Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3037/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3037/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 3118/94/2014
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr._ | |
SENTINTA CIVILA NR. 3037 | ||
Ședința publica din data de 21.07 2014 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. E. M. JUDECATOR: R. V. A. GREFIER: T. M. | ||
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . CU SEDIUL ALES LA CABINET DE AVOCAT D. R. și pe intimata ., având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.07.2014, 16.07.2014 si 21.07.2014, pentru când, în aceeași compunere a hotarat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea în anulare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.04.2014 sub nr._, petenta ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata ., anularea Încheierii civile nr 261/23.01.2014 pronunțată de către Judecătoria B., în dosar nr_, admiterea cererii în anularea și emiterea unei ordonanțe de plată conținând obligarea intimatei la plata sumei de 180.964,30 lei reprezentand facturi restante si neachitate.
Prin Încheierea civilă nr 261/23.01.2014 pronunțată de către Judecătoria B., în dosar nr_, instanța a respins cererea formulată de creditoarea S.C. A. S. S.R.L în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. B. S.R.L, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că facturile fiscale nr. 0476/28.01.2013, 0477/28.01.2013 si nr. 0500/04.03.2013 solicitate la plata de catre creditoare nu au fost acceptate la plata in mod expres de catre debitoare, prin semnătura si stampila, si nici nu s-a facut dovada ca acestea ar fi fost acceptate in mod tacit, prin acte sau fapte concludente care sa aiba valoarea juridica a recunoașterii creanței. De asemenea, scrisorile de trăsura anexate fiecărei facturi nu conțin nicio semnătura si stampila pentru a se putea analiza daca reclamanta-creditoare si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul de transport.
Prin cererea in anulare formulată de petenta a aratat ca facturile fiscale au fost trimise de către creditoare societarii debitoare prin email si prin postă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire si nota de inventar, astfel încât aceste facturi nu au stampila si semnătura de primire in cuprinsul lor.
Mai arata ca, facturile fiscale emise către intimata au fost acceptate tacit la plata, prin necontestarea lor ., societatea debitoare a avut suficient timp la dispoziție pentru contesta sau a refuza la plata aceste facturi, drept pe care a înțeles sa nu si-1 exercite împrejurare ce are valoarea juridica a recunoașterii creanței in mod tacit.
Cu privire la îndeplinirea obligațiilor de către societatea creditoare, arăta ca aceasta si-a îndeplinit obligațiile si a transportat marfa pentru debitoare la locul de destinație, cu livrare CIP - ceea ce înseamnă ca plata transportului a fost suportata de către creditoare, urmând a fi facturat si recuperat de la debitoare.
În susținerea cererii petenta a fost depus la dosarul cauzei în copie xerox nota de inventar, declarația export si notificare.
Potrivit art. 1018 alin. 3 Cod procedura civila, instanta poate aprecia nedepunerea intamoinarii ca o recunoastere a pretentiilor creditorului, fata de imprejurarile cauzei. Prin urmare, nedepunerea intampinarii nu echivaleaza in mod automat cu recunosterea pretentiilor creditorului ci instanta apreciaza consecintele acestui fapt, de la caz la caz, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei.
În drept, au fost invocate disp. art. 1023 alin. 2 C.pr.civ.
În cauză, s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri (aflate la dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea civilă nr 261/23.01.2014 pronunțată de către Judecătoria B., în dosar nr_, instanța a respins cererea formulată de creditoarea S.C. A. S. S.R.L în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. B. S.R.L, ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că facturile fiscale nr. 0476/28.01.2013, 0477/28.01.2013 si nr. 0500/04.03.2013 solicitate la plata de catre creditoare nu au fost acceptate la plata in mod expres de catre debitoare, prin semnătura si stampila, si nici nu s-a facut dovada ca acestea ar fi fost acceptate in mod tacit, prin acte sau fapte concludente care sa aiba valoarea juridica a recunoașterii creanței. De asemenea, scrisorile de trăsura anexate fiecărei facturi nu conțin nicio semnătura si stampila pentru a se putea analiza daca reclamanta-creditoare si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul de transport.
În fapt, analizând cererea de anulare și înscrisurile depuse de creditoare în susținerea acesteia, instanța reține că între creditoare și debitoare s-au desfășurat relații comerciale în baza cărora creditoarea a efectuat servicii de transport în favoarea debitoarei.
1. Prin cererea de transport nr 323/27.12.2012, debitoarea solicită creditoarei efectuarea transportului pe ruta Vicovu de Jos – Otopeni – Amman (Iordania), însușindu-și prețul aferent serviciului de transport de 11.218 Euro, termenul de plată de 30 zile, precum și penalitățile în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Cererea de transport nr. 323/27.12.2012 este semnată și ștampilată de către debitoare.
