Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2321/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2321/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 1750/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr.2321
Ședința publică din 15.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: R. V. A.
Grefier: D. F.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta Ș. M. cu pârâtul M. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești .
Dezbaterile în fond au avut loc in ședința publică din data de 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 15.04.2013, având nevoie de timp pentru a delibera, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ /2012, la data de 06.02.2013 reclamanta Ș. M., a chemat în judecată pe pârâtul M. A. și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI GRĂDIȘTEA și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI COMUNEI D. JUDEȚUL ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului M. G., conform art. 397 Noul Cod Civil; stabilirea domiciliului minorului la locuința reclamantei conform art. 496 alin.3 noul cod civil; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere conform art. 525 și art. 530 noul cod civil; stabilirea pentru pârât a unui program de vizitare pentru minor .
În motivarea cererii reclamanta a arătata că, din relația de concubinaj dintre ea si numitul M. A., a rezultat minorul M. G., născut la data de 19.10.2010 in București, Sector 1, conform certificatului de naștere nr._/15.12.2010 eliberat de Consiliul Local Sector 1 București.
Relația dintre ea si parat s-a născut pe baza unei încrederi reciproce, fiind bazata pe iubire si respect. Din momentul în care au aflat că vor deveni părinți, acest lucru i-a bucurat nespus si amândoi și-au exprimat dorința de a creste copilul . si armonios.
În timp, raporturile dintre ea si parat s-au deteriorat, pe motiv ca acesta a început sa consume băuturi alcoolice, din ce in ce mai mult, in prezent fiind dependent de acest viciu care le-a afectat viata de cuplu.
Din momentul in care a început sa consume alcool cu mult peste limita normala, a încercat sa îl conving pe parat, de dragul minorului, si pentru a salva relația, sa renunțe la acest viciu si sa revină la o viata normala. Insa, timpul si băutura s-au dovedit a fi mai puternice decât încercarea si dorința sa și a minorului de a avea o viata de familie normala si armonioasa. încercările repetate ale de a-1 determina pe parat sa renunțe la consumul de alcool, nu au avut nici un rezultat.
Mai arată reclamanta că, singură s-a îngrijit îndeaproape de creșterea si educarea minorului, pe când paratul a contribuit in mod nesemnificativ la cheltuielile curente necesare minorului. .
Împreună cu minorul locuiesc în imobilul ce aparține părinților săi, imobilul ce are condițiile necesare pentru creșterea si educarea acestuia, care de altfel nu duce lipsa de nimic, imobilul fiind dotat corespunzător pentru nevoile unui copil care se afla in creștere. Minorul se afla in atenția sa continuă, iar în ce privește la creșterea acestuia, primește ajutor din partea mamei sale, care este alături de ei in aceste momente.
De asemenea aduce la cunoștința faptul ca paratul îl ia pe minor la locuința personala o data la 1-2 luni, atunci când isi aduce aminte sau când are disponibilitate, timp in care acesta nu răspunde la telefon atunci când încearcă sa ia legătura cu acesta pentru a-i comunica starea copilului. De altfel, minorul, cat timp se afla la pârât nu este îngrijit in mod corespunzător, având in vedere nevoile specifice vârstei fragede a acestuia. S-a întâmplat ca odată, când paratul a adus copilul înapoi la locuința ei, acesta avea dezvoltata o afecțiune oculara, respectiv strabism, deși înainte minorul nu suferea de aceasta afecțiune, fapt ce duce la concluzia ca paratul nu a îngrijit copilul in maniera in care sa îl protejează de orice posibila afecțiune.
