Pretenţii. Sentința nr. 4789/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4789/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 4789/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4789/2015
Ședința publică de la 6.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E. R.
GREFIER L. E. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. R., reclamant C. L. și pe pârât N. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.04.2015, pentru data de 29.04.2015 și pentru data de 6.05.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanții C. R. și C. L. au chemat în judecată pârâtul N. Ș. solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6000 lei, reprezentând daune morale.
În motivare, reclamanții au învederat instanței că, în data de 01.05.2014 fiul lor, C. A.-M., a fost mușcat în zona gambei de câinele pârâtului, care fusese lăsat liber și fără botniță. Reclamanții au mai arătat că minorul a rămas traumatizat în urma experienței trăite.
La data de 28 iulie 2014 reclamanții au depus la dosar precizare de acțiune prin care au arătat că temeiul de drept al prezentei acțiuni este reprezentat de art. 1349, art. 1375, art. 1377, art. 1381 și următoarele C.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate. Pârâtul a arătat că prezenta acțiune reprezintă o încercare de a realiza un venit nemuncit și nicidecum o compensație pentru trauma suferită de copil. Pârâtul a arătat că minorul a provocat reacția violentă a câinelui.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2015 reclamanții au precizat că prezenta acțiune nu este formulată în nume propriu ci în calitate de reprezentanți legali ai minorului C. A.-M..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu răspunsul la interogatoriile administrate părților și proba cu declarațiile martorilor P. C.-I., Verdeață R. și G. M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 1.05.2014, în timp ce se afla în pădurea situată în apropierea casei în care locuiește, minorul C. A.-M. a fost mușcat de câinele aflat sub paza juridică a pârâtului N. Ș..
În urma incidentului copilul a fost prezentat Spitalului Clinic de Copii B. unde i s-a pus diagnosticul ,, Plagă mușcătură câine gambă stângă posterior”.
Conform certificatului medico-legal nr. 1151/E/14 mai 2014 minorul C. A.-M. prezintă leziuni traumatice corporale ce s-au putut produce prin mușcătură de câine, necesitând 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 1375 C.civ. proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Față de prevederile textului de lege sus-citat, instanța reține că, pentru angajarea răspunderii pentru fapta animalului, victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal și că, la data cauzării prejudiciului, animalul se afla în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.
În prezenta cauză instanța reține că sunt îndeplinite condițiile de mai sus pentru angajarea răspunderii pârâtului pentru fapta animalului.
Astfel, martorul P. C.-I., audiat în ședința publică din data de 15.04.2015, a declarat că minorul C. A.-M. a fost mușcat în zona gambei de câinele pârâtului care a fost lăsat în ziua incidentului liber, fără botniță sau lesă. Din cuprinsul declarației aceluiași martor rezultă că rana produsă prin mușcătura câinelui a produs minorului suferință fizică și i-a schimbat comportamentul, în sensul că a început să se teamă de câini.
Conform art. 1380 C.civ. în cazul prevăzut de art. 1375 C.civ. nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.
Fapta victimei înseși constând în provocarea reacției cauzatoare de prejudicii animalului, invocată în cuprinsul întâmpinării, nu a fost probată în prezenta cauză și, în consecință, nu poate fi reținută drept cauză exoneratoare de răspundere delictuală.
În vederea aprecierii valorii prejudiciului produs minorului instanța urmează a avea în vedere următoarele aspecte:
După producerea evenimentului din data de 1.05.2014 minorul a beneficiat de îngrijire medicală, fiind prezentat prin grija pârâtului și a martorei Verdeață R. la Spitalul Clinic de Copii B. unde i s-a făcut radiografie iar rana i-a fost dezinfectată și pansată. De asemenea, minorul a fost prezentat zilnic pentru schimbarea pansamentelor și i-au fost asigurate de către pârât medicamentele prescrise de medic. Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorelor Verdeață R. și G. M., audiate în ședința publică din data de 15.04.2015. În cuprinsul răspunsului la interogatoriu reclamanții au recunoscut faptul că minorul a beneficiat de tratament medical pentru o durată de 4,5 zile, prin grija pârâtului.
Pentru evaluarea prejudiciului produs minorului prin evenimentul din data de 1.05.2014 instanța va avea în vedere și conținutul notei de ședință depuse la fila 35 a dosarului din care rezultă că reclamanții au descoperit gravitatea rănii produse prin mușcătura câinelui aflat sub paza pârâtului după aproximativ 7 zile de la incident. De asemenea, martora G. M. a declarat că, în ziua în care l-a dus pe copil la spital, starea generală a acestuia era bună, în sensul că acesta nu a acuzat dureri în zona afectată și nu părea speriat.
Pentru evaluarea prejudiciului instanța va avea în vedere și faptul că, la producerea evenimentului din data de 1.05.2014, a concurat și fapta reclamanților care, în calitate de părinți ai minorului C. A.-M., nu și-au îndeplinit corespunzător obligația de supraveghere a acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța va admite în parte prezenta cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, reprezentând daune morale pentru suferința fizică și psihică produsă minorului C. A.-M. prin incidentul din data de 1.05.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții C. R. și C. L., reprezentanți legali ai minorului C. A.-M., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat T. I. din B., .. 62, ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul N. Ș., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat ,, C. Pernicek” din B., .. 8, ., jud. B..
Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, reprezentând daune morale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. E. R. L. E. L.
C.E.R. 31 iulie 2015, 4 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6056/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 4802/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