În executarea comenzii de transport nr 323/27.12.2012 emise de către debitoare, petenta a depus AWB-ului_. Aceasta a efectuat transportul, așa cum reiese și din documentul electronic de export (declarație vamale externe) nr._ din 27.12.2012 (aferent AWB-ului_ din 27.12.2012), purtând ștampila biroului vamal. Din acest înscris rezultă că debitoarea a avut calitatea de expeditor mărfuri din Vicovu de Jos în Amman (Iordania) (f. 5-10 dosar_ ).
Corespunzător serviciului de transport mai sus prestat, petenta creditoare a emis factura nr 0476/28.01.2013 în cuantum de 2207, 20 lei și factura nr. 477/28.01.2013, în cuantum de 48.140 lei.
2. Prin cererea de transport nr 1022/04.03.2013, emisă de către debitoare, aceasta solicită efectuarea transportului pe ruta Otopeni – A. (Iordania), însușindu-și prețul aferent serviciului de transport de 13.026 Euro, termenul de plată de 30 zile, precum și penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere.
Cererea de transport nr. 1022/04.03.2013 este semnată și ștampilată de către debitoare.
În executarea comenzii de transport nr 1022/04.03.2013 emise de către debitoare, petenta a depus AWB-ului_. (f 7-8 dosar_ )
Aceasta a efectuat transportul, așa cum reiese și din documentul electronic de export (declarație vamale externe) nr._ din 01.03.2013 (aferent AWB-ului_ din 04.03.2013), purtând ștampila biroului vamal. Din acest înscris rezultă că debitoarea a avut calitatea de expeditor mărfuri din Vicovu de Jos în Amman (Iordania) (f. 12-13 dosar_ ).
Corespunzător serviciului de transport mai sus prestat, petenta creditoare a emis factura nr. 500/04.03.2013, în cuantum de 58.617 lei.
Potrivit art. 1013 alin. 1 din Noul C. proc. civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Analizând cauza prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 1013 alin. 1 din Noul C. proc. civ., instanța constată că acestea sunt îndeplinite pentru următoarele considerente:
Conform art 1270 alin 1 NCC ”contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Comanda de transport este un contract în formă simplificată, acesta indicând partea care se obligă, obiectul prestației, prețul și termenul de plată. Instanța reține că atât cererea de transport nr 323/27.12.2012, cât și cererea de transport nr. 1022/04.03.2013 sunt emise de către debitoare, purtând ștampila și semnătura acesteia.
În ceea ce privește efectuarea serviciului, din probatoriul administrat rezultă că acesta a fost prestat de petenta –creditoarea (declarații vamale de export, scrisori de trăsură).
Prin urmare nu este necesară semnarea și ștampilarea facturilor emise de petenta creditoare, deoarece debitoarea a comandat creditoarei prestarea unui serviciu de transport, însușindu-și prin cererile adresate creditoarei costul aferent serviciilor solicitate. Totodată, instanța reține că petenta-creditoare a făcut dovada prestării serviciului solicitat.
Potrivit art. 662 alin 2 din Noul C. proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Față de cele mai sus enunțate, instanța apreciază că pretinsa creanță este întemeiată pe o . înscrisuri opozabile debitorului prin semnare (comenzile de transport ce conțin atât obligația la plată, cât și sumele datorate creditoarei), apte să justifice din perspectivă probatorie caracterul cert al creanței.
O creanță este lichidă, potrivit art. 662 alin 3 din Cod proc. civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. În prezenta cauză, cuantumul debitului principal este determinat prin facturile emise, fiind prin urmare îndeplinite condițiile unei creanțe lichide.
Astfel totalul sumei datorate de către debitoare este de 108.964,30 lei, reprezentând 2207,20 lei sumă aferentă facturii nr 0476/28.01.2013, 48.140 lei sumă aferentă facturii nr. 477/28.01.2013 și 58.617 lei, sumă aferentă facturii nr. 500/04.03.2013.
Creanța a devenit exigibilă odată cu împlinirea termenului de plată, data scadenței fiind de 30 zile de la emiterea facturilor, așa cum rezultă din comenzile de transport emise de către debitoare.
Totodată, întrucât debitoarea, deși legal citată, nu a depus întâmpinare prin care să conteste existența creanței, în temeiul art. 1018 alin. 3 din NCPC, instanța consideră aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului și, deci a existenței creanței. Instanța reține, de asemenea că debitoarea a fost somată de către creditoare, potrivit art 1014 alin 1 Cod proc civ, pentru plata debitului datorat.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va soma debitorea sa plătească creditoarei suma de 108.964,30 lei debit principal neachitat, în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite cererea formulata de petenta . cu sediul in Bucuresti, ., ., ., sector 1 in contradictoriu cu intimata . cu sediul in ., ., nr. 435, judetul Suceava.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 108.964,30 lei debit restant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.07.2014.
Președinte, Judecător,
I. E. M. R. V. A.
Grefier,
T. M.
Red IEM/tehn TM/4 ex/05.09.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3142/2014. Judecătoria BUFTEA | Partaj judiciar. Sentința nr. 2297/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
