Ordin de protecţie. Sentința nr. 2106/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2106/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2106/2015
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2106
Sedinta Camerei de consiliu din data de 27.02.2015
P. –E. B.– judecator
GREFIER – L. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public
PROCUROR – A. O.
Din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect “ordin de protecție” formulată de reclamantul JÎJIE M. în contradictoriu cu pârâta A. A. V..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat desemnat din oficiu P. D., avocat desemnat din oficiu pentru pârâtă lipsă L. A. și martorul N. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Instanța reține faptul că din eroare s-a citat pârâta pentru termenul de azi având în vedere că aceasta a avut termen în cunoștință în ședința de la termenul din 19.02.2015. De asemenea, pentru termenul de azi se prezintă avocat desemnat din oficiu pentru pârâtă, L. A..
Instanța rectifică încheierea de ședință de la termenul anterior, în sensul că ședința s-a pronunțat la data de 19.02.2015 și nu la data de 16.02.2015.
Reclamantul prin avocat depune la dosarul cauzei un înscris prin care se face dovada înregistrării sesizării reclamantului la Secția 1 Poliție B. pentru săvârșirea infracțiunii de furt (între membrii familiei), și copie de pe mesajul telefonic trimis reclamantului de către pârâtă.
Reclamantul personal prezintă instanței mesajul telefonic trimis reclamantului de către pârâtă, conținutul acestuia fiind depus la dosarul cauzei, în copie.
În temeiul art.321 și art 323 c.pr.civ., instanța procedează la audierea martorului N. G., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Avocat desemnat din oficiu pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtei, astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv:
-evacuarea temporară a pârâtei din locuință;
-reintegrarea victimei în locuința familiei;
-limitarea dreptului de folosință al pârâtei, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâta să nu vină în contact cu victima;
-obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă;
-obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședință;
-interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
Învederează instanței faptul că au fost dovedite circumstanțele care duc la concluzia existenței violențelor pârâtei asupra reclamantului, solicitând instanței a avea în vedere și prevederile art 4 lit e din Legea nr.17/2003 care sancționează și violența economică, aceste violențe punând în pericol mijloacele de trai ale reclamantului.
De asemenea, au existat și violențe fizice și psihice asupra reclamantului, dovedite prin plângerile formulate de către reclamant.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că pârâta are o altă locuință și nu i s-au adus pârâtei atingeri acestui drept.
Avocat desemnat din oficiu pentru pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea cererii având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Solicită instanței a avea în vedere faptul că nu s-a făcut dovada că ar fi fost puse în pericol integritatea fizică și psihică sau că există o stare de pericol.
În ceea ce privește înscrisurile depuse în probațiune la dosar de către reclamant, solicită instanței a avea în vedere faptul că rezultatul acestor plângeri a fost de neîncepere a urmăririi penale sau clasarea dosarelor.
În ceea ce privește biletul de ieșire din spital a reclamantului, solicită instanței a avea în vedere faptul că acesta nu are legătură cu prezenta cauză.
De asemenea, mesajul telefonic primit de către reclamant nu conține amenințări care să ducă la faptul că reclamantul ar fi în pericol.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței respingerea cererii reclamantului în ceea ce privește evacuarea pârâtei din locuință și reintegrarea reclamantului în locuință, păstrarea unei distanțe minime și interzicerea oricărui contact cu reclamantul, și admiterea cererii în ceea ce privește limitarea dreptului de folosință al pârâtei, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâta să nu vină în contact cu victima, având în vedere că din declarația martorului și actele depuse la dosarul cauzei sunt dovedite prevederile art 4 lit e din Legea nr.217/2003.
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea privind emiterea ordinului de protecție, înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 12.02.2015, astfel cum a fost formulată și precizată, reclamantul J. M. a chemat în judecată pe pârâții A. A. – V. și A. O., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună evacuarea temporară a pârâților din imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată în B., ., reintegrarea sa în imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată in B., ., obligarea pârâților să păstreze o distanță minimă față de el, precum și față de locuința lui, situată în B., ., limitarea dreptului de folosință al pârâților asupra unei părți din locuința comună, interzicerea pârâților de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod cu el, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute și suportarea de către pârâți a chiriei si/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască sin cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele cererii, reclamantul arată că se află în proces de partaj cu fosta lui soție, pârâta A. A. – V.. Este terorizat și amenințat continuu de fosta lui soție și actualul ei soț, pârâtul A. O.. A formulat nenumărate plângeri la poliție împotriva celor doi pentru furt de bunuri din locuința comună, agresiune fizică și verbală și distrugere de bunuri comun prin incendiere.
În drept, s-a invocat Legea nr. 217/2003.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă în ședința publică din data de 19.02.2015 au arătat, prin apărător desemnat din oficiu, că nu sunt de acord cu cererea formulată de reclamant întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru emiterea unui ordin de protecție, respectiv nu se face dovada existenței unei stări de pericol care ar pune viața reclamantului în pericol sau existența violenței fizice, psihice și verbale față de reclamant.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri și a fost audiat martorul N. G..
