Somaţie de plată. Sentința nr. 43/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 2415/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR.43
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 14 IANUARIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea, . SRL și pe debitoarea, . SRL, având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 07.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.01.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2013 creditoarea, creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitoarea . SRL a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 166.105,58 lei, reprezentând debit restant datorat societății, dobânda legală aplicabilă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că relațiile comerciale dintre cele două societății s-au desfășurat în perioada aprilie - decembrie 2011. Creditoarea se obliga sa livreze debitoarei o . produse constând in platforme hidraulice, iar debitoarea se obliga sa achite prețul produselor primite.
Pe parcursul colaborării si in urma predării produselor comandate, creditoarea a emis următoarele facturi fiscale, reprezentând prețul produselor primite de către debitoare, preț pe care debitoarea si l-a însușit prin semnarea si stampilarea facturilor fiscale:
Factura . nr. 798 emisa la data de 05.04.2011 si scadenta la data de 11.04.2011, in valoare de 21.321,22 RON;
Factura . nr. 816 emisa la data de 26.04.2011 si scadenta la data de 09.05.2011, in valoare de 46.278,34 RON;
Factura . nr. 822 emisa la data de 02.05.2011 si scadenta la data de 09.05.2011, in valoare de 21.381,15 RON;
Factura . nr. 843 emisa la data de 06.06.2011 si scadenta la data de 16.06.2011, in valoare de 32.302,97 RON;
Factura . nr. 854 emisa la data de 21.06.2011 si scadenta la data de 30.06.2011, in valoare de 22.343,00 RON;
Factura . nr. 866 emisa la data de 06.07.2011 si scadenta la data de 15.07.2011, in valoare de 18.122,65 RON;
Factura Fiscala . nr. 1018 emisa la data de 05.12.2011 si scadenta la data de 09.12.2011, in valoare de 16.842,82 RON;
Mai arată că debitoarea a achitat o parte din prețul produselor comandate, depunând în aceste sens fisa de cont, la data prezentei debitoarea apare înregistrata in evidentele contabile ale creditoarei cu un debit restant in valoare de 166.103, 58 RON.
Totodată creditoarea mai precizează că, deși situația sumei restante a fost adusa la cunoștința debitoarei prin trimiterea facturilor și acceptarea acestora, debitoarea nu a achitat suma restantă nici până în prezent.
În opinia creditoarei, debitul reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Creanța rezulta dintr-un contract comercial, având ca obiect vânzarea unor bunuri contra unui preț, constând . bani.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile OUG nr. 119/2007, OUG nr. 76/2010.
În dovedirea acțiunii, creditoarea a depus la dosar, înscrisuri (filele 5-19, 50-85, 89-123).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei potrivit art. 15 din OUG 119/2007 raportat la art.3 lit.o1 din L 146/ 1997, și timbru judiciar de 1 lei, potrivit art.3 alin.1 din OG 32/1995.
Debitorul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii pentru suma solicitată de 166.103,58 lei arătând că a efectuat o . plăți, suma de 64.368,00 lei efectuată la data de 27.12.2011 care nu a fost avută în vedere de creditoare la data redactării acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că între părți s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, creditoarea emițând o . facturi fiscale, semnate si stampilate, in cuantum total de 178.592,15 lei (f. 10-17, f. 35-42).
Totodată, instanța reține că debitoarea a achitat în parte debitul, rămânând în sarcina acesteia obligația achitării unui rest de plată de 166.105,58 lei, evidențierea sumelor achitate, distinct pentru fiecare factură în parte fiind depusă la dosar. (f. 17)
Totodată instanța reține că la data de 25.10.2013 debitoarea a achitat creditoarei suma de 22.338 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus de creditoare la termenul din 07.01.2014, aceasta restrângându-și pretențiile la suma de 143.765,58 lei, reprezentând diferența debit restant, astfel cum s-a consemnat prin Încheierea de ședință de la termen. (f. 120)
În ceea ce privește susținerile debitoarei că ar fi achitat creditoarei suma de 64.368,00 lei efectuată la data de 27.12.2011, însă aceasta nu a fost avută în vedere de creditoare la data redactării acțiunii, instanța le va respinge ca neîntemeiate, constatând că pe extrasul de cont se precizează sumar că aceasta a fost achitată pentru „cv factura KLM din 2011”, fără a se indica numărul facturii pentru care a fost efectuată plata.
