Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5938/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5938/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 7216/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 5938
Ședința publică de la 15.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. V. A.
Grefier: S. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. H. M. în contradictoriu cu pârâtul B. H. A., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică de la 07.10.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 15.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta B.-H. M. a chemat în judecată pe pârâtul B.-H. A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, exercitarea autorității părintești în exclusivitate, asupra minorei B.-H. I., stabilirea unui program de relații personale a pârâtului cu minora în prima și a treia zi de sâmbătă a lunii între orele 17-20, doar în prezența mamei, preferabil într-un loc public, adecvat vârstei minorei sau în prima și a treia zi de duminică a lunii între orele 17-20, doar în prezența mamei. preferabil într-un loc public, adecvat vârstei minorei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 20 iunie 2011, pârâtul a introdus acțiunea de divorț, acela fiind momentul care a declanșat o stare tensionată între părți. Programul de relații personale a tatălui cu minora a fost stabilit și început să fie pus în practică încă din lunile martie/mai 2012. Nu s-a opus niciodată aplicării programului de vizitare stabilit în favoarea pârâtului, deși acesta în cadrul cererii sale de ordonanță președințială, a arătat instanței că locuiește în București, sector 2. În realitate, pârâtul nu a dus niciodată minora acolo, ci exclusiv la domiciliul concubinei sale din Săftica, unde locuiește în prezent împreună cu concubina, copilul și părinții acesteia. Menționează ca minora a fost prima oara in străinătate la 4 luni, in Bulgaria, apoi la 1.2 ani in Turcia si din nou la 1.5 ani in Turcia cu ambii părinți. La 2.2 ani, intrucat paratul tocmai ne părăsise, subsemnata am mers singura cu minora in Bulgaria in luna iulie si apoi din nou, la 2.5 ani in luna septembrie, in Turcia. Tatăl nu a condiționat atunci procurile, neinteresandu-1 practic ce se întâmpla cu mine si cu minora; din 2012 insa, dreptul minorei la o vacanta in condiții mai bune decât cele oferite in România (si implicit al subsemnatei), este restrâns de tata, acesta nedorind sa ii semneze procura care i-ar permite si ei sa se bucure de o vacanta in străinătate, 7 zile / an, la fel ca prietenii si colegii ei.
In contrapartida, arată că paratul si-a dus noua familie in vacante in Turcia de 3 ori in vara 2012, plătind sume de peste 20,000 lei /excursie din contul sau personal, doar pentru biletele cumpărate pentru el, concubina sa, copilul acesteia de 3 ani la acel moment si părinții concubinei (lucru aflat in urma depunerii in instanța, in cadrul acțiunii de partaj a bunurilor comune, a extraselor sale de cont).
Ca dovada a imensei afecțiuni si deosebitei griji pe care paratul o manifesta fata de minora, stau următoarele acțiuni ale acestuia:
- tatăl minorei nu i-a dat voie acesteia sa participe alături de colegii ei de grădinița la un concurs preșcolar de arte plastice dedicat vârstei ei. concurs ce a avut loc in data de 2 martie 2013, organizat la nivel de București. Desi fetita este înscrisa la cursul de arte plastice de aproape un an (si are foarte multe lucrări prin care s-a pregătit), iar acest concurs susținut in data de 2 martie 2013 ar fi finalizat programul, când l-am rugat sa o lase pe fetita la concurs, paratul mi-a comunicat ca are alt program cu ea si ca nu ii da voie sa meargă, fiind week-end-ul lui de vizita. Ulterior am aflat de la minora (care a plâns îngrozitor de frica lui când acesta a luat-o sâmbăta 2 martie 2013), ca a dus-o tot la Saftica si ca duminica, singura distracție a fost aceea de a merge la coafor cu concubina soțului meu(inca), pentru ca aceasta sa isi faca unghiile. Paratul a confirmat si el cele de mai sus si mi-a ras in nas ca "asa-i cu custodia . minte...!".
