Plângere contravenţională. Sentința nr. 1911/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1911/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 3533/94/2013
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1911
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.05.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul T. M.-D. și pe intimata IPJ Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 15.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 22.05.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2013 sub nr._, petentul T. M.-D. în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.03.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.03.2013 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 11.03.2013 ar fi circulat în . acorda prioritate la trecerea de pietoni. A mai arătat că a fost somat să semneze procesul-verbal de contravenție, fără să i se aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal.
Petentul a mai precizat că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal nu corespund realității întrucât pe trecerea de pietoni nu erau pietoni angajați în traversare.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat și actul de identitate.
Intimata IPJ Ilfov a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată față de situația de fapt și de drept, și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În susținere, intimata a arătat că la data de 11.03.2013, pe DN 7, km 12 + 500 în localitatea Chitila petentul a fost sancționat contravențional întrucât nu a acordat prioritate pietonilor aflați în traversare regulamentară pe sensul de mers al autovehiculului.
A mai arătat că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, prin propriile simțuri, și pe cale de consecință, actul de constatare, în speță procesul-verbal . nr._/11.03.2013 beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.03.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 300 de lei (4 puncte-amendă) și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 11.03.2013, ora 17:07, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, din direcția București către Târgoviște, pe DN7, Km 12+500m, în localitatea Chitila, fără să acorde prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pietoni se aflau în traversare pe sensul său de deplasare, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține apărarea petentului în sensul că procesul-verbal ar fi nelegal întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, întrucât petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, astfel încât nu i s-a produs o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, petentul s-a apărat prin faptul că pietonul nu era angajat în traversare în momentul în care se afla în dreptul trecerii de pietoni.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, petentul nu a făcut dovada susținerilor sale, motiv pentru care argumentele sale nu sunt de natură a conduce la reținerea unei situații de fapt distincte de cea consemnată.
Instanța constată că agentul de poliție a observat personal autoturismul condus de contestator și a avut posibilitatea de a aprecia dacă acesta respectă sau nu regulile de circulație. Petentul nu a dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa ce s-a întâmplat și niciun motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Cu toate că prin plângere petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. În cauza de față, față de complexitatea cauzei și actele comunicate de către intimată pentru realizarea apărării, instanța stabilește cheltuielile judiciare la 100 lei, care vor fi achitate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul T. M.-D., cu domiciliul în comuna Ciocănești, ., J. DÂMBOVIȚA, împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.03.2013, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează Grefier Șef,
Secție civilă,
Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./17.07.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3387/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3447/2014.... → |
|---|
