Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4825/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4825/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 4825/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4825
Ședința publică din data de 6 05 2015
Președinte: D. I. M. – judecător
Grefier: A. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ,, constatare nulitate act ” formulată de reclamanții A. T. M. și A. T. M. M. în contradictoriu cu pârâții M. S., P. M. S. și C. L. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. J.-E., pentru reclamanții lipsă, și consilier juridic P. L., care depune împuternicire din partea pârâtului P. M. S., ceilalți pârâți lipsesc .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă și pune în discuție excepția de necompetență materială a Judecătorieri B..
Reclamanții prin avocat B. J.-E. solicită admiterea excepției, deoarece își mențin poziția procesuală relativ la aceea că au înțeles să deducă judecății o acțiune de contencios administrativ prin cererea de chemare în judecată formulată și adresată inițial Tribunalului B. .
Pentru pârâtul P. M. S., consilierul juridic prezent în instanță pune concluzii în sensul că lasă la altitudinea instanței soluționarea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
JUDECĂTORIA
Constată că, prin acțiunea înregistrată sub nr. _ (după declinarea soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe prin sentința civilă nr.193/17 11 2014 a Tribunalului B. –Secția I Civilă, prin care s-a reținut că litigiul este în materia dreptului civil și al cărui obiect este evaluabil, iar cum sub valoarea de_ lei, competența revine judecătoriei), reclamanții A. T. M. și A. T. M. M. în contradictoriu cu pârâții M. S., P. M. S. și C. L. S. au solicitat ca în baza art. 2 al.2 din Legea nr. 554/2004:
- să se constate caducitatea clauzei rezolutorii din contractul de vânzare – cumpărare nr. 1905/13 10 2004 încheiat între părți;
- să se constate caducitatea clauzei rezolutorii din contractul de vânzare – cumpărare nr. 1902/13 10 2004 încheiat între părți;
În subsidiar, reclamanții au solicitat:
- să se constate nulitatea clauzei privind condiția rezolutorie din contractul de vânzare – cumpărare nr. 1905/13 10 2004, ca fiind o clauză pur potestativă;
- să se constate nulitatea clauzei privind condiția rezolutorie din contractul de vânzare – cumpărare nr. 1902/13 10 2004 ca fiind o clauză pur potestativă;
- să se dispună obligarea pârâtului M. S. să dispună radierea acestor clauze din evidența Serviciului de Taxe și Impozite Locale, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar în caz contrar hotărârea să țină loc de act apt în vederea radierii, cu cheltuielile de judecată.
După declinarea soluționării cauzei, reclamanții au depus precizare de acțiune, relativ la natura litigiului dedus judecății,(în completarea notei scrise depuse și în dosarul tribunalului) și au arătat că în mod expres că prin cererea de chemare în judecată au înțeles să sesizeze instanța cu o acțiune în contencios administrativ, formulată în baza Legii nr. 554/2004, astfel cum au precizat de altfel și în fața Tribunalului B.. Respectiv, reclamanții au formulat acțiunea în considerarea prevederilor art.1 și 8 din Legii nr. 554/2004, ca urmare a refuzului pârâților la solicitarea lor, în materia contenciosului administrativ. Reclamanții au mai arătat că eronat s-a apreciat de către Tribunalul B. că existe petite prin care se tinde la constarea nulității unei clauze rezolutorii și astfel ar reveni în competența judecătoriei, deoarece au apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 99 al.2 NCPC, care atrage competența instanței de grad mai înalt, așa încât au concluzionat că în speță instanța competentă este Tribunalul B..
Instanța a invocat și a pus în discuție excepția de necompetență materială, iar concluziile părților prezente au fost consemnate în practicaua prezentei sentințe.
Excepția de necompetență materială va fi admisă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.9 al.1 și 2 NCPC, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (5 06 2014), procesul civil este pornit la cererea celui interesat, iar „ obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”. Ca urmare, instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși cadrul procesual trasat de acestea în exercitarea acțiunii civile. În limitele acestui principiu al disponibilității instanței de judecată îi este permis numai să dea o calificare corectă cererii de chemare în judecată constând în aceea de a fixa denumirea procedurală legală, și nicidecum nu îi este permis să schimbe obiectul sau cauza juridică a acțiunii. Așadar, cum dreptul instanței este numai acela de a da denumirea corectă din punct de vedere procedural a cererii și nu echivalează cu posibilitatea modificării acestei, în măsura în care se pune în discuție fundamentul juridic și în măsura în care partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost formulată inițial, instanța o va soluționa în limitele stabilite de acesta, cu respectarea principiului disponibilității.
În considerarea celor expuse anterior, se constată că reclamanții prin cererea de chemare în judecată au solicitat soluționarea acțiunii cu capetele de cerere mai sus menționate ca fiind o acțiune de contencios administrativ în concordanță cu art. 1, art. 2 al.2 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, având ca și premisă refuzul pârâților de a răspunde la cererea adresată acestora din urmă și că în acest fel au fost vătămați într-un drept sau interes de către o autoritate publică prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, și în aceste condiții se pot adresa instanței de contencios administrativ.
Având în vedere că reclamanții au arătat expres că prezenta acțiune solicită să fie soluționată ca și acțiune în contencios administrativ chiar dacă unele capete de cerere au caracter civil, instanța în considerarea principiului disponibilității analizată anterior și văzând art. 1 al.1 și art.8 al.2 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim”,respectiv că”instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze (…) orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ”, și văzând și art.132 al.3 NCPC, Judecătoria B. se declară necompetentă matertial în soluționarea cererii și va dispune conform cu dispozitivul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată reclamanții A. T. M. și A. T. M. M., toți cu domiciliul ales în B., ., . – la avocat B. J.-E., în contradictoriu cu pârâții M. S., P. M. S. și C. L. S.,toți cu sediul în S., Piața Libertății nr.17,jud. B., în favoarea TRIBUNALULUI B. – SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRIV ȘI FISCAL.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică,azi,6 05 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED/DACTDIM 11 09 2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 4802/2015. Judecătoria BRAŞOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4827/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
