Plângere contravenţională. Sentința nr. 535/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 535/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 10901/94/2012
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR.535
Ședința Publică din data de 04.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul G. P. S. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile in fond au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 04.02.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul G. P. S. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23 august 2012 întocmit de intimatul I. de Politie a Județului llfov, în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 140 lei intrucât ar fi circulat cu autoturismul cu nr de inmatriculare_ pe Dr. Gării din orasul Otopeni catre . inregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr._ circulând cu viteza de 64 Km /h in localitate. Petentul a arătat că a solicitat agentului de politie să-i arate înregistrarea video a aparatului radar insă acesta a refuzat. Petentul a mai mentionat că pe portiunea de drum in care a fost inregistrat cu aparatul radar nu exista niciun indicator de limitare de viteză iar locul în care a fost oprit este foarte aproape de linia de centură, astfel că viteza inregistrată nu putea fi cea de 64 km/h întrucât încetinise pentru a schimba directia de mers la intersectia cu soseaua de Centură. In subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu cea a avertismentului, având în vedere gravitatea redusă a faptei.
În drept, au fost invocate disp OUG 195/2002, OG nr.2/2001, art.6 CEDO.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar procesul verbal a cărui anulare o solicită si carte de identitate.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
Legal citată intimata nu a depus întâmpinare însă, la solicitarea instantei a depus la dosar proces verbal de atestare operator radar autovision, buletin de verificare metrologică, planșă fotografică
Sub aspectul probatoriului, inatanța a încuviintatsi administrat pentru ambele părti proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile, pertinente si concludente solutionarii cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._/23 august 2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă de 140 lei si 2 puncte penalizare, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 23.08.2012 a condus autoturismul cu numar de înmatriculare_ pe Dr. Gării din orasul Otopeni catre Soseaua de Centură fiind inregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr._ circulînd cu vireza de 64 Km /h în localitate, faptă prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct.4 din OUG 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeinicie, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Organul constatator a arătat toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, indicând suficiente date de identificare a mijloacelor tehnice folosite Astfel, din procesul-verbal (f.18) reiese că agentul constatator este atestat să desfășoare activități în calitatea de operator radar pentru aparatura montată pe autovehicule din dotarea unității, iar în buletinul de verificare metrologică nr._/22.02.2012 emis de Biroul Român de Metrologie Legală cu valabilitate de un an se precizează că cinemometrul de control rutier, tip R. Autovision, montat pe Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ măsoară în regim staționar și în regim de deplasare.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, în planșa fotografică depusă la dosar se poate observa, la timpul 10.42.01 (f.20), cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză de 64 km/h.
În drept, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, limita de viteză în localitate este de 50km/h, iar din cuprinsul procesului-verbal de contravenție reiese că fapta contravențională în cauză a fost săvârșită în localitate.
În conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. art. 108 alin. 1 lit. a pct.4 din OUG 195/2002, depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că faptele comise de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 99 alin. 2 rap. la art. 98 alin. 4 lit. a din OUG 195/2002, clasa a I-a reprezintă o sancțiune de 2 sau 3 puncte-amendă.
Cu privire la sancțiunea aplicată instanța constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, 2 puncte-amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei. Astfel, instanța nu consideră că o sancțiune mai puțin severă, în speță sancțiunea avertismentului, va fi de natură a realiza scopul prevăzut de lege, în condițiile în care petentul a depășit viteza legală cu 64 km/h la oră, fără a recunoaște și a regreta cele întâmplate,
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. P. S. domiciliat în Otopeni, ., județul Ilfov în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE ILFOV, cu sediul în București, ., nr.7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.Jud. FAL
tehn. Gr.CL/4ex./12.03.2013
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
INCHEIERE
Ședința Publică din data de 28.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALINA LOREDANA FLORESCU
Grefier C. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul G. P. S. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: obiectul cauzei–plângere contravențională, stadiu procesual – fond;petentul a solicitat judecata cauzei in lipsă potrivit art.242 C.pr.civ,prin serviciul registratură, la data de 28.01.2013 intimatul a depus la dosar proces verbal de atestare operator radar autovision, buletin de verificare metrologică, planșă fotografică, după care,
În baza art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, la ordine, iar la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Instanța, în baza art.167 C.pr civ, încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei apreciind ca acestea sunt utile, pertinente si concludente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanța in baza art 150 C. constată închise dezbaterile si retine cauza in pronunțare.
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru a delibera si pentru ca părțile să depună concluzii scrise, va dispune amânarea pronunțării cauzei, sens in care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la 04.02.2013.
Pronunțata in ședința publică azi, 28.01.2013.
Președinte, Grefier,
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 7139/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 4428/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
