Plângere contravenţională. Sentința nr. 5637/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5637/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 12300/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.5637
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 3.10.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S.-I. I. C.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul S. C. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 19.09.2013, apoi la 26.09.2013, apoi la 3.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8.10.2012 sub nr._, petentul S. C. A. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.09.2012 ca fiind netemeinic și nelegal, cu consecința restituirii permisului de conducere, anularea celor 4 puncte de penalizare și a amenzii de 280 lei, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 28.09.2012 se deplasa cu autoturismul VW Tiguan nr._, proprietate personală, dinspre București spre Afumați. La un moment dat a rulat peste o trecere de pietoni, fără a încălca prioritatea pietonilor angajați în traversare în sensul de mers al autoturismului conform prevederilor legale.
La trei sute de metrii după trecere petentul a fost oprit de un echipaj de poliție, i-au fost solicitate documentele la control de către un agent care i-a comunicat că îi reține permisul de conducere pentru 30 de zile pentru că nu a acordat prioritate pietonilor la trecerea de pietoni.
Petentul a mai arătat că zona în care a fost oprit nu este în același câmp vizual cu zona trecerii de pietoni menționată, iar agentul constatator l-a sancționat și a descris fapta în procesul-verbal încheiat fără a vedea faptele pe care le-a menționat.
A mai arătat că nu se face vinovat de cele reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, iar măsura adoptată de agentul constatator este abuzivă și neîntemeiată. De asemenea, deține permis de conducere din anul 1992 și nu a avut nicio abatere în trafic și nici încălcări grave ale legislației rutiere, a condus mereu prudent și diligent pentru a nu perturba vreodată traficul, iar reținerea permisului de conducere i-ar crea grave prejudicii, deoarece în activitatea pe care o desfășoară utilizează zilnic autoturismul.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OUG 195/2002, OG 2/2001, HG 85/2003, C.proc.civ.
Petentul a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu sau orice alte probe utile soluționării cauzei.
În dovedire petentul a depus la dosar copie de pe procesul-verbal contestat, dovada de circulație, planșe foto
Deși legal citat, intimatul I.P.J. ILFOV, nu și-a trimis reprezentant în fața instanței de judecată și nici nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.09.2012 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, petentul Savoiu C. A. a fost sancționat cu amendă de 280 lei și reținerea permisului de conducere.
În fapt, s-a reținut că petentul a condus auto marca VW Tiguan cu nr._ pe DN2 Voluntari nr. 86, din directia Bucuresti catre Urziceni, iar la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr.86 nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat regulamentar în traversarea drumului public, aflat pe sensul său de mers.
S-a arătat că fapta săvârșită este prevăzută de art.103/3/b din OUG nr.195 din 2002.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ. Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
În această ordine de idei, instanța observă că procesul-verbal criticat cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, acesta fiind semnat de petent cu obiecțiuni in sensul in care nu a fost de acord cu fapta retinuta in sarcina sa.
Potrivit art.100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
La dosar intimatul a depus 4 fotografii radar din care rezultă fără dubiu săvârșirea de către petent a contravenției. Se observă că pietonul traversa regulamentar și se afla chiar pe sensul de mers al petentului.
În acest context, reținând că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, coroborate cu probatoriul administrat și cu prezumția de legalitate și temeinicie, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 280 lei amendă.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută indiferent că petenta a mai fost sau nu sancționată contravențional la regimul circulației rutiere.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. C. A., cu domiciliul în sector 1, București, .. 265, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca nefondată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.SIIC/tehnored.DS/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4684/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 6959/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
