Pretenţii. Sentința nr. 2516/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2516/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 7160/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2516
Ședința publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 09.02.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2015, iar apoi pentru data de 09.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.03.2014 sub dosar nr._, reclamantul P. I. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acesteia, la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale, 5000 lei reprezentând daune materiale, la plata sumei de 0,1% penalități de întârziere pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plății, începând cu data de 28.11.2012 și până la data achitării integrale a debitului, conform art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/17.05.2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 28.11.2012, în jurul orei 21.30, în zona stației Peco OMV Râșnov, pe DN 73, a fost implicat într-un accident rutier cu autoturismul, proprietate personală. Acest accident s-a produs ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către numitul C. G., asigurat al pârâtei. În urma cercetărilor efectuate de organele de cercetare penală, s-a reținut în cuprinsul referatului că, asiguratul pârâtei a condus autoturismul Mercedes Benz cu număr de înmatriculare_, iar la ieșirea din stația Peco OMV către B., pe DN 73, deși a observat indicatorul Oprire, acesta a ignorat semnul de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul condus de reclamant în mod regulamentar pe DN 73, din direcția B. către Pitești. Reclamantul a afirmat că în urma accidentului, a suferit leziuni corporale, respectiv . diafiză cubitală stânga cu deplasare operată, cu placă și 6 șuruburi, contuzie laringiană, traumatism cranio cerebral de grad I, ce au necesitat inițial pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale, rămânând și cu sechele post traumatice, conform Raportului de evaluare psihologică nr. 104/III/21.12.2012. Întrucât, la data producerii evenimentului rutier, pentru autovehiculul condus de numitul C. G., cu care s-a împăcat pe parcursul cercetărilor penale, exista încheiată o poliță de asigurare obligatorie tip RCA cu pârâta, s-a adresat societății A. Românească – Asirom Vienna Insurance Group S.A., pentru soluționarea amiabilă a cauzei, însă aceasta a refuzat să-i plătească contravaloarea despăgubirilor pe considerentul că împăcându-se cu persoana vinovată de producerea accidentului, nu mai poate daune, ceea ce contravine dispozițiilor art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 49, 50, 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, art. 115 alin.1 pct.3 C.pr.civ., art. 194 C.prciv.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie vizată spre conformitate, înscrisuri (fl. 6-38).
Prin încheierea pron. în ședința camerei de consiliu din data de 16.06.2014 (fl. 56), instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de P. I. M. și a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4105 lei aferentă petitului 1 al cererii, respectiv de 355 lei aferentă petitului doi, care îi revine în calitate de reclamant
La data de 30.07.2014, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare (fl. 60), solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. A afirmat în esență că suma solicitată de reclamant cu titlu de daune morale este nejustificată întrucât vătămarea corporală suferită nu a determinat o modificare evidentă a stilului de viață și de muncă, astfel cum reiese din raportul medico legal eliberat de serviciul de medicină legală, că traumatismul cranio cerebral suferit este comparabil cu cel rezultat dintr-o căzătură pe asfalt după pierderea accidentală a echilibrului unui pieton în deplasare, că reclamantul nu a rămas cu urmări asupra înfățișării fizice, iar din punct de vedere psihic, durerea resimțită din cauza acestor contuzii, a trecut în câteva zile. Referitor la daunele materiale solicitate, a precizat că reclamantul nu a făcut dovada că a achitat suma de 5000 lei, iar în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0,1%, a menționat că, în conformitate cu Normele tehnice RCA, aceasta devine exigibilă într-un termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 1349, art. 1350, art. 1387, art. 1391 C.iv., art. 54 din Legea nr. 136/1995.
A anexat, în copie, practică judiciară (fl. 65-72).
În cauză, în temeiul art. 78 alin. 2 C.pr.civ., a fost citat în calitate de terț intervenient C. G. ( fl. 80).
În temeiul art. 255-art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu O. O., proba cu expertiză medico legală, la dosar fiind depus raportul nr. 3512/E/12.12.2014, iar pentru pârât, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului, proba cu interogatoriul terțului intervenient, apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. Terțul intervenient nu s-a prezentat în vederea administrării probei cu interogatoriu.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 28.11.2012, în jurul orei 23.00, intervenientul forțat C. G., în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul Mercedes –Benz cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_, la ieșirea din stația PECO OMV către B., pe DN 73, a ignorat semnificația indicatorului „Oprire”, semiremorca fiind tamponată în partea stângă de către autoturismul cu număr de înmatriculare_, condus de reclamant, așa cum rezultă din referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de Poliția Orașului Râșnov (fl. 38).
