Pretenţii. Sentința nr. 9411/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9411/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 9411/2015
Dosar nr._/226/2014
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentința civilă nr. 9411
Ședința publică din data de 07.10.2015
Instanța constituită din
Președinte – D. C.
Grefier – C. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul, Z. D. și pe pârâtul, C. N. DE ASIGURARI DE SANATATE PRIN C. DE ASIGURARI DE SANATATE A JUDETULUI BRASOV, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07.10.2015, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.09.2014 sub numărul de mai sus, reclamanta Z. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de sănătate, ca instanța să dispună obligarea acesteia la rambursarea sumei de_,5 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale achitate de reclamantă prestatorului de servicii medicale Onco Card SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost diagnosticată în cursul anului 2013 cu Carcinom C. Uterin Stadiul III B Figo. Începând cu data de 31.10.2013 a încheiat mai multe contracte de servicii medicale cu cu Centrul de Diagnostic și Tratament Oncologic Onco Card SRL B.. Conform acestor contracte i s-au efectuat analize, tratament de specialitate. Reclamanta a achitat din fonduri proprii suma totală de_,5 lei deși avea calitatea de asigurat și trebuia să beneficieze de această calitate. Conform Ordinului nr._ pentru aprobarea normelor metodologice pentru anul 2013, CAS era obligată să deconteze furnizorilor de servicii medicale din sistemul de stat sau privat contravaloarea serviciilor medicale efectuate. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit această obligație, reclamanta a fost nevoită ca din fonduri proprii să achite sumele necesare. La data de 29.11.2013, reclamanta a transmis pârâtei o adresă prin care a solicitat rambursarea sumelor achitate însă aceasta a răspuns că fondurile alocate pentru tratament au fost epuizate de către Centrul de Diagnostic și Tratament Oncologic din luna august 2013. Tratamentul reclamantei de radioterapie a durat până în luna iunie 2014 iar fondurile au fost rectificate însă se refuză rambursarea sumelor. Deși i se reține din pensie contribuția către asigurările de sănătate, acei bani nu i-au fost rambursați de către pârâtă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Constituției României, art. 34, ale Ordinului nr._, ale Legii nr. 96/2006.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: buletin de identitate, răspuns de la CASJ B., Contracte de servicii medicale medicale, rapoarte de încasare și bonuri fiscale, analize medicale, bilet de externare, alte acte medicale.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 646,18 lei (f. 88).
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate a județului B., legal citată, a formulat întâmpinare (f. 94), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că serviciile de radioterapie au fost efectuate contra-cost la cererea pacientului prin încheierea contractelor de servicii medicale. Centrul Regional de Diagnostic și Tratament Oncologic B. a încheiat un contract de furnizare de servicii medicale cu CASS B. pentru perioada ianuarie-iulie și decembrie 2013 însă pentru perioada august-noiembrie acest centru nu s-a aflat în relație contractuală de furnizare de servicii medicale cu CASS B.. În această situație, respectivul centru nu putea să acorde asistență medicală asiguraților pe baza contractului de furnizare de servicii medicale. Dacă reclamanta s-ar fi adresat unui furnizor de servicii medicale aflat în relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate și care beneficia de fonduri, respectiv unități spitalicești din București, Târgu M.. Cluj, Timișoara, nu ar fi trebuit să achite contravaloarea ședințelor de radioterapie. Tipul acesta de servicii medicale nu se acorda la B. la momentul octombrie 2013 deoarece singura unitate deținătoare a unui aparat de radioterapie era Centrul de Diagnostic și Tratament Oncologic B. care nu se afla în relație cu C. de Sănătate, reclamanta având posibilitatea de a se adresa unui furnizor de servicii medicale din altă localitate. Totodată, prin semnarea contractelor, reclamanta și-a dat acordul cu privire la costurile serviciilor medicale, astfel încât serviciile de care a beneficiat nu cad în sarcina pârâtei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 95/2006.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. A depus la dosarul cauzei contracte de furnizare de servicii medicale spitalicești cu anexe.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin nota depusă la dosar (f. 120), s-a învederat instanței faptul că reclamanta a decedat la data de 09.01.2015, motiv pentru care în cauză trebuie introduși ca moștenitori fii acesteia, Z. D. și Z. A.. Prin declarația de acceptare a succesiunii depusă la dosar de către Z. D. (f. 133), respectiv declarația de renunțare la succesiune (f. 134) a lui Z. A., instanța a constatat că a avut loc transmiterea calității procesuale active către Z. D., moștenitor acceptat al defunctei Z. V. (reclamanta inițială).
