulitate dat fiind faptul că în mod greșit instanța de judecată a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se încuviința executarea silită, în realitate existând o importantă piedică în executare, în aceste sens pronunțându-se și practica judiciară. În plus, a precizat contestatorul, nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de art. 662 alin. 1 din Ncpc, având în vedere natura salarială a drepturilor stabilite în favoarea creditorilor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm din Legea nr. 134 din 2010.
În temeiul art. 260 din C. contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Potrivit art. 30 alin. 1 din Ncpc, cererea este scutită de plata taxelor judiciare.
Au formulat la data de 06.10.2014 întâmpinare intimații, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
Cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimații au învederat că referitor la aceeași procedură de executare silită, contestatorul a mai promovat o contestație la executare.
Referitor la solicitarea de anularea a încheierii de încuviințare a executării silite, intimații au menționat că executorul judecătoresc nu a întocmit nici un fel de act de executare împotriva MFP iar potrivit art. 672 C.. înștiințarea ce a fost emisă nu constituie act de executare.
Au menționat intimații că în cauză, chestiunea esențială este de a stabili natura juridică a drepturilor stabilite în favoarea creditorilor. Au arătat în acest context intimații că drepturile stabilite în favoarea lor prin titlul executoriu nu pot avea natura unor drepturi salariale ci a unor despăgubiri civile, acordate în temeiul Legii nr. 137 din 2000, doar modalitatea de cuantificare a acestor drepturi raportându-se la veniturile salariale ale creditorilor.
În drept, au fost invocate prevederile OG 22 din 2002, art. 662 alin 3 N.cpc, legea 137 din 2000.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
S-a formulat de către contestator răspuns la întâmpinare prin care a menționat că indiferent dacă au fost sau nu efectuate acte de executare împotriva MFP, regulile de competență teritoriale sunt aceleași.
Referitor la natura juridică a drepturilor stabilite în favoarea creditorilor, contestatorul a menționat că este evident că este vorba despre drepturi de natură salarială întrucât prin acțiunea pe care au promovat-o intimații au solicitat înlăturarea unei discriminări în raporturile de serviciu.
Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 26.11.2014 s-a dispus admiterea cererii de conexare formulată de către intimați prin întâmpinare și trimiterea cauzei cu nr._/197/2014 la dosarul cu nr._/197/2014 în vederea soluționării în cadrul aceluiași dosar.
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 23.01.2015 a fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri și s-a dispus respingerea ca neconcludentă a probei cu expertiza contabilă, solicitată de către intimați.
Au fost formulate de către contestatorii Ministerul Finanțelor Publice B. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice concluzii scrise prin s-a solicitat admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată și respingerea susținerilor contestatorilor conform cărora în cauză nu ar fi incidente prevederile OUG 71 din 2009.
Au fost totodată reiterate susținerile expuse în cuprinsul contestațiilor la executare conexate.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 82/R din data de 25.01.2013 a Tribunalului B., a fost admis recursul formulat de intimații din prezenta cauză și s-a dispus:
-Constatatea, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000, că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul pârâtului nr. 1 de a le achita sumele (actualizate cu indicele inflației, plus dobânda legală începând cu data de 16.10.2008 și până la data plății efective) aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de textul art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, sume datorate pentru perioada 01.01.2004 (sau în funcție de data numirii și cea a încetării raporturilor de serviciu) și în continuare, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
-Obligarea pârâților, în conformitate cu art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000, să achite reclamanților cu titlu de despăgubiri sume echivalente celor descrise în cuprinsul primului capăt de cerere, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute (începând cu data de 01.01.2004 sau, după caz, cu începere de la data numirii), cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept.
-Obligarea pârâtul nr. 1 să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor pretinse conform celui de-al doilea capăt de cerere.
-respingerea cerererii privind obligarea pârâților să completeze carnetele de muncă ale reclamanților prin menționarea beneficiului suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază.