Or, în cauză creditoarea are următoarele facturi emise și neachitate de către debitoare, și care fac obiectul prezentei cereri: factura fiscala nr. 798/05.04.2011 pentru suma de 21.321,22 RON; nr. 816/26.04.2011 pentru suma de 46.278,34 RON; nr. 822/02.05.2011 pentru suma de 21.381,15 RON; nr. 843/06.06.2011 pentru suma 32.302,97 RON; nr. 854 / 21.06.2011 pentru suma de 22.343,00 RON; nr. 866 / 06.07.2011 pentru suma de 18.122,65 RON; nr. 1018 / 05.12.2011 pentru suma de 16.842,82 RON;
Totodată, așa cum reiese din situația furnizorilor depusă de debitoare (f. 47-48), precum și din fișa analitică de partener depusă de creditoare, debitoarea acesta a avut debite restante în cuantum total de 570.229,41 lei din care a achitat 404.126,03 lei, inclusiv suma de 64.368,00 lei (f. 53)
Potrivit art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, această ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere și dispozițiile art. 379 alin. 3 C.p.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul. Astfel, creanța debitoarei estre certă întrucât rezultă din contractul încheiat între părți, semnat de catre ambele părți și din facturile emise, aceste înscrisuri fiind in însușite de părți prin semnătură și ștampilă, in parte.
În acest sens instanța reține că facturile fiscale emise de creditoare constituie mijloace de probă pentru obligațiunile comerciale cu condiția să fie acceptate, potrivit art. 46 din Codul comercial, în vigoare la data emiterii acestora.
Pe cale de consecință, antrenarea răspunderii contractuale a debitoarei poate fi probată cu facturi fiscale emise de către creditoare dacă acestea au fost acceptate la plată în mod expres, prin semnarea sau ștampilarea acestora, ori în mod tacit, prin fapte neîndoielnice a căror semnificație vizează acceptarea la plată.
Or, facturile fiscale depuse poartă ștampila și semnătura debitoarei, de unde rezultă că acestea au fost acceptate la plată, fiind astfel recunoscută existența creanței creditoarei asupra patrimoniului debitoarei în ceea ce privește suma de 166.105,58 lei (diferență plată facturi emise).
Debitoarea nu a făcut dovada achitării debitului, ci s-a mulțumit să arate că au existat plăți parțiale efectuate în cursul anului 2011, omițând însă să precizeze că acestea privesc alte facturi decât cele ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, creditoarea depunând în mod detaliat atât facturile, cât și plățile efectuate pentru fiecare dintre acestea. (f. 56-82)
În ceea ce privește susținerile debitoarei că este necesară efectuarea unei expertize contabile, instanța o va respinge ca neîntemeiată, aceasta fiind o simplă afirmație nesusținută de nicio probă depusă la dosar și nefiind în măsură să conducă de plano la respingerea acțiunii.
Mai mult singura plată efectuată de către debitoare a fost făcută la data de 25.10.2013, în cuantum de 22.338 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus de creditoare la termenul din 07.01.2014, care a înțeles să își restrângă pretențiile în mod corespunzător. (f. 120)
Chiar și prin întâmpinare debitoarea susține că a achitat integral debitul, menționând „cu titlu de exemplu” suma de 64.368,00 lei (f. 44, primul paragraf), apoi revine și supune că a achitat cel puțin două facturi (f. 44, paragraf 3), la paragraful 5 din întâmpinare arată că soldul în prezent este 0, însă nu atașează decât un ordin de plată suma de 64.368,00 lei, care nu privește niciuna din facturile ce fac obiectul cererii.
În materie contractuală sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației.
În prezenta cauză, creditoarea a dovedit relațiile contractuale cu debitoarea, respectiv obligația acesteia din urma de a-i achita suma pretinsă, depunând facturi fiscale însușite de către debitoare prin semnătură și ștampilă,.
O dată ce s-a făcut dovada existenței unei obligații de plată în sarcina debitoarei, aceasta ar fi trebuit sa dovedească executarea obligației sale, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză, aceasta nu a depus ordine de plată, chitanțe, extrase de cont etc prin care să facă dovada că a achitat sumele reținute în sarcina sa, corelativ facturilor ce fac obiectul prezentei cereri.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în facturi, potrivit tarifelor stabilite de părți.
Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență, fiind depășit termenul prevăzut pentru achitarea facturilor asa cum este prevăzut chiar pe facturile emise.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și calitatea de comercianți a celor după părți, în temeiul art. 2 alin. 1 și art. 10 alin. 1 și 3 din O.UG. nr. 119/2007, cu modificările ulterioare, instanța va admite cererea și va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 143.765,58 lei, reprezentând debit restant.
Va stabi termen pe plată în sarcina debitoarei în 10 zile de la comunicarea prezentei sentințe.
Totodată, reținând culpa procesuală a pârâtei in temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea . SRL cu sediul ales - sector 1, București, ., ., și pe debitoarea, . SRL cu sediul în Voluntari, .. 50, .. mansardă, J. ILFOV.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 143.765,58 lei, reprezentând diferența debit restant.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
Stabilește termen pe plată în sarcina debitoarei în 10 zile de la comunicarea prezentei sentințe.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E. M. I. E. A.
Red. Jud.I.E.M./thn.A.E./ 6 ex/11.04.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 5940/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 3387/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