La termenul din data de 22.09.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Conform înscrisurilor medicale depuse la dosar, Z. V. a fost diagnosticată cu carcinom col uterin stadiul III B. În acest context, față de recomandarea medicului curant, a trebuit să urmeze mai multe ședințe de radioterapie. S-a adresat Centrului de Diagnostic și Tratament Oncologic B., cu care a încheiat un prin contract la data de 31.10.2013 (f. 11), în baza căruia a efectuat contra cost tratamentul prescris. Ulterior, a încheiat la datele de 23.04.2014 (f. 18), 14.05.2014 (f. 23), 04.06.2014 (f. 27) alte contracte cu același furnizor de servicii medicale. Costul total al ședințelor de radioterapie a fost de 128,5 lei, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. (f. 30-52)
La data de 29.11.2011, Z. V. a solicitat Casei de Asigurări de sănătate a Județului B. rambursarea cheltuielilor efectuate cu tratamentul oncologic prin radioterapie, însă conform răspunsului primit de la această instituție (f.10), fondurile alocate adresat Centrului de Diagnostic și Tratament Oncologic B. au fost epuizate încă din luna august 2013, situație care s-a regăsit și în luna noiembrie 2013. La data semnării respectivelor contracte, Z. V. avea calitatea de pensionară (f. 8), aspect de altfel necontestat de către pârâtă.
Deși pârâta a susținut prin întâmpinare că a încheiat cu Centrul de Diagnostic și Tratament Oncologic B. un contract de furnizare de servicii medicale doar pentru perioada ianuarie-iulie și decembrie, nu și pentru august-noimbrie 2013, din Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești (f. 101) reiese că acesta a fost încheiat pentru perioada 01.05._13. Potrivit actului adițional la acest contract (f. 96), s-a majorat valoarea contractată în luna decembrie.
Conform art. 218 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, Asigurații au dreptul să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, cu care acestea din urmă încheie, potrivit art. 229 alin. 4 contracte pentru furnizarea de servicii.
Potrivit art.34 din Constituția României, „(1) Dreptul la ocrotirea sanatații este garantat. (2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.”
Art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stipulează că dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege.
Legea la care face trimitere Convenția este legea în sens larg, însemnând orice dispoziție cu caracter normativ din dreptul intern. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern nu acordă minimul de protecție garantat prin Convenție, aceasta poate fi aplicată în dreptul intern, având prioritate față de orice reglementare internă contrară sau care oferă un standard de protecție mai mic.
Dreptul la viață este un drept esențial, fiind totodată primul consacrat de Convenția EDO și care își găsește reglementare în toate tratatele internaționale ce au ca obiect protecția drepturilor și a libertăților omului.
O componentă a dreptului la viață este indubitabil reprezentată și de dreptul de a trai așadar, pe cale de consecință, pe lângă obligația negativă ce revine statului, de a nu cauza, prin agenții săi, moartea unei persoane, există și o obligație pozitivă, respectiv de a lua toate măsurile ce se impun pentru protecția efectivă a dreptului la viață. Este evident că unul dintre domeniile în care această obligație a statului se manifestă este cel al sănătății publice, prin adoptarea de reglementări și prin efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru protejarea vieții bolnavilor, prin asigurarea de tratament medical.
În acest context, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată, raportat la textele de lege invocate mai sus, care conferă reclamantei dreptul la protecția vieții (implicit a sănătății), ce se pot interpreta în lumina constituției, a Convenției EDO, precum și a principiului echității și aplicabilității normelor juridice în spiritul acestora, astfel încât că asigure o protecție concretă, efectivă, iar nu numai fictivă.
Astfel, deși pârâta a susținut că nu exista un contract încheiat cu Centrul Regional de Diagnostic și Tratament Oncologic B. în luna octombrie a anului 2013, când reclamanta a început tratamentul constând în ședințe de radioterapie, instanța observă că un astfel de contract exista, fiind în vigoare (f. 101). Cu toate acestea, fondurile (cel mai probabil, deși pârâta nu recunoaște explicit) alocate acestui spital privat erau la acel moment epuizate. În luna decembrie a anului 2013 a avut loc o suplimentare a fondurilor, moment în care Z. V. se afla încă sub tratament (pe care l-a continuat de altfel până în luna iunie 2014).