Mai mult, intrucat minora (care cu mine participa la toate activitățile socio-cultural dedicate vârstei ei-Teatrul Tandarica, I. C., Opera Comica pentru Copii, spectacolele de dans de la Palatul Copiilor, Spectacolul Disney din februarie 2013, spectacole de balet de la Opera R., etc) - isi dorește foarte mult sa devină balerina, i-am solicitat tatălui ei sa imi spună daca pot sa o inscriu pe cea mica la cursuri de balet (unde sunt inscrisi copii de la 3 ani) si la cursurile Fast Track Kids (unde sunt copii de la 6 luni!), cursuri care se tin săptămânal, sâmbăta - nesolicitandu-i sa participle financiar la susținerea acestor cursuri, ci doar sa ii permită celei mici sa isi implineasca visul, renunțând pentru o perioada la câteva ore din "dreptul lui de vizita" in favoarea micii ei pasiuni.
Tatăl mi-a răspuns ca el nu doar ca nu are oricum de gand sa dea nici un ban in plus fata de ce il obliga legea, dar ca nici nu considera important ca cea mica sa faca vreun curs si ca nu este de acord, (atașat prezentei acțiuni aveți si corespondenta purtata intre noi).
In ce privește problemele de sănătate, fetita a fost in intervalul oct 2012 - martie 2013 de nenumărate ori bolnava, in diverse stadii. Paratul nu doar ca nu s-a implicat in nici un fel, desi in nenumărate ori l-am solicitat, insa de multe ori a impiedicat accesul minorei la tratament, fapt care a dus la complicații.
Astfel, fetita a avut câteva episoade serioase de rinofaringita acuta, febra puternica, infecții ORL, infecție cu rotavirus (pentru care a avut nevoie de spitalizare), infecție cu giardia, infecție cu pneumococ, suspiciune de ., toate ca urmare a frecventării grădiniței si probabil pe fondul unui psihic / fizic mai sensibil. In plus, a trebuit dusa de aprox 6 ori la stomatolog pentru urgente dentare, a avut un diagnostic de tendinita, etc.
Desi a incercat de fiecare data sa il contacteze si sa il solicite sa le ajute, de cele mai multe ori paratul nu mi-a răspuns la telefon iar in rarele cazuri in care l-am găsit si informat, mi-a comunicat ca nu este problema lui si ca n-am decât sa ma descurc.
Desi informat de subsemnata asupra problemelor si a consecințelor, tatăl nu i-a permis minorei sa faca un tratament urgent si complicat in luna noiembrie 2012. fsi care presupunea de 3 ori/zi aerosoli in diferite concentrații) prin prisma faptului ca era week-end-ul lui de vizita; rezultatul a fost ca inceput cu întarziere, tratamentul nu a avut rezultatul scontat, fetita dezvoltând polipi nazali care si acum sunt tinuti sub control cu tratament medicamentos si control lunar, pentru a preveni operația.
In luna decembrie 2012 minora a fost internata de urgenta cu rotavirus (costurile pentru doar 3 zile de spitalizare si tratament depășind suma de 2,000 ron): informat, tatăl a găsit de cuviința sa imi trimită 2 sms-uri in care ma intreba cum se simte minora, insa nu a acceptat sa plătească nici un leu din cheltuiala cu spitalizarea, spunandu-mi ca ii da oricum prea multa pensie alimentara minorei si ca el are acum alta familie de care trebuie sa se ocupe.
De menționat ca in paralel, in aceeași perioada in care eu si minora eram in spital cu rotavirus 21 - 27 decembrie 2012 (fiind contagios, am luat si eu), reclamantul era ocupat sa isi golească conturile bancare, transferând atat către tatăl sau cat si către tatăl concubinei sale — numitul P. I. — sume enorme, de ordinul zecilor de mii de euro!!! intrucat se pregătea pentru acțiunea de partaj pe care a si introdus-o in luna ianuarie 2013, iar conturile sale trebuiau sa fie goale!