Urmare a omisiunii contestatorilor D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV de a se conforma în mod voluntar dispozițiilor titlului executoriu, a fost formulată de către creditori cerere de executare silită fiind constituit dosarul execuțional nr. 287 din 2014 al B. Corșate A. A..
Prin încheierea din data de 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, în dosarul execuțional nr. 287 din 2014.
Referitor la pretinsa necompetență a executorului judecătoresc, invocată de către contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,
Reține instanța că cerere de executare silită a fost înregistrată pe rolul B. CORȘATE A. A. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138 din 2014.
Conform normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, art. 651 alin. 1 din Ncpc, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția Curții de Apel, după cum urmează:
În cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domicliul sau după caz, sediul debitorului.
În cauză, având în vedere că sediul debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. se află în B., competența executoriului judecătoresc din raza Curții de Apel B. a fost în mod evident respectată.
Pe fond, în prezentele cauze conexate, principalul motiv care stă la baza contestațiilor la executare formulate se referă la incidența în speță a dispozițiilor OUG 92 din 2012 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar care la art. XI stabilește o plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având un astfel de obiect iar la art. 1 alin. 2, stabilește că în cursul termenului prevăzut la alin.1, orice procedură de executare silită se suspendă.
Reține instanța că, întrucât actul normativ menționat nu definește noțiunea de drepturi de natură salarială, trebuie avută în vedere această noțiune astfel cum este definită în Codul fiscal, singurul act normativ care tratează această noțiune și care prin art.55 alin.1 stabilește că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Prin urmare, ceea ce este relevant în speță pentru caracterizarea sumelor de bani pe care trebuie să le primească intimații ca având caracterul unor drepturi de natură salarială este faptul că acestea sunt datorate în temeiul raporturilor de muncă existente între aceștia și recurenta în calitate de angajator.
Astfel, deși titlul executoriu a fost pronunțat în temeiul dispozițiilor OG 137/2000, nu este mai puțin adevărat că în cauza ce a fost finalizată prin pronunțarea sentinței menționate reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri pentru înlăturarea unei stări de discriminare legate de plata unor drepturi salariale în sensul că ar fi fost discriminați față de alți colegi cărora li s-ar fi plătit sporuri salariale, în baza unor hotărâri judecătorești similare cu cele obținute de reclamanți.
De asemenea, despăgubirile acordate în temeiul titlului executoriu au fost cuantificate prin raportare la salariul de bază al fiecărui reclamant în parte ceea ce subliniază din nou ideea că suntem în prezența unor drepturi de natură salarială ce ar trebui acordate intimaților din prezentul dosar.
Faptul că aceste sume au fost acordate cu titlu de despăgubiri civile ori că acțiunea finalizată prin pronunțarea titlului executoriu a fost judecată de instanțele de drept comun nu prezintă relevanță în ce privește incidența în speță a dispozițiilor OUG 92 din 2012 care are în vedere drepturile de natură salarială acordate prin hotărâri judecătorești.
Astfel cum s-a reținut anterior, noțiunea de „drepturi de natură salarială” folosită de actul normativ menționat are în vedere existența unor raporturi individuale de muncă în temeiul cărora au fost acordate sumele respective, indiferent de denumirea folosită pentru aceste sume sau de procedura urmată pentru obținerea acestora.
Nu se poate susține că prin stabilirea naturii salariale a sumelor stabilite în folosul intimaților s-ar încălca puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu întrucât hotărârea respectivă nu s-a referit în nici un fel la modalitatea de executare a despăgubirilor acordate.
Aplicând aceste dispoziții de principiu în prezenta speță, instanța reține cu privire la contestația la executare formulată că, potrivit dispozițiilor OUG 92 din 2012, Cap II,
Măsuri în domeniul plății titlurilor devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013
ART. XI
(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:
a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
Or în cauză, astfel cum au recunoscut chiar intimații, contestatoarea a achitat până în prezent o parte din sumele datorate în baza titlului executoriu, cu respectarea eșalonării impuse prin OUG 92 din 2012.