În contextul diagnosticului reclamantei, susținerea pârâtei din întâmpinare conform căreia aceasta trebuia să se adreseze unui centru din alt oraș pentru a beneficia de ședințe de radioterapie gratuite deoarece s-a adresat Centrului Regional de Diagnostic și Tratament Oncologic B. într-o lună în care fondurile fuseseră epuizate apare ca fiind în vădită contradicție cu toate obligațiile ce revin statului (și implicit autorităților și instituțiilor publice) pe tărâmul protecției dreptului la viață.
În primul rând, costurile aferente transportului până la cel mai apropiat centru (Târgu M./București) nu ar fi fost decontate pentru reclamantă. În al doilea rând, conform înscrisurilor medicale aflate la dosar (f. 33-43), reclamanta a efectuat pe parcursul lunii noiembrie 2013 ședințe aproape zilnice de radioterapie. Or, a-i impune unei persoane aflate într-un stadiu avansat de carcinom, care trebuie să efectueze un tratament invaziv, cu numeroase efecte secundare, pensionară cu o unică sursă de venit, deplasarea într-o altă localitate, aflată la o distanță destul de mare, deplasare ce presupune totodată și costuri legate de cazare (fără posibilitatea recuperării, de vreme ce nu intră în costul tratamentului medical), doar pentru că a avut ”ghinionul” de a începe terapia într-o lună în care fondurile alocate erau epuizate (deși au avut loc ulterior rectificări) apare ca fiind cel puțin absurd.
Trebuie avut totodată în vedere, în acest caz, și aspectul legat de necesitatea de a începe acest tratament cât mai repede, fiind de notorietate faptul că există liste lungi de așteptare pentru bolnavii de cancer în vederea efectuării de ședințe de radioterapie la centrele unde aceste sume se decontează.
Ca atare, instanța apreciază că statul (în sens larg, incluzând pârâta ca instituție publică) avea obligația de a-i rambursa reclamantei sumele plătite pentru ședințele de radioterapie efectuate, în respectarea obligației pozitive referitoare la protecția dreptului la viață al cetățenilor.
Referitor la faptul că reclamanta a semnat acele contracte, astfel încât și-a asumat faptul că va plăti acele sume, această apărare nu poate fi primită. Buna credință a reclamantei, care a avut speranța legitimă că acei bani îi vor fi rambursați ca urmare a calității sale de asigurat, transpare și din faptul că s-a adresat la 29.11.2013 pârâtei, imediat după epuizarea ședințelor aferente primului contract, solicitând restituirea banilor. Este evident că tratamentul nu a fost unul facultativ, ci s-a realizat la recomandarea unui medic, fiind esențial pentru un asemenea diagnostic. Deși nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, este evident că de vreme ce instituția spitalicească căreia reclamanta i s-a adresat avea încheiat un contract cu CAS, aceasta nu avea de unde să cunoască faptul că epuizarea fondurilor într-o anumită lună echivalează cu imposibilitatea recuperării sumelor achitate din fonduri proprii, deși în luna următoare (decembrie) fondurile au fost suplimentate. În orice caz, o astfel de imposibilitate nu este prevăzută în nici un text de lege incident în cauză.
Față de toate aceste aspecte, instanța urmează a dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamantul Z. A. (în calitate de moștenitor al reclamatei inițiale Z. V.) a sumei de 1283,5 lei, justificată prin înscrisurile depuse la dosar, reprezentând contravaloare servicii medicale.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța va lua act că acestea nu au fost dovedite înainte de închiderea dezbaterilor asupra fondului, astfel cum prevede art. 452 C.pr.civ., motiv pentru care nu pot fi acordate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta Z. V. și continuată de Z. D., domiciliat în B., Zizinului, nr. 45, ., . și Z. A., domiciliat în B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate prin C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., cu sediul în Brasov, .. 11, jud. B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1283,5 lei, reprezentând contravaloare servicii medicale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
D. CATRINICICRISTINA D.
Red. D.C./5 ex./08.12.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Grăniţuire. Sentința nr. 9508/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