Datorita programului de vizita acordat paratului si a inflexibilității pe care acesta a aratat-o, de multe ori am ajuns sa programez minora la doctori la primele ore ale dimineții de sâmbăta, orele 7 sau 8 cel târziu (aceasta insemnand ca pe ea o trezesc in jur de ora 6. noi locuind in Chiajna si având nevoie de minim 1 ora pentru a ajunge la medic de ex in clinica din Baneasa sau in Unirii, plus consultația, plus timpul parcurs pe drum inapoi) tocmai pentru a nu intarzia fetita la intalnirea cu tatăl ei. pentru a nu da naștere la alte scandaluri la care ea sa fie martora.
Din păcate, cele relatate nu sunt pure invenții, dovezi stau inscrisurile medicale atașate prezentei acțiuni.
Menționez ca in ciuda eforturilor mele de a sti ce se intampla cu copilul nostru cat ea este la tatăl ei, cu atat mai mult cu cat el nu are experiența sau interes intrucat nu s-a ocupat niciodată de ea nici cand noi eram o familie, tatăl ei imi refuza orice comunicare cu copilul meu in cele doua zile in care el are drept de vizita.
Niciodată nu răspunde la telefon atunci cand il sună să vadă ce face copilul nostru, niciodată nu imi răspunde la sms-uri.
Niciodată paratul nu vrea sa-i comunice unde o duce, unde au fost, ce anume a mâncat fetita cat a fost cu el, daca a avut scaun (minora care in acest moment are puțin peste 4 ani are aceste probleme de mai bine de un an, probabil pe fond nervos si este imperios necesar pentru mine ca mama sa stiu aceste amănunte, sa le pot controla prin alimentație, pentru a nu ajunge ulterior la probleme de sănătate grave). De multe ori dupa ce revine din vizitele de la tatăl sau, minora are nopți in care se trezește din somn plângând sau strigând "mama nu ma da, mama nu ma da!", sau are episoade de vărsaturi si accese de febra fara legătura cu nimic.
În momentul de fata minora este îngrozita de vizitele ei la Saftica, de faptul ca trebuie sa se duca ca nu are ce face, ca altfel "iar vine A. si ne bate si vine cu politia". Si ca daca se duce acolo, pe ea cine o apară, ca iar o bate Mateo, ca iar o inchide A. . plângă acolo singura. Si de multe ori ma intreaba: " mama, daca tu spui ca ma iubești, de ce il lasi pe A. sa ma ia?"
În jurisprudența sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut in mod constant părintele are dreptul de a beneficia de masuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul sau, iar autoritățile naționale au obligația sa dispună aceste masuri. Cu toate acestea, obligația autorităților naționale de a lua masuri in acest scop nu este absolută deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorii care au locuit un timp cu celalalt părinte sa nu se realizeze atat de ușor, sa nu se poată face imediat si sa necesite unele masuri pregătitoare.
De asemenea, Curtea a subliniat ca instanțele judecătorești trebuie sa tina seama de interesele si de drepturile acelor persoane si, in special, de interesul superior al copilului si de drepturile sale stipulate in art. 8 din Convenție (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotărârea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotărârea din 13 iulie 2006).
Legea nr. 272/2004, care prevede ca minorul care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsura dispusa in condițiile legii, deci si in cazul pronunțării divorțului acestora, are dreptul de a menține legaturi personale si contacte directe cu acesta, cu excepția situației in care aceasta contravine interesului superior al minorului.
Limitarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost incredintat minorul, spre creștere si educare, de a avea relații personale cu acesta se poate realiza numai in condițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, in cazul in care exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.
Articolul 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede in mod expres ca „exercitarea drepturilor si indeplinirea obligațiilor părintești trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunăstarea materiala a copilului". Rezulta ca interesul superior al copilului primează in orice situație, deci si in aceea in care căsătoria părinților sai a fost desfăcuta prin divorț.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, respingerea reducerii programului de vizitare a minorei, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, este necesar ca instanța sa aprecieze ca in favoarea reclamantului exista o aparenta de drept. Aparenta dreptului exclude in mod categoric aprofundarea dreptului reclamat. Instanța investita doar va „palpa" dreptul, va aprecia asupra aparentei lui prin motivările invocate de reclamant si parat fara sa administreze probatorii de fond.
