Plângere contravenţională. Sentința nr. 1144/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1144/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 7456/94/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1144
Ședință publică din data de 26.03.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
P.- Tascan A.
GREFIER- M. S. I.
Pe rol judecarea cauzei civil formulată de petentul TALASCUTA N. L., in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 11.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 19.03.2014 și 26.03.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.01.2013, sub nr._, petentul TALASCUTA N. L., a formulat în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 18.12.2012.
In motivarea plângerii sale, petentul a arătat ca nici una din situațiile arătate nu este reala. Datorita aglomerației de mașini si a distantei apreciabile la care se afla agentul constatator, acesta i-a confundat autoturismul cu unul asemănător.
Cererea nu este motivata in drept.
Nu se solicita încuviințarea de probe.
Legal citat, intimatul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Prin Sentința civila nr. 4084 din data de 23.05.2013 instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. si a declinat cauza in favoarea Judecătoriei B..
Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.06.2013 sub nr._ .
La data de 05.03.2014 petentul a depus la dosarul cauzei note scrise in care precizează faptul ca nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa si ca a achitat amenda in termenul de 24 h.
La data de 11.03.2014, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, filele 29 – 33.
Sub aspectul probațiunii, la termenul din data de 11.03.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Plângerea contravenționala este scutita de plata taxei de timbru si timbru judiciar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal CP nr._/18.12.2012 s-a reținut că petentul a condus autoturismul cu nr._ dinspre DN1 către DNCB și nu a respectat semnificația indicatoarelor „Obligatoriu la stânga” și „Accesul interzis tuturor vehiculelor” circulând pe sens interzis, iar la intersecția DNCB cu Drumul Gării Otopeni a efectuat virajul la stânga circulând pe sensul opus, creând pericol de accident.
Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 840 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de petent, cu mențiunea „cu obiecțiuni”.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, potrivit dreptului intern, depășirea neregulamentară reprezintă faptă contravențională. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 840 lei și suspendarea dreptului de a conduce, care prezintă o anumită severitate.
Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unor astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Fapta poate genera nu numai o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice dar și consecințe deosebit de grave (producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală sau decesul participanților la trafic).
Astfel, prin raportare la natura faptei și la severitatea sancțiunii, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului.
Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
În această ordine de idei, instanța constată că în cauză este dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin.1 pct.3, 108 alin.1 lit a pct.5 și 101 alin.3 lit. d din OUG 195/2002.
În primul rând, instanța observă că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție, astfel că actul se bucură de forță probantă prin el însuși, în timp ce petentul nu a adus dovezi pentru infirmarea situației de fapt reținute de agentul constatator.
Potrivit art. 100 alin.1 pct.3 din OUG nr.195/2005constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni nerespectarea semnificației indicatoarelor și marcajelor de obligare.
Potrivit art. 101 alin.3 lit. d din OUG nr.195/2005circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile
Potrivit art. din OUG nr.195/2005circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a 2 puncte de penalizare.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța constată că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranța sa cât și a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea, formulata de petentul TALASCUTA N. L., domiciliat in B., ., ., ., in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI ILFOV, cu sediul in București, . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. M. S. I.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 5193/2014. Judecătoria BUFTEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4213/2014. Judecătoria... → |
|---|