În urma evenimentului rutier, a rezultat vătămarea corporală a reclamantului, acesta suferind leziuni traumatice constând în . diafiză cubitală stânga cu deplasare operată, cu placă și 6 șuruburi, contuzie laringiană, traumatism cranio cerebral de grad I, intervenindu-se operator, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55-60 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico legală nr. 3512/E/12.12.2014 (fl. 89).
Pentru evenimentul rutier petrecut în data de 28.11.212, prin referatul nr. 1669/P/2012 întocmit de Poliția Orașului Râșnov, s-a propus neînceperea urmăririi penale față de intervenientul forțat C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., întrucât părțile s-au împăcat.
Întrucât, la data accidentului, ansamblul de vehicule format din autotractorul Mercedes –Benz cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_, era asigurat la A. Românească – Asirom Vienna Insurance Group S.A., potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto ./01/TO/XY nr._ din data de 07.12.2011, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând suma cu 150.000 lei cu titlu de daune morale, precum și suma de 5000 lei reprezentând daune materiale (fl.10).
Prin adresa 4892/19.11.2013, pârâta a comunicat reclamantului faptul că nu va acorda despăgubirea solicitată, aceasta putând fi stabilită numai pe cale judecătorească, dat fiind faptul că părțile s-au împăcat în fața organelor de cercetare penală, iar reclamantul a declarat că nu mai are nicio pretenție materială de la inculpat.
În drept, pentru a hotărî cu privire la prezenta cerere, instanța urmează să verifice îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 49-54 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările, a condițiilor prevăzute de art. 44 din Ordinul CSA nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, precum și a condițiilor prevăzute de Cap. IV C.civ.
Conform dispozițiilor art. 1357 alin. 1 C.civ., „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Din această dispoziție legală rezultă condițiile esențiale care trebuie îndeplinite pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a autorului pentru fapta proprie: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Conform art. 249 N.C.pr.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că sarcina probei daunelor materiale și morale revine reclamantului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul a suferit atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral.
Relativ la prejudiciul material, acesta este reprezentat de cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale pentru recuperare în cuantum de 5000 lei, așa cum rezultă din chitanțele atașate la dosar 100 lei, 7 lei (fl. 15), 911,67 lei (fl. 16), 2992,20 lei (fl. 20), 24 lei, 87 lei (fl. 19), 20 lei, 25 lei (fl. 22, 23), 190 lei, 50 lei, 50 lei, 70 lei, 79,50 lei (fl. 23), 100 lei, 150 lei, 50 lei (fl. 26), 20 lei (fl. 22), 750 lei (fl. 29), în total 5696,17 lei.
Prejudiciul moral suferit de reclamantul P. I. M. este evident.
Așadar, ca urmare a accidentului din data de 28.11.2012, reclamantul a suferit leziuni traumatice constând în . diafiză cubitală stânga cu deplasare operată, cu placă și 6 șuruburi, contuzie laringiană, traumatism cranio cerebral de grad I, intervenindu-se operator, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55-60 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico legală nr. 3512/E/12.12.2014 (fl. 89).
Fiind audiată, martora O. O., a relatat că imediat după accident, a mers la spital și aici l-a văzut pe reclamant care se afla în stare de inconștiență, cusut la cap, operat la mână și sângerând în zona gâtului. A afirmat că din cauza accidentului, reclamantul nu a mai putut urma cursurile de dans la care era înscris, că i-a fost teamă să mai șofeze apelând la diverse persoane când avea nevoie să se deplaseze cu mașina, că a urmat ședințe de consiliere psihologică pentru a depăși stările emoționale cu care se confrunta, fiind afectat și din cauza faptului că o perioadă s-a găsit în imposibilitate să-și ajute părinții în vârstă, mama sa fiind paralizată. În final, a precizat că nu știe dacă reclamantul avea un loc de muncă la data evenimentului rutier, însă acesta îi ajuta frecvent pe părinții săi la treburile gospodărești, fiind plătit pentru asta.
