Contestaţie la executare. Sentința nr. 6444/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6444/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 13086/94/2012
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA BUFTEA
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.6444
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE COJOCARU ADRIAN
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile – având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorii B. I. și B. C. R. în contradictoriu cu intimații B. DE E. JUDECĂTOREȘTI R. M. și FRANZ R. C. și S.C. E. A. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc contestatorii, lipsește intimata B., pentru intimata S.C. E. A. S.R.L. se prezintă avocat C. D. cu împuternicire avocațială ., nr._/2013 aflată la dosar la fila 46.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată următoarele:
La termenul anterior s-a dispus amânarea cauzei pentru a verifica dacă cererea de ajutor public judiciar formulată de contestatori a fost comunicată; la data de 18.09.2014 cererea de ajutor public judiciar formulată de B. I. a fost comunicată contestatorului la data de 16.10.2014 (cerere respinsă);
Instanța ia act că s-a comunicat cererea de ajutor public judiciar formulată de B. I. a fost comunicată acestuia la data de 16.10.2014.
Instanța constată că, nu s-a achitat taxa de timbru pe cererea de chemare în judecată, invoca excepția netimbrării cererii și pune în discuție această excepție.
Apărătorul intimata S.C. E. A. S.R.L. solicită admiterea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23.10.2012 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ contestatorii B. I. și B. C. R. în contradictoriu cu intimații B. de E. Judecătorești R. M. și Franz R. C. și S.C. E. A. S.R.L. au formulat contestație la executare împotriva somația din data de 19.10.2012 emisă în dosarul de executare silită imobiliară nr. 483/2012 și a actelor de executare din dosarul de executare nr. 483/2012, pentru că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea somației din data de 19.10.2012/dosar de executare nr. 483/2012; suspendarea executării silite în dosarul nr. 483/2012 până la soluționarea prezentei contestații
conform art. 403 al. 1 cod procedură civilă; constatarea dreptului de proprietate al contestatoarei B. C. R. asupra cotei de ½ din imobilul situat în P., .. 32, Voluntari Județul Ilfov conform art. 401 al. 2 cod procedura civilă cu obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii au arătat că în cadrul dosarului de executare silită imobiliară nr.339/2010, la data de 08.10.2012 s-a procedat la vânzarea la licitație publică a imobilului proprietate comună a soților B. lulian și B. R. situat în Voluntari, P., .. 32, jud. lIfov la prețul de 1 223 750 lei. În acest sens, în contra cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în P., .. 32, Voluntari, jud. Ilfov, ce aparține contestatoarei B. R., prin actul de adjudecare nr. 339/2012, s-a procedat la vânzarea bunului imobil arătat în considerarea unui contract de împrumut în interes propriu efectuat de către contestatorul B. lulian. Contestarea B. R. poartă asupra valorii a ½ din imobil, respectiv suma de 611 875 lei inclusiv în ceea ce privește stabilirea valori cauțiuni. A arătat că potrivit dispozițiilor art. 30 cod fam. (aplicabil cauzei) bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice Convenție contrară, este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Prezumția instituită de art. 30 cod fam, poate fi răsturnată iar conform art. 5 din Decretul nr. 32/1954 dovada că un bun este propriu, se va putea face, între soți, prin orice mijloc de probă. Dar acest mod de stabilire apartenenței bunului nu poate aparține executorului judecătoresc, care a determinat unilateral apartenența bunului comun situat în .. 32, în patrimoniul creditorului B. I. sub forma unui bun propriu determinat prin subrogația reală prevăzută de art. 31 lit. f din Codul Familiei.
Articolul 31 din același cod prevede excepțiile de la regulă instituită de art. 30, prevăzând că sunt bunuri proprii ale fiecărui soț: a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiei unuia dintre soți; d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau compensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și inovații, precum și alte asemenea bunuri; e) indemnitatea de asigurare sau despăgubire pentru pagube pricinuite persoanei; f) valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau nul în care a trecut această valoare. A invocat în susținerea acțiunilor sale și în contestarea executării silite faptul că bunul s-ar încadra în prevederile art. 31 cod fam, ci faptul că a cumpărat acest bun în timpul căsătoriei în speță fiind în ipoteza existenței proprietății comune sub formă devălmășiei asupra bunului urmărit. Executarea silită nu poate purta decât asupra bunurilor ce aparțin debitorului, astfel încât apar o . probleme în situația în care debitorul nu este proprietar exclusiv al bunului asupra căruia creditorul își îndreaptă urmărirea, deoarece ar însemna că executarea să privească nu numai pe debitor, ci și pe un terț care nu este obligat, în nici un fel, față de creditor, în speță B. C. R.. Dacă dreptul de proprietate asupra unui bun imobil sau asupra unei universalități de bunuri aparține, în același timp, mai multor persoane, trebuie să se ceară și să se obțină, în prealabil, împărțeală bunului (bunurilor). Potrivit art. 490 alin. 1 Cod de procedura civilă, creditorii personali ai unui moștenitor sau ai unui asociat nu vor putea să urmărească și să pună în vânzare partea devălmașă a debitorului lor, în imobilele moștenirii sau ale societății ci, mai întâi se va cere
împărțeală sau licitația imobilelor ce se află în devălmășie. Textul este în concordanță cu prevederile art. 1825 Cod civil, care dispune că partea nediviză a unui coerede în imobilele unei succesiuni nu poate fi pusă în vânzare de către creditorii săi personali înainte de a se fi procedat la împărțeală acestora. Nu este vorba despre o excepție, în privința bunurilor imobile respective, de la urmărirea silită, dar se instituie obligația de a se recurge la o procedura prealabilă, în cadrul căreia, pe calea împărțelii inițiate de creditori sau în care ei ar interveni, se va determina partea ce trebuie să-i revină debitorului, în proprietate exclusivă, ceea ce înseamnă că se află în prezența unui impediment temporar de natură să întârzie executarea silită, însă, art. 490 alin. 2 Cod de procedură civilă dispune că se poate vinde partea indiviză, când câtimea ei este neîndoielnic stabilită și lămurită (lichidă), iar indivizi unea privește un singur imobil. În ceea ce privește bunurile comune ale soților B., acestea puteau constitui obiect al executării silite când câtimea lor era neîndoielnic stabilită și lămurită (Iichidă), iar indiviziunea privea un singur imobil, dar și în acea situație nu se putea proceda la vânzarea în integralitate a imobilului, ci doar a cotei indivizie de ½.
