Pretenţii. Sentința nr. 2993/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2993/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 25566/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2993
Ședința publică din data de 09.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 09.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014, sub nr._, reclamantul M. B., prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta O. U. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în fapt, la data de 02.11.2011, prin sentința civilă nr._/2011, a fost soluționat dosarul nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., dosar în care instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta O. U. I. în contradictoriu cu pârâtul M. B., dosar ce a avut ca obiect obligație de a face. Întrucât pentru soluționarea acelui dosar a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care i-a reprezentat interesele în dosar, onorariul avocațial în cuantum de 1860 lei fiind stabilit prin contractul de asistență juridică nr._/12.10.2011, a învestit Judecătoria B. cu această solicitare pe calea acțiunii în pretenții, în speță fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 274 C.pr.civ., art. 1357 C.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II a C.pr.civ., reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Au fost depuse la dosar de către reclamantă, în copie, sentința civilă nr._/02.11.2011 pron. de Judecătoria B. în dosar civil nr._/197/2010, ordonanțare de plată, ordin de plată nr. 4206/24.11.2011, factura fiscală nr._/12.10.2011, contract de asistență juridică nr._/12.10.2011 ( fl. 5-13).
La data de 07.01.2015, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare (fl. 16), în cuprinsul căreia a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de împrejurarea că prin sentința civilă nr._/197/2011, s-a soluționat în mod irevocabil cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii, aceasta fiind formulată cu rea credință, întrucât procesul în urma căruia se solicită plata cheltuielilor de judecată a fost cauzat de nerespectarea de către M. B. a obligației de predare a unui imobil ce i-a fost acordat în temeiul Legii nr. 10/2001, în schimbul unui imobil preluat abuziv de către Statul Român. Mai mult, a fost nevoită să promoveze acțiune în revendicare pentru că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația.
În apărare, a anexat în copie vizată spre conformitate procesul verbal încheiat la data de 02.11.2010 (fl. 17).
Instanța, în baza art. 255-art. 258 C.pr.civ., a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/02.11.2011 pronunțată în dosar civil nr._/197/2010, definitivă, având ca obiect obligație de a face, Judecătoria B. a respins acțiunea formulată de reclamanta O. U. I. în contradictoriu cu pârâtul M. B.. Prin aceeași sentință, s-a respins și cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu s-au depus înscrisuri doveditoare. Pentru soluționarea acestui litigiu, M. B. a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care i-a reprezentat interesele în dosar, onorariul avocațial în cuantum de 1860 lei fiind stabilit prin contractul de asistență juridică nr._/12.10.2011.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea cheltuielilor de judecata generate de litigiul ce a format obiectul dosarului civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoria B..
Având în vedere succesiunea de legi, instanța, la soluționarea prezentei cauze, va avea în vedere dispozițiile art. 24 N.C.pr.civ în conformitate cu care” dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . prevederile art. 25 N.C.pr.civ., care statuează că” procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. ”
Prin urmare, în măsura în care litigiul a început sub imperiul legii vechi (cum este și ipoteza dedusă judecății) aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acel litigiu, respectiv tuturor incidentelor ocazionate de respectiva cerere de chemare în judecată.
Analizând cu prioritate, în baza art. 248 și art. 224 C.proc.civ., excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de pârâta O. U. I., instanța reține următoarele:
Este autoritate de lucru judecat, potrivit dispozițiilor legale, atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Așadar, autoritatea de lucru judecat, vizează evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată în alt proces.
Pentru a se putea bucura de putere de lucru judecat o hotărâre trebuie să fie pronunțată în materie contencioasă, iar prin ea să se dezlege fondul cauzei.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că prin sentința civilă nr._/02.11.2011 pronunțată în dosar civil nr._/197/2010, definitivă, nu s-a soluționat cauza în fond, ci doar s-a respins petitul formulat de pârâtul M. B. privind obligarea reclamantei O. U. I., la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acel dosar, întrucât la dosar nu au fost depuse înscrisuri doveditoare.
Contrar argumentelor invocate de pârâtă, instanța consideră cererea de acordare a despăgubirilor pe cale separată ca fiind admisibilă, întrucât, deși instanța a considerat cererea ca neîntemeiată, aceasta nu s-a pronunțat pe fondul cauzei. Așadar, partea are la îndemână fie procedura completării hotărârii cu privire la aspectul omis de instanță, în termen de 15 zile de la comunicare, fie o cale separată prin care să solicite acordarea cheltuielilor de judecată în termenul de prescripție de drept comun, fiind vorba despre valorificarea unui drept de creanță.
Prin urmare, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de pârâta O. U. I..
Pe fondul cauzei, instanța reține dispozițiile art. 274 C.pr. civ., conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
De asemenea, conform art. 998 C.civ, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela, din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Așadar, pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, trebuie îndeplinite condițiile de procedură prevăzute de art. 274 alin. 1 C.pr.civ., respectiv ca partea care urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată să cadă în pretenții, iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens, dar și condițiile de fond, care sunt deduse din coroborarea art. 274 C.pr.civ. cu prevederile art. 998-art. 999 Cod civil, ca partea ce urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, să aibă o culpă procesuală, respectiv să fie vinovată pentru declanșarea litigiului.
În cauza dedusă judecății, pârâta O. U. I., a căzut în pretenții în cauza civilă ce a format obiectul dosarului civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr._/02.11.2011 atașate la dosar, iar M. B. a solicitat, pe cale separată, obligarea numitei O. U. I. la suportarea cheltuielilor de judecată prilejuite de litigiul existent între părți, după soluționarea irevocabilă a acestuia, dispozițiile art. 274 C.pr.civ., nefăcând distincție cu privire la momentul formulării unei astfel de cerere.
De asemenea, instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 998 –art. 999 C.civ., fapta ilicită a pârâtei constă în faptul că a generat litigiul ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., prejudiciul produs reclamantului este reprezentat de cheltuielile pe care acesta le-a efectuat pentru soluționarea litigiului respectiv, prejudiciul fiind cert, plata sumei menționate, fiind dovedită, astfel cum reiese din înscrisul denumit ordonanțare de plată și ordinul de plată nr. 4206/24.11.2011 atașat la fila 10 dosar, prejudiciu ce nu a fost acoperit, iar cheltuielile de judecată au fost determinate de atitudinea culpabilă a pârâtei.
Pentru aceste motive, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.pr.civ., raportat la art. 998-999 Cod civil, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu, instanța va respinge petitul formulat de reclamant, la dosar nefiind depuse înscrisuri în acest sens. mai mult, instanța apreciază că pârâta nici nu poate fi obligată la cheltuielile de judecată ocazionate de acest litigiu, aceste cheltuieli neavând caracter necesar, iar modalitatea în care reclamantul a înțeles să recupereze suma de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B., nu poate fi imputată părții pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de pârâta O. U. I., cu dom. la mandatar S. A., în mun. B., ., ..
Admite în parte cererea formulată de reclamantul M. B., prin Primar, cu sediul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta O. U. I., și în consecință:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul civil nr._/197/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei B..
Respinge petitul formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
26.05.2015, 4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2597/2015. Judecătoria BRAŞOV | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3012/2015. Judecătoria... → |
|---|
