Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 4895/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4895/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 10004/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4895
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.10.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoarea E. SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007/art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 02.10.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 09.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2013 sub nr._, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea E. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 3.576,76 lei, cu titlu de rest de preț al mărfurilor vândute; a penalităților de întârziere în cuantum de 2.936,35 lei calculate de la data scadenței până la de data introducerii prezentei cereri, conform clauzelor contractuale; a penalităților de întârziere datorate până la data plății efective a debitului; să se stabilească un termen de plată a acestor sume care să nu depășească 10 zile de la data comunicării ordonanței; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat raporturi juridice concretizate prin semnarea Convenției nr._/20.11.2009 în baza căreia a vândut produse debitoarei în valoare totală de 4.083,51 lei, din care valoare neachitată suma de 3.576,76 lei.
Au fost emise mai multe facturi fiscale, acceptate de către debitoare prin semnare și ștampilare, dar neachitate de aceasta.
Creditoarea a mai arătat că debitoarea datorează penalități de întârziere conform dispozițiilor contractuale.
A mai precizat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii, deținând o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1013 și următoarele C.proc.civ., art.662 C.proc.civ.
În susținere, creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Convenția nr._/20.11.2009, facturile fiscale neachitate, somația de plată comunicată debitoarei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Deși legal citată, debitoarea, E. SRL, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în fața instanței pentru a formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea W. România S.R.L. și debitoarea E. S.R.L au existat raporturi juridice între profesioniști, concretizate prin încheierea convenției nr._/20.11.2009(f. 11), în baza căruia societatea creditoare a prestat servicii în valoare totală de 3.576,76 lei.
Potrivit art. 1 din contract, obiectul contractului îl constituie vinderea, respectiv cumpărarea pe bază de comenzi a produselor comercializate de către firma W.. Produsele vor fi detaliate în facturile fiscale întocmite de către vânzător. Pe fiecare factură fiscală se va face mențiunea că vânzarea se face în temeiul prezentei convenții. Cumpărătorul confirmă recepționarea produselor, semnând un exemplar al avizului de însoțire a mărfii, dacă este cazul și un exemplar al facturii fiscale, semnătura de primire a mărfii fiind opozabilă cumpărătorului. În cazul în care cantitatea recepționată nu corespunde cu cea înscrisă în aviz dau factura fiscală, cumpărătorul va modifica avizul și/sau factura fiscală, semnând împreună cu delegatul desemnat de vânzător, urmând ca vânzătorul să emită o factură de corecție.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 N.C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând in obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintru-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În plus, alin. 3 al aceluiași articol dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4, creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul legal sus-arătat, instanța constată că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 3.576,76 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură și ștampilare.
În primul rând, creditoarea a făcut dovada existenței unui contract încheiat între profesioniști, respectiv a convenției nr._/20.11.2009(f. 11), însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilare.
Contractul încheiat între părți are ca obiect o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, obligație rezultând dintr-un contract civil.
În conformitate cu art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă fără dubiu din facturile fiscale emise de către creditoare, în timp ce debitorii nu au administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 277 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
În cauza de față, instanța constată că facturile fiscale în valoare de 3.576,76 lei, depuse de către creditoare au fost semnate de către debitoare. Mai mult, facturile au fost emise în baza unui contract negociat și însușit de ambele părți, prin semnătură și ștampilă.
De asemenea, în temeiul art. 662 alin. 3 N.C.pr.civ., cuantumul creanței rezultă din aceleași facturi fiscale, precum și din contractul încheiat între părți, astfel încât nu există niciun dubiu în privința lichidității creanței.
În privința împlinirii scadenței, se constată că pe facturile fiscale este menționată data exigibilității, respectiv faptul că plata se va face în maxim 7 de zile de la data facturării, ceea ce înseamnă că data scadenței, pentru fiecare dintre facturi, s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, fără ca plata debitului principal scadent să se fi efectuat.
Față de cele arătate, instanța consideră că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 3.576,76 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Întrucât debitoarea nu a achitat debitul la data scadenței, creditoarea a pretins plata sumei de 2.936,35 lei cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 0.2%/zi calculate conform art. 4.1 din convenția nr._/20.11.2009(f. 11), încheiată între părți.
Suma pretinsă cu acest titlu îndeplinește, de asemenea, cerințele impuse de art. 1013 N.C.proc.civ., întrucât reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 4.1 din convenția nr._/20.11.2009(f. 11), se prevede că pentru orice întârzieri la plată, cumpărătorul va plăti penalități de întârziere de 0,2% pe fiecare zi de întârziere calculate la valoarea facturilor neachitate. Totalul penalităților pentru întârziere în decontare poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 N.C.proc.civ., pentru aplicarea procedurii speciale a ordonanței de plată și, în consecință, va admite în parte cererea formulată de creditoare și va obliga debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 2.936,35 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor neachitate până la data de 15.07.2013, inclusiv.
Va respinge cererea privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere calculate la suma de 3.576,76 lei, de la data de 16.07.2013 până la data plății efective a debitului ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 266,53 lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei și onorariu avocat în cuantum de 66,53 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea W. România S.R.L., cu sediul ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați "N. & Asociații", cu sediul în sectorul 3, ., . E. S.R.L., cu sediul în Târgoviște, ., nr. 69, ., J. Dâmbovița.
Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 3.576,76 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate, precum și suma de 2.936,35 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor neachitate până la data de 15.07.2013, inclusiv.
Respinge cererea privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere calculate la suma de 3.576,76 lei, de la data de 16.07.2013 până la data plății efective a debitului ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 266,53 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei și onorariu avocat în cuantum de 66,53 lei.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează Grefier Șef,
Secție civilă,
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./23.04.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 945/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 2876/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