Astfel, hotărârea instanței care judeca ordonanța presedintiala nu va trebui sa soluționeze problema fondului ci doar sa admită unele masuri cu caracter provizoriu.
Cu privire la exercitarea autorității parintești in comun, Judecătoria B. ca instanța de fond, s-a pronunțat prin sentința civila nr. 1208/5.03.2012, stabilind in baza probatoriului consistent administrat in cauza ca se impune aceasta soluție. In acest sens, o hotărâre judecătoreasca, chiar si când este supusa cailor de-atac, constituie mai mult decât o aparenta de drept.
De asemenea, codul civil instituie ca regula de baza in aceasta materie exercitarea autorității părintești in comun si numai ca excepție, in cazuri extrem de grave, in care prima varianta este imposibila, încredințarea minorului unuia dintre părinți.
Având in vedere toate aceste aspecte, se poate constata cu ușurința ca aparenta de drept este cu totul si cu totul potrivnica reclamantei, exercitarea autorității părintești in comun fiind prevăzuta ca regula de legislația in materie si dispusa de catre instanța care a soluționat fondul cauzei.
Urgenta masurilor.
Pentru a se putea promova o acțiune pe calea ordonanței presedintiale trebuie sa se probeze existenta unor „cazuri grabnice", care impun luarea unor masuri provizorii pentru:
a) păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin intarziere;
b) prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel;
c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări.
Reclamanta nu motivează si mai ales nu dovedește in nici un fel urgenta pentru dispunerea unei astfel de masuri excepționale pana la soluționarea irevocabila a dosarului de fond. Se poate observa cu ușurința din înscrisurile depuse de subsemnatul la dosar, ca reședința minorei este stabilita la reclamanta, ca aceasta refuza sa se supună hotărârii irevocabile prin care mi-a fost stabilit un program de vizitare, ca incearca prin orice mijloace sa-mi interzică dreptul de a avea legaturi personale cu minora. Pe de alta parte, subsemnatul am încercat din răsputeri sa ajung la un consens cu reclamanta numai in interesul superior al minorei care trebuie sa fie afectata cat mai puțin de despărțirea părinților. Am plătit si plătesc o pensie alimentara de peste 5000 RON lunar si respectiv peste 18.000 de RON in luna iunie cand am primit bonusul anual.
In aceste condiții, daca ar fi sa existe un PERICOL IMINENT pentru fiica sa, acesta ar veni din partea mamei care nu mai lucrează din 2011 si a transformat minora in instrument de șantaj pentru obținerea unor beneficii materiale necuvenite.
C.Vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Insasi caracterul provizoriu al masurilor prezuma vremelnicia acestora.
In ceea ce privește condiția neprejudecarii fondului, atâta timp cat Judecătoria B. s-a pronunțat pe fond prin sentința nr. 1208/5.03.2012, stabilind ca autoritatea părinteasca sa se exercite in comun, admiterea cererii de ordonanța presedintiaîa prin încuviințarea unei masurj diametral opuse decât cea stabilita deja in dosarul de fond, ar echivala cu o prejudecare a fondului. Pe de alta parte, prezenta ordonanța presedintiala nu poate substitui calea de atac a apelului care urmeaza a fi soluționat in dosarul_ aflat pe rolul Tribunalului Ilfov. In acest sens, soluția fondului nu poate fi modificata, chiar si vremelnic pe cale de ordonanța presedintiala, ci numai prin uzitarea cailor legale de atac.
Având in vedere toate aceste aspecte, solicită a se constatate ca aparenta de drept este potrivnica cererii de ordonanța presedintiala formulata de reclamanta si ca aceasta cerere nu indeplineste nici condițiile urgentei si neprejudecarii fondului urmând sa o respingeți ca inadmisibila.
