Plângere contravenţională. Sentința nr. 6725/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6725/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 4964/94/2013
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
SENTINTA CIVILA NR. 6725
Ședința Publică din data de 18.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. D.-I.
Grefier M. S. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul . in contradictoriu cu intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMIRI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, stadiu procesual – fond, obiectul cauzei – plângere contravențională, dosarul cauzei este declinat de la Judecătoria B., s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, după care,
În baza art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești se lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților.
Se reia dosarul la a doua strigare, la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică, părțile lipsind.
Instanța, din oficiu, invoca excepția necompetentei teritoriale a Judecătorie B. și constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Judecătoria B., drept pentru care trimite dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.02.2012, sub nr._, petentul . a chemat în judecata pe intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMIRI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA - CESTRIN, solicitând ca, prin hotărârea judecătoreasca ce se va pronunța, să se anuleze procesul verbal de contravenție . nr._ emis la data de 11.01.2012 de către intimat.
În fapt, la data de 23.07.2011, s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe DN 7 km 188+900m, Seaca, județul V., fără a deține rovinietă valabilă, fapta contrară prevederilor art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002.
Petentul precizează faptul că, potrivit cărții de identitate a autoturismului nr. F771136, de la data înmatriculării, 14.08.2007, și până la data de 08.09.2010, nr. de înmatriculare a autoturismul în cauză a fost_ pentru că, începând cu data de 08.09.2010, pentru acest autoturism (cu nr. de identificare TMBJJ16Y_) număr de înmatriculare să fie_ .
De asemenea, petentul învederează instanței faptul că în data de 09.09.2010, acesta a achiziționat, conform facturii fiscale nr._/09.09.2010 rovinieta (seria_) pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, valabilă pentru perioada 15.09.2010 – 14.09.2011.
În drept, sunt invocate prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002.
În dovedirea celor susținute, petentul depune la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4 - 12).
Intimatul, legal citat, a depus la dosarul cauzei înscrisuri, solicitând judecarea în lipsă.
Prin Sentința Civila nr. 1360/19.03.2013, Judecătoria B. a admis excepția necompetentei teritoriale a acesteia și a declinat cauza, spre competenta soluționare, Judecătoriei B..
Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.04.2013, sub numărul_ .
În ședința din data de 18.11.2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătorie B. și a constatat ivit conflictul negativ de competenta între Judecătoria B. și Judecătoria B..
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L.146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG. 32/1995 prin raportare la legea în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 15.02.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1360/19.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, soluționarea prezentei cauze a fost declinată către Judecătoria B..
Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., aceasta urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 11.01.2012, petenta . a fost amendată cu suma de 250 lei, constatându-se că în data de 23.07.2011 a circulat fără a deține rovinietă valabilă pe DN7 km 188+900m în localitatea Seaca, jud. V..
Astfel, din examinarea conținutului procesului-verbal rezultă că fapta reținută în sarcina petentei a fost săvârșită pe raza localității Seaca, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei B..
Totodată, instanța reține că art.32 alin.2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește competența teritorială în favoarea judecătoriei în cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Prin urmare, ceea ce interesează în determinarea instanței competente teritorial este locul săvârșirii faptei contravenționale.
Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.19 C.proc.civ. (care prevede posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art.159 pct.3 C.proc.civ (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică dacă părțile nu o pot înlătura) se desprinde concluzia că în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. XXIII alin 1 si 4 din Legea nr. 2/2013, respectiv „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”, norma de strictă interpretare și aplicare, care nu poate fi extinsă și în materie contravențională, pentru litigiile existente la data modificării legii rămânând competente instanțele inițial investite, în a căror circumscripție a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, instanța reține că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus și art. 10 ind 1 din OG nr. 15/2002, prin care s-a desemnat ca instanța competentă cea de la domiciliul pententului, însă aceste prevederi sunt aplicabile doar litigiilor începute după . acestui act normativ.
In acelasi sens, s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și justiție, într-o decizie de speță, respectiv Decizia nr. 2076/2013 „Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin (2) și (3) din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. 23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. 23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.”
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 15 februarie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost pe raza localității Seaca, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei B., așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.
Reținând caracterul absolut al competenței teritoriale în această materie, de la care nici instanța, nici părțile nu pot deroga, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001, a art. 158 și a art. 159 pct. 3 C. proc. civ., instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu, și va declina competența în favoarea Judecătoriei B..
Astfel, întrucât cele două instanțe s-au declarat necompetente reciproc de a judeca aceeași pricină, va constata ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 20 alin. 2 C.pr.civ.
Având în vedere că instanțele în conflict nu se găsesc în circumscripția teritorială a aceleiași curți de apel, în temeiul art. 22 alin. 3 Cpr.civ., va dispune trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În temeiul art. 21 C.pr.civ. va suspenda cauza până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. invocată din oficiu.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Judecătoria B. privind plângerea contravențională introdusă de petenta ., cu sediul în Mogoșoaia, ., județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Trimite cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 21 C.pr.civ. suspendă cauza.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. SDI/tehn. Gr. MSI/2ex./29.11.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6759/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 1568/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