De asemenea, instanța reține și raportul de evaluare psihologică clinică întocmit de psiholog G. C. M., atașat la fila 30 dosar, din care reiese că în urma accidentului suferit, reclamantul prezintă stări de nervozitate și agitație, stres accentuat, este sensibil la provocări, prezentând o labilitate emoțională peste medie, fiind anxios, depresiv și cu simptome corporale, cu modificări evidente ale stilului de viață și de muncă.
Pentru cele expuse mai sus, instanța apreciază că suma de 60.000 lei, reprezentând daune morale, nu este disproporționată față de suferința pricinuită reclamantului, ca urmare a accidentului din data de 28.11.2012.
Fiind întrunite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale așa cum sunt prevăzute de art. 1357 alin. 1 C.civ.( existența unei fapte ilicite în persoana terțului intervenient C. G., vinovăția acestuia care a considerat în mod nejustificat că nu va produce niciun accident rutier, ignorând semnificația indicatorului rutier Oprire și intrând în coliziune cu autoturismul care circula regulamentar condus de reclamant, precum și legătura de cauzalitate între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamant ce rezultă din însuși modul de săvârșire a faptei, în cauză nefiind dovedită existența unei cauze care să înlăture raportul de cauzalitate, cum ar fi existența cazului fortuit, a forței majore, fapta victimei sau a unei terțe persoane), instanța, va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I. M..
La data producerii accidentului, 28.11.2012, instanța reține că pentru ansamblul de vehicule format din autotractorul Mercedes –Benz cu număr de înmatriculare_ și semiremorca cu număr de înmatriculare_, implicat în evenimentul rutier, s-a încheiat contract de asigurare obligatorie RCA cu asigurătorul A. Românească – Asirom Vienna Insurance Group S.A., potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto ./01/TO/XY nr._.
Conform art. 49 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule [...] și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare, iar potrivit art. 51 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
În conformitate cu art. 1 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 5/2010 asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Potrivit art. 44 din același Ordin, stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
Din coroborarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că în cazul producerii riscului asigurat, obligația de despăgubire subzistă în sarcina asigurătorului în ipoteza producerii riscului asigurat.
Cum în speță asigurătorul nu a făcut dovada existenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 27 din Ordinul nr. 5/2010, care îl scutesc de acordarea despăgubirilor, iar la termenul de judecată din data de 09.02.2015, acesta a fost de acord cu admiterea cererii, urmând a fi cenzurat numai cuantumul daunelor solicitate de reclamant, fiind întrunite premisele necesare pentru ca societatea de asigurări să acorde despăgubiri, instanța o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 60.000 lei reprezentând daune morale și suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește obligația de plată a penalităților de întârziere, instanța reține dispozițiile art. 36 și art. 37 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, conform cărora:
(1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
(2) Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.
(3) Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.
(4) În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;
b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
(5) Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de relații contractuale, sau absența acestor daune.
Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Totodată, instanța are în vedere și prevederile art. 45 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care statuează că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la cuantumul prejudiciilor produse.
În consecință, instanța o va obligă pe pârâta să plătească reclamantului penalități de întârziere aferente despăgubirilor acordate în cuantum de 0,1%, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului. Instanța apreciază pentru cele expuse mai sus că penalitățile nu sunt acordate de la data de 28.11.2012, ci numai de la data rămânerii definitive a hotărârii în cuprinsul căreia este determinată întinderea prejudiciului.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în baza art. 453C.p.civ., o va obliga la plata sumei 4460 lei pentru care s-a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul P. I. M., cu dom. în ., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în București, .-33, sector 2 București și în consecință:
Obligă pe pârâta S.C. A. ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. să plătească reclamantului P. I. M., suma de 60.000 lei reprezentând daune morale și suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale, sume la care se adaugă penalități de întârziere de 1% pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.
Admite petitul formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 50/2 din OUG nr. 51/2008 obligă pe pârâtă, după rămânerea definitivă a hotărârii și dacă cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale și materiale depășește suma de 44.600 lei, să restituie în contul Direcției Fiscale B., suma de 4460 lei pentru care s-a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
17.07.2015, 5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2464/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 2888/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