Mai arată că și-a exercitat întotdeauna cu responsabilitate autoritatea părinteasca asupra fiicei mele I. A., având grija de aceasta cand a fost in prezenta mea, interesandu-ma in mod permanent de evoluția acesteia la grădinița, de sănătatea fiicei mele minore si am sustinut-o financiar in mod consistent.
Subliniează ca-l preocupa in permanenta sănătatea Iuliei. Astfel, i-a dat reclamantei un card de servicii medicale pe numele fiicei mele, card valabil in toate clinicile rețelei de sănătate Regina M., card de care reclamanta a uzat din plin, asa cum demonstrează rapoartele medicale si rețele atașate chiar de reclamanta la dosar, marea lor majoritate fiind emise de Regina M.. In ceea ce privește neadevărul cu privire la tratamentul nazal cu nebulizatorul din luna noiembrie 2012, va atașez corespondenta purtata cu reclamanta pe aceasta tema din care rezulta clar ca eu s-a oferit sa continuie acest tratament in weekend, dar reclamanta a refuzat sa-i dea tratamentul, având o atitudine batjocoritoare la adresa mea.
O susțin in permanenta financiar pe fiica mea, virând sume semnificative cu titlu de pensie alimentara in contul mamei acesteia. Din păcate, se pare ca reclamanta, care conform propriilor declarații nu mai are serviciu din luna decembrie 2011, cheltuiește o parte semnificativa din acești bani pe avocați pentru a-mi deschide tot felul de procese in loc sa folosească acești bani exclusiv in folosul Iuliei. Spre susținere atașez ordinele de plata a pensiei de întreținere (peste 5.000 de RON pe luna si respectiv peste 18.000 de RON in luna iunie cand am primit bonusul anual) pentru ultimele trei luni.
In ceea ce privește celelalte afirmații defăimătoare si neadevarate ale reclamantei cu privire la o presupusa adversitate a fiicei mele fata de mine, depune câteva poze recente cu mine si fiica mea, mai mult decât relevante pentru afecțiunea reciproca care exista intre noi. Mai mult menționează ca relația de afecțiune foarte buna intre mine si fiica mea este dovedita si in raportul de ancheta sociala intocmit de doamna V. P. din cadrul Primăriei Chiajna, raport pe care il atașez ca proba la acest dosar.
Menționează ca nu are nici un fel de antecedente penale sau fiscale si atașează drept dovada cazierul judiciar si cel fiscal recent emise de autoritatiile competente. De asemenea, menționează ca de mai bine de 5 ani de zile deține funcția de Director Economic in cadrul unor companii multinaționale, leaderi ai pieții din România (METRO Cash & Carrv si Vodafone). companii care nu ar lasa administrarea a zeci de Oameni șj a sute de milioane de Euro pe mana unui om fara o responsabilitate sociala, financiara si etica deosebita.
Reclamanta B. H. M. îl impiedica in mod curent si rău voitor sa aibă acces la informatii cu privire la educația, sănătatea si starea generala a fiicei mele minore I. A.
In concluzie, Noul cod civil (art 397-398) statuează explicit, ca regula de baza, autoritatea părinteasca in comun, iar exercitarea exclusiva este reglementata doar cu titlu de excepție si doar daca este in interesul superior al copilului, pe baza de motive intemeiate si nu pe baza unei fabule inventata de mama reclamanta si nesustinuta cu probe relevante si concludente. Asa cum corect a reținut si instanța de fond in dosarul de divorț_, reclamanta nu dovedește existenta unor motive intemeiate de natura sa conducă la concluzia ca paratul nu este un tata responsabil si atașat afectiv de minora. Mai mult prin probele atașate de către reclamanta la prezentul dosar (emailuri cu limbaj agresiv si sfidător, poze in care apare minora singura fiind in prezenta exclusiva a mamai in momentul pozei, s.a.m.d.) se demonstrează doar caracterul sicanator al prezentei acțiuni introduse in instanța de către reclamanta B. H. M..