Mai precizează reclamanta că nu i-a interzis niciodată pârâtului să-și vadă copilul, din contra l-a încurajat sa păstreze o relație apropiata cu minorul, fiind in interesul superior al acestuia de a păstra o relație constanta cu tatăl lui. I-a precizat paratului ca poate veni oricând la locuința ei pentru a vizita copilul, îl poate lua pe acesta ori de cate ori dorește, tocmai pentru ca susține relația dintre tata si minor, care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasa, de prezenta tatălui sau in viata sa curenta. Așa cum rezulta din dispozițiile cu caracter special ale Legii nr. 272/2004 privind promovarea si protecția drepturilor copilului, menținerea relațiilor personale ale copilului cu părinții si rudele se realizează prin întâlniri si vizite, acest drept menținându-se pentru copil si când este separat de un părinte, conform art. 14 si art. 15 din Legea nr. 272/2004.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 112 cod pr.civ., art. 397, art.496, art. 525 și urm. noul cod civil.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu martori, anchetă psihosocială .
Reclamanta a depus la dosarul cauzei copie certificat de naștere minor, copie CI.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu suma de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și i s-a aplicat un timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
Pârâtul legal citat, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță să propună probe in apărarea sa .
În cauză a fost efectuat un referat de anchetă socială la domiciliul reclamantei, din care reiese că, aceasta locuiește împreună cu minorul în locuința părinților săi, unde acesta are toate condițiile pentru a se dezvolta armonios.
În cauză a fost administrată proba testimonială cu audierea martorului C. P., care a arătat că, părțile sunt despărțite de circa 4 luni, pe fondul neînțelegerilor intervenite între acestea, când reclamanta a fost nevoită să părăsească locuința comună, plecând împreună cu minorul la părinții săi.
Mai arată martorul că de la momentul despărțirii și până în prezent, pârâtul a mai vizitat minorul în câteva rânduri, însă nu a contribuit cu sume de bani sau alimente la creșterea și îngrijirea acestuia.
Analizând cererea și materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj dintre reclamantă și pârâtul M. A. a rezultat minorul M. G., născut la data de 19.10.2010 in București, Sector 1, conform certificatului de naștere nr._/15.12.2010 eliberat de Consiliul Local Sector 1 București.
După despărțirea părților, pârâtul nu a manifestat interes față de minor, reclamanta fiind cea care se ocupă exclusiv de creșterea și îngrijirea acestuia.
Deși nu i-a interzis pârâtului să-și viziteze minorul, acesta l-a vizitat pe minor sporadic, fără însă a contribui cu sume de bani sau alimente pentru creșterea și îngrijirea lui.
A. părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc, atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți .
Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
Potrivit dispozițiilor art. 505 alin 2 cod civil “ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
Față de dispozițiile art.505 alin.2 noul cod civil, instanța va admite cererea reclamantei și va dispune ca pe viitor autoritatea părintească asupra minorului M. G. născut la data de 19.10.2010, să revină in comun ambilor părinți, va stabili locuința minorului la mama reclamantă; va obliga paratul, in favoarea minorului, la plata sumei de 187,5 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, de la introducerii cererii de chemare in judecata, 06.02.2013, si până la majoratul copilului; va respinge capătul de cerere privind stabilirea pentru parat a unui program de vizitare a minorului, ca neîntemeiat.
Va lua act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta Ș. M., domiciliată în comuna Grădiștea ., în contradictoriu cu pârâtul M. A., cu domiciliul în comuna D. . și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI GRĂDIȘTEA JUDEȚUL ILFOV și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI COMUNEI D. JUDEȚUL ILFOV,
Stabilește ca autoritatea părintească asupra minorului M. G., născut la data de 19.10.2010, să revină in comun ambilor părinți.
Stabilește ca minorul să aibă locuința la mama reclamantă.
Obligă paratul, in favoarea minorului, la plata sumei de 187,5 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, de la introducerii cererii de chemare in judecata, 06.02.2013, si până la majoratul copilului.
Respinge capătul de cerere privind stabilirea pentru parat a unui program de vizitare a minorului, ca neîntemeiat.
Ia act ca reclamanta a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, azi 15.04.2013.
Președinte, Grefier,
Red.RVA
Tehnored.DF
6 ex./31.05.2013.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 337/2013.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2353/2013.... → |
|---|