Fiind vorba de o executare care potrivit legii, a fost eșalonată și în condițiile în care graficul de eșalonare a fost în mod voluntar respectat de către contestatori, în mod nelegal a fost încuviințată executarea silită în cauză și au fost emise actele de executare împotriva contestatoarei.
În ce privește criticile referitoare actualizarea sumelor datorate cu dobânda legală până la data plății efective, tribunalul reține că potrivit titlului executoriu s-a constatat că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul Ministerului Finanțelor Publice de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală, aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 188/1999, în funcție de data numirii și în continuare până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în dosarul de față și au fost obligații pârâții să achite reclamanților, cu titlul de despăgubiri, sumele echivalente celor arătate la capătul 1, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate, atât corespunzător perioadei trecute, începând cu data de 01.01.2004 cât și pentru viitor, până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față.
Așadar susținerea contestatorilor potrivit căreia nu s-ar fi stipulat în titlul executoriu dobânzi legale sunt lipsite de temeinici, în mod expres dispozitivul titlului executoriu făcând referire la sumele actualizate cu indicele de inflație, plus dobânda legală.
În plus, se reține de către instanță că deși nu s-a prevăzut expres data până la care trebuie acordată dobânda legală pentru sumele datorate reclamanților, trebuie avut în vedere că scopul acordării acestor daune moratorii este tocmai acoperirea prejudiciului suferit de către creditori ca urmare a neachitării sumelor restante la data scadentă și deci aceste dobânzi trebuie calculate până la data achitării efective a debitului restant, numai în acest mod realizându-se o acoperire integrală a prejudiciului suferit de către intimații creditori.
Sintagma folosită în cuprinsul titlului executoriu, respectiv „până la modificarea situației de fapt și/sau de drept avută în vedere în cauza de față” se va raporta numai la momentul până la care ar urma să fie acordate sumele reprezentând debitul principal în timp ce accesoriile acestui debit reprezentând dobânda legală trebuie acordate până la data plății efective, dat fiind scopul dobânzii legale moratorii.
Față de motivele anterior expuse, instanța reține că nu este necesară analizarea și a celorlalte motive expuse de către contestatori în cuprinsul contestațiilor la executare conexate.
În ce privește cererea contestatorilor, de suspendare a executării silite, instanța, față de soluția dată în privința contestației la executare ( de anulare a executării silite), instanța va dispune respingerea acesteia ca rămasă fără obiect.
În ce privește cererea contestatorilor de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge, dovada plății unor sume de bani cu acest titlul nefiind furnizată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV in contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S..
Admite contestația la executare formulată în dosarul conexat nr._/197/2015 de contestatorul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, București în contradictoriu cu intimații B. M., R. S., G. E. E., C. L. M., L. M., G. F. D., S. M., T. L. G., A. A., V. V., C. M. M., T. E. A., E. C. I., B. M. C., C. I., N. F., U. G., C. C. N., M. A., D. M. M., P. M., O. I., F. G. C., T. D. I., M. I., G. F., B. I., A. M., F. M., S. I. A., C. C. M., L. S., O. D. L., A. I. D., L. E., B. G., C. L., G. G., P. R. O., K. A., D. A., P. D. E., H. M., P. A., S. E. L., P. G., C. M., B. V., N. T., O. N., H. I., I. D., P. A. S., P. S., I. A. F., S. A., B. E., S. R., D. D., D. T. și M. S. .
Dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B., la data de 02.07.2014 în dosarul nr._/197/2014.
Anulează executarea silită înseși și toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr.287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, în dosar execuțional nr. 287 din 2014 al B. CORȘATE A. A..
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la data comunicării. Apelul se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 01.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. M. T.
M.L. 22 Iulie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2637/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2841/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