La termenul de judecată din 24.07.2013 instanța a invocat din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
În baza art.248 al.1 C.proc.civ. instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetentei teritoriale (absolute) a Judecătoriei B., invocata din oficiu.
Potrivit art.997 C.proc.civ. „cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului.”
Prin urmare, in materia ordonantei presedintiale competenta teritoriala apartine instantei care este competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului dreptului si nu instantei deja investita cu o cerere (precum in speta de fata, de divort) in al carei petit se includ si capatele de cerere ale prezentei cauze.Deci, chiar daca Judecatoria B. s-a pronuntat asupra divortului partilor, pronuntandu-se sentinta civila nr.1208 din 05.03.2012, in dosarul_, dosar care, in prezent, se afla in apel, o atare imprejurare nu impieteaza asupra criteriului stabilirii competentei teritoriale in prezenta cauza, neaplicandu-se norma speciala de la art.914 C.proc.civ.
Pe cale de consecinta, in cauza de fata competenta teritoriala apartine judecatoriei de la domicilul paratului, conform regulii generale prevazute de art.107 alin.1 C.proc.civ.
Instanta apreciaza ca in cauza nu sunt aplicabile nici prevederile art.114 alin.1 C.proc.civ., competenta teritoriala nefiind determinata de domiciliul sau resedinta minorului intrucat dispozitia legala mentionata se refera la cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in competenta instantei de tutela si familie.Or, prezenta cauza nu are un obiect care sa poata duce la concluzia ca sunt incidente dispozitiile din Titlul III al Codului civil, privind ocrotirea persoanei fizice.
O data stabilita incidenta in cauza a dispozitiilor art.107 alin.1 C.proc.civ., instanta urmeaza a avea in vedere, potrivit practicii judecatoresti si doctrinei constante pe aceasta problema de drept, ca pentru stabilirea instantei competente teritorial sa solutioneze cauza trebuia avuta in vedere locuinta in fapt a paratului.
Din actele aflate la dosarul cauzei instanta retine ca locuinta in fapt a paratului este in municipiul Bucuresti, ., nr.4, ., sector 2.Relevant din acest punct de vedere este referatul de ancheta sociala intocmit, de unde rezulta ca paratul locuieste la adresa mentionata anterior in baza unui contract de comodat, administratorul Asociatiei de proprietari comunicand functionarilor de la Serviciul Autoritate Tutelara ca paratul locuieste neintrerupt in acest loc de mai mult de un de zile, fiind la zi cu cheltuielile de intretinere.De asemenea, instanta apreciaza ca deosebit de relevanta si imprejurarea ca, potrivit sustinerilor din cuprinsul referatului de ancheta sociala, in imobilul mentionat au fost identificate articole vestimentare, chiar si in cosul de rufe, precum si produse de igiena personala.Potrivit declaratiei data de catre parat reprezentantilor Serviciului de Autoritate Tutelara din cadrul Primariei sectorului 2 Bucuresti, acesta locuieste in week-end-uri in localitatea Saftica, judetul Ilfov, in imobilul apartinand concubinei acestuia, aspect neinfirmat de catre referatul de ancheta sociala intocmit de catre la imobilul din localitatea Balotesti, sat Saftica, ..5A, judetul Ilfov.
Prin urmare, instanta apreciaza ca locuinta efectiva a paratului se afla in sectorul 2 al municipiului Bucuresti, astfel ca va fi admisa exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei B., invocata din oficiu, si va fi declinata competenta teritoriala de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei B., invocata din oficiu.
Declina competenta teritoriala de solutionare a cauzei privind pe reclamanta B.-H. M., domiciliată în ., ..5, Județul Ilfov în contradictoriu cu pârâtul B.-H. A., domiciliat în Râmnicul V., ..8, Județul V., in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 a municipiului Bucuresti.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2013.
Președinte Grefier
R. V. A. S. D.
Red.jud.R.V.A./Thn.SD/2ex/30.10.2013
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3332/2013.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2301/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