În ședința publică din 19.02.2015, reclamantul a declarat că renunță la judecată în privința cererilor având ca obiect obiect obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute și suportarea de către pârâți a chiriei si/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască sin cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Așadar, față de declarația reclamantului de renunțare la judecată și având în vedere dispozițiile art. 406 alin. 1 Cod proc.civ. instanța urmează să ia act că reclamantul a renunțat la judecata cererilor având ca obiect obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute și suportarea de către pârâți a chiriei si/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască sin cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
La termenul de judecată din data de 19.02.2015 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei de calitătii procesuale pasive a pârâtului A. O., excepție care a fost supusă dezbaterii contradictorii a părților și asupra căreia instanța s-a pronunțat în sensul admiterii pentru considerentele menționate în încheierea de ședință.
Prin urmare, având în vedere faptul că, prin încheierea de ședință din data de 19.02.2015, s-a admis excepția lipsei de calitătii procesuale pasive a pârâtului A. O., pe cale de consecință, instanța va respinge cererea formulată și precizată de reclamantul J. M. în contradictoriu cu pârâtul A. O., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, reclamantul și pârâta A. A. – V. au fost căsătoriți. Prin sentința civilă nr. 5393/28.03.2013 a Judecătoriei B., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de aceștia la data de 20.04.1989.
Din declarația martorului N. G., propus de reclamant, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că, la data de 07.02.2015, reclamantul a schimbat yala de la ușa de intrare în locuința sa și i-a dat o cheie fostei sale soții, pârâta A. A. – V.. A doua zi, martorul a observat că, din casa reclamantului, lipseau televizorul și mașina de cusut. De asemenea, martorul a mai relatat că pârâta i-a luat reclamantului numărul de înmatriculare de la mașină și a dat foc la casa părților situată în .> În drept, conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, una sau mai multe măsuri cu caracter provizoriu, respectiv obligații sau interdicții astfel cum acestea sunt enumerate la lit. a) – h) din alin. 1 al art. 23.
Legea nr. 217/2003 prevede posibilitatea luării măsurilor respective pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, iar potrivit art. 5 lit. b), în sensul Legii nr. 217/2003, prin membru de familie se înțeleg și „soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție”.
Relațiile între toți membrii de familie trebuie să se bazeze pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor de familie. Sigur că, în orice familie, pot apărea momente de tensiune și neînțelegeri însă, pentru rezolvarea problemelor apărute, acțiunile sau inacțiunile fiecărui membru de familie nu trebuie manifestate astfel încât să provoace ori să cauzeze suferințe fizice, psihice sau emoționale.
Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 prevede că există violență în familie atunci când un membru de familie exercită împotriva altui membru al aceleiași familii, orice acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv dacă amenință cu asemenea acte, constrânge, sau privează în mod arbitrar de libertate.
Conform art. 4 din Legea nr. 217/2003, violența în familie poate îmbrăca forma violenței verbale ce se manifestă prin folosirea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare. De asemenea, aceasta se poate manifesta prin violență psihologică în sensul provocării de stări de tensiune și de suferință psihică, violență demonstrativă asupra obiectelor, amenințări verbale, acte de gelozie, etc. Violența în familie se mai poate manifesta prin violență fizică chiar și în cele mai ușoare forme.
În speță, având în vedere înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorului propus de reclamant, instanța apreciază ca pârâta A. A. – V. manifestă violență psihologică, economică și demonstrativă asupra fostului său soți. Astfel, prin faptul că pârâta are manifestări violente față de reclamant manifestări descrise de martorul audiat în cauză, căruia i-a provocat stări de tensiune și de suferință psihică, există riscul expunerii acestuia unor situații care îi pot pune în pericol viața, integritatea fizică ori psihică.
Violența psihologică, economică și demonstrativămanifestate de pârâtă prin sustragere și distrugere de bunuri comune, sunt incompatibile cu ordinea și cu morala familială și sunt de natutră să pună în pericol integritatea psihică și sănătatea reclamantului. În speță, între părți există neînțelegeri în legătură cu bunurile comune, iar atmosfera tensionată existentă între ei este de natură să pună în pericol integritatea psihică și sănătatea reclamantului. În acest caz, asemenea acte antisociale trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Comportamentul violent al membrilor de familie este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantului. În acest caz, actele antisociale ale pârâtei trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Măsura evacuării pârâtei din locuința familială, a reintegrării reclamantului în locuință, precum și măsura obligării pârâtei la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamant, precum și față de locuința acestuia, se justifică prin necesitatea apărării dreptului acestuia de a beneficia de integritate psihică și fizică, cât și prin necesitatea înlăturării stării de tensiune psihică existentă între părți.
Potrivit art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 217/2003, evacuarea temporară a fostului soț agresor poate avea loc indiferent dacă acesta este titularul vreunui drept asupra locuinței, întrucât rațiunea unei asemenea măsuri se justifică pentru prevenirea și combaterea violenței în familie și se impune în scopul înlăturării stării de pericol în care se află victimele. Măsura fiind provizorie nu se neagă niciun drept al agresorului.
