Plângere contravenţională. Sentința nr. 2775/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2775/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 3871/94/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 2775
Ședință publică din data de 01.07.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
P.- V. P. B.
GREFIER- S. I. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul C. V.-C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională – . nr._ din data de 19.03.2013.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 17.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 24.06.2014 și 01.07.2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 22.03.2013 pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petentul C. V.-C., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 19.03.2013.
În fapt, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la aceeași dată a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ din direcția București către Săftica, pe DN1 . a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul kilometrului 19+900 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers, trecere de pietoni care era semnalizată prin indicatoare și marcaje.
În motivare petentul susține că cele reținute în procesul verbal de contravenție nu sunt conform realității, în realitate neexistând nici un pieton angajat regulamentar în traversarea străzii.
În dovedirea susținerilor sale, petentul solicită încuviințarea probei cu martori, a probei video și a probei cu înscrisuri.
În drept, OG 2/2001, OUG 195/2002, GH 1391/2006.
La data de 03.03.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, la data de 17.06.2014 fiind audiat martorul C. I. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ incheiat la data de 19.03.2013 de intimat, petentul C. V. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei (4 puncte amendă) și suspendarea dreptului de a conduce pe 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la aceeași dată a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ din direcția București către Săftica, pe DN1 . a ajuns la trecerea de pietoni din dreptul kilometrului 19+900 nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers, trecere de pietoni care era semnalizată prin indicatoare și marcaje.
În drept fapta contravențională presupus săvârșită a fost încadrată în prevederile art. 101 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 – neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Prin plângerea contravențională formulată petentul a arătat că la 19.03.2013, ora 17.25, se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Renault cu numărul de înmatriculare_ din direcția București către Ploiești împreună cu martora C. I. S., soția sa, circulând pe banda a II-a (pe banda I a sensului de mers, cu 2 m mai în față, mergea în paralel un autoturism Dacia 1300), iar în dreptul trecerii de pietoni de la kilometrul 19+900 a încetinit, s-a asigurat că nu sunt pietoni angajați în traversarea străzii, și a trecut mai departe atât el cât și autoturismul aflat pe banda I.
Petentul a mai arătat că nu era nici un pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, iar agentul constatator nu avea vizibilitatea necesară asupra trecerii de pietoni, acțiunea ulterioară sa fiind nelegală și mincinoasă.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de depunere a plângerii de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de legalitate, veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Fiind investită potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, totodată și împrejurarea că faptelor li s-a dat încadrarea juridică corectă, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța constată că în cauza de față petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată. Instanța apreciază că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat este susținută și prin declarația dată în calitate de martor de C. I. S., soția petentului, din care rezultă că în momentul la care au trecut la trecerea de pietoni, deși nu erau angajați efectiv în traversare pietoni, pe trotuar, în dreptul trecerii, era o persoană ”cu fața orientată spre București” care ”se uita în direcția noastră, de unde veneam”.
Cu privire la afirmația petentului în sensul că agentul constatator nu avea vizibilitatea necesară asupra trecerii de pietoni, aspect susținut și de martoră, instanța apreciază că, invocându-se un fapt negativ, în speță nu s-a făcut nici o dovadă a faptului pozitiv contrar, cu atât mai mult cu cât din punctul de vedere al agentului constatator aflat la fila 18 din dosar reiese că acesta se afla la cel mult 30 de metri de locul săvârșirii contravenției, fapt ce i-a permis să observe și să constate fapta sancționată.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petenta constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea aplicată pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului, apreciind că sancțiunea aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cu modul și mijloacele de săvârșire a acesteia.
Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Totodată în temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 va obliga petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. V.-C., comuna Bărcănești, ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiata și menține procesul verbal contestat ca legal și temeinic.
În temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 01.07.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
B. V. P.M. S. I.
Red. Jud. PVB/thn MSI/
04 ex/red.30.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3235/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5443/2014. Judecătoria... → |
|---|