În ceea ce privește bunurile comune ale soților, acestea pot constitui obiect al executării silite numai pentru datoriile comune, dar în cauza supusă executării datoria fiind proprie unuia dintre soți, respectiv debitorului B. I.. D. în măsura în care creditorii comuni nu se pot îndestula pe seama bunurilor comune, art. 34 Codul familiei le permite să urmărească și bunurile proprii ale soților. Dar creditorul B. I. este în situația unui împrumut în interes propriu asupra căruia s-a făcut executare silită imobiliară, vânzare și distribuire de preț pentru un bun comun în devălmășie asupra căruia există prezumție de comunitate de proprietate pentru cota de 50% din bun, restul bunului fiind proprietatea soției BucurCrinaRaluca.
Codul familiei stabilește principiul potrivit căruia bunurile comune nu pot fi urmărite de către creditorii personali ai unuia dintre soți. Nu se poate cerc împărțirea bunurilor comune decât dacă s-a epuizat urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, fapt care în dosarul de executare silită nr. 339/2010 nu s-a întâmplat.
În acest sens, de conivență cu un biroul notarial, în contra dispozițiilor legii nr. 7/1996, executorii judecătorești au procedat la modificări ilegale de carte funciară, în luna mai a anului 2012, înaintea adjudecării (nr._12), determinând în mod fraudulos modificarea devălmășiei soților B., în stabilirea bunului situat în P., .. 32, Voluntari, jud.Ilfov, în cota debitorului B. I. în proporție de 1/1 în vederea înlesnirii executării silite.
În drept, a invocat dispozițiile art.401 alin.2 raportat la art.403 alin.2, la art.399 și urm C. și art.30 și urm. Codul familiei.
În dovedirea contestației la executare a depus al dosar un set de înscrisuri.(f.8-19).Contestația la executare a fost timbrată cu 194 lei, potrivit Chitanței . -3, nr._/23.10.2012. (f.7); La prezenta cauză s-a atașat dosarul nr._/94/2012 ce are ca obiect suspendare provizorie și dosarul_/94/2012 ce a fost atașat prin excepția de litispendență.
Prin încheierea de ședință din data de 09.10.2013 instanța a constatat nelegal timbrată cererea și a pus în vedere contestatorilor să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei pe cererea de suspendare a executării silite, să depună cauțiune de 10% din valoarea contestată, respectiv_ lei, pe capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate să depună taxa de timbru în cuantum de 10.229,75 lei și timbrul judiciar de 5 lei. (f.68);
La prezenta cauză contestatorul B. I. a formulat cerere de ajutor public judiciar privind taxa de timbru.(f.74);
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2014 s-a respins cererea de ajutor public judiciar.(f.130);
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției nelegale timbrării a cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 27.11.2014 instanța a invocat excepția nelegalei timbrării a cererii și a pus în dezbatere această excepție.
Prin încheierea de ședință din data de 09.10.2013 s-a pus în vedere contestatorului să timbreze cererea la valoare, conform art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare și OG nr. 32/1995.
Contestatorul a fost înștiințat despre obligația de achitare a taxei de timbru.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 conform cărora taxele de timbru se plătesc anticipat,
neîndeplinirea acestei obligații, atrage sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, ca nelegal timbrată.
Pentru aceste considerente, constatând drept întemeiată excepția invocată, instanța o va admite ca atare și va anula cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării acțiunii.
Anulează acțiunea formulată de contestatorii B. I. și B. C. R. ambii domiciliați în București, ..1, . 1, Etaj 2, Apartament 4, Sector 3 în contradictoriu cu intimații B. DE E. JUDECĂTOREȘTI R. M. și FRANZ R. C. cu sediul în București, ., . 1, Etaj 2, Apartament 7, Sector 3 și S.C. E. A. S.R.L. cu sediul ales în București, ..5, ., Apartament 43, Sector 3, ca netimbrată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. F. G.
Red.jud.C.A. /Thn.red.grFG/
6ex/ 29.12 .2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6432/2014.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3428/2014.... → |
|---|