Instanța reține că distanța de 100 m este suficientă atât din perspectiva protejării intereselor reclamantului, cât și din perspectiva asigurării eficienței măsurii și a posibilității concrete de punere în aplicare a acesteia.
Prin obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reclamant, nu sunt încălcate în niciun fel drepturile pe care dispozițiile legale i le conferă pârâtei asupra imobilului situat în B., ., întrucât pârâta are posibilitatea de a utiliza mijloace juridice pentru valorificarea drepturilor sale asupra acelui imobil, chiar fără a se apropia fizic de reclamant.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța va admite cererile reclamantului și va dispune evacuarea temporară a pârâtei A. A. –V. din imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată în B., ., reintegrarea reclamantului în imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată in B., . și obligarea pârâtei A. A. –V. să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamant, precum și față de locuința acestuia situată în B., ..
Potrivit art. 24 din Legea nr. 217/2003, republicată și având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de pârâtă, instanța va dispune ca măsurile ce urmează a fi dispuse prin ordinul de protecție, mai puțin măsura reintegrării reclamantului, să fie luate pe o perioadă de 4 luni.
În privința celorlate măsuri solicitate de către reclamant, instanța urmează a le respinge pentru următoarele motive:
Măsura limitării dreptului de folosință al pârâtei asupra unei părți din locuința comună nu se justifică în contextul în care, pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada că locuința comună poate fi partajată astfel încât pârâta să nu vină în contact cu reclamantul, iar pe de altă parte, instanța urmează a dispune măsura evacuării pârâtei din locuința respectivă.
De asemenea, măsura interzicerii pârâtei de a avea orice contact, sub orice formă cu reclamantul, nu se justifică în condițiile în care există posibilitatea ca pârâta să manifeste disponibilitate în sensul de a colabora cu reclamantul pentru soluționarea partajului și rezolvarea problemelor pe cale amiabilă. Pe de altă parte, pentru a se evita continuarea sau agravarea stării conflictuale dintre părți, este necesar ca aceștia să poată lua legătura, telefonic sau prin corespondență, pentru a putea discuta în privința soluționării conflictului.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 82 din Legea nr. 51/1995, art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., în vigoare începând cu data de 01.12.2008, instanța va stabili valoarea de 200 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. D., care a acordat asistență juridică reclamantului, conform art. 27 alin. 3 din Legea nr. 217/2003 și valoarea de 400 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului L. A., care a acordat asistență juridică pârâților conform art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 25/2012, văzând că asistența juridică a persoanei împotriva căreia se emite ordinul de protecție este obligatorie, iar pentru reclamantă se acordă la cerere, iar nu dispusă în temeiul O.U.G. nr. 51/2008, instanța reține că sumele de bani reprezentând onorariu avocat pentru acordarea asistenței juridice în baza art. 27 alin. 3 și 4 din Legea nr. 217/2003, urmează regimul juridic stabilit de dispozițiile Codului de procedură penală, astfel că în temeiul art. 274 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și față de admiterea cererii reclamantului privind emiterea ordinului de protecție, cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocaților care au acordat asistență juridică reclamantului și pârâților, rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată și precizată de reclamantul J. M., dom. în B., . în contradictoriu cu pârâta A. A. – V., dom. în B., ., . consecință:
Dispune evacuarea temporară a pârâtei A. A. – V. din imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată în B., ., pe o perioadă de 4 luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune reintegrarea reclamantului în imobilul cu destinația de locuință a familiei, situată in B., ..
Obligă pârâta A. A. – V. să păstreze o distanță minimă de 100 metri față de reclamant, precum și față de locuința reclamantului situată în B., ., pe o perioadă de 4 luni, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Respinge cererile reclamantului având ca obiect limitarea dreptului de folosință al pârâtei asupra unei părți din locuința comună și interzicerea pârâtei de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod cu reclamantul.
Respinge cererea formulată și precizată de reclamantul J. M. în contradictoriu cu pârâtul A. O., dom. în B., ., . formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Ia act că reclamantul a renunțat la judecata cererilor având ca obiect obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, obligarea pârâților la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copiii victimei sau față de alte rude ale acesteia, obligarea pârâtului de a preda poliției armele deținute și suportarea de către pârâți a chiriei si/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască sin cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
Fără cheltuieli de judecată.
Stabilește suma de 200 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. D., care a acordat asistență juridică reclamantului, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului P. D., care a acordat asistență juridică reclamantului, rămân în sarcina acestuia.
Stabilește suma de 400 lei cu titlu de onorariu cuvenit avocatului L. A., care a acordat asistență juridică pârâților, onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de Stat cu titlu de onorariu cuvenit avocatului L. A., care a acordat asistență juridică pârâților, rămân în sarcina acestuia.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria B..
Prezenta hotărâre se va comunica de îndată Secției 1 Poliție B..
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. BEUDEANLUMINIȚA C.
Red. E.B./02.03.2015
Dact. L.C./02.03.2015
7 ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3032/2015. Judecătoria BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4134/2015.... → |
|---|
