Plângere contravenţională. Sentința nr. 4013/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4013/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 5225/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. C. și pe intimata INSTITUȚIA P. ORAȘ VOLUNTARI - DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 Codul de procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2013 sub nr._, petentul N. C. în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA P. ORAȘ VOLUNTARI - DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/06.04.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, în principal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.04.2013 a fost sancționat contravențional întrucât ar fi încălcat o hotărârea a consiliului local, respectiv H.C.L. nr. 56/2004, în ceea ce privește tonajul.
Petentul a mai arătat că prin Hotărârea consiliului local nr. 76/2010 s-a aprobat completarea art. 4 alin. 3 al Hotărârii nr. 56/2004, în sensul că s-a aprobat circulația în tot cuprinsul anului, fără restricții orare, pe întreg teritoriul administrativ al orașului Voluntari, categoriile de autovehicule aparținând riveranilor, cu condiția ca aceștia să nu desfășoare activități de prestări servicii.
Petentul a mai precizat că în data încheierii procesului-verbal contestat se deplasa spre casă cu autocamionul întrucât își terminase activitatea.
Mai mult, autocamionul era gol, astfel că nu s-a depășit restricția de 20 tone ce a fost stabilită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 76/2010.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie, următoarele: procesul-verbal contestat, certificatul de înmatriculare al autoutilitarei, actul de identitate al petentului
Intimata INSTITUȚIA P. ORAȘ VOLUNTARI - DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul a fost sancționat în baza HCL 56/2004, cu modificările ulterioare, întrucât a încălcat dispozițiile acestei hotărâri, circulând cu autoutilitara ce avea o masă încărcată maxim admisă de 26.000 kg, în condițiile în care pragul impus de HCL 56/2004 este sub 20.000 kg.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 06.04.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 1500 de lei, pentru că în data de 06.04.2013, ora 10:25, acesta a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, având masa maximă admisă de 26 tone pe bvd. Eroilor, circulând dinspre Șoseaua A. spre Ștefănești, fără a avea autorizație de circulație, conform HCL 56/2004, contravenție prevăzută de art. 9 alin. 1 din HCL nr. 56/2004 și sancționată de art. 9 alin. 1 din HCL nr. 56/2004.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a făcut referire prin plângere la vreun motiv de nulitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile HCL nr. 56/2004 au drept scop asigurarea fluenței și siguranței traficului rutier, precum și protejarea mediului înconjurător, a sistemului rutier.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că, petentul s-a apărat prin faptul că prin HCL nr. 76/2010 s-a aprobat completarea art. 4 alin. 3 al HCL nr. 56/2004, astfel încât s-a aprobat circulația în tot cuprinsul anului, fără restricții orare, pe întreg teritoriul administrativ al orașului Voluntari, cu condiția ca aceștia să nu desfășoare activități de prestări servicii, iar petentul a susținut că îți terminase activitatea.
Instanța nu poate reține apărările petentului atât timp cât nu sunt susținute de niciun mijloc probatoriu.
Totodată, petentul a invocat faptul că limita de tonaj stabilită prin HCL este de 20 tone, dar conform certificatului de înmatriculare al autoutilitarei, masa acestuia este de 11, 5 tone.
Instanța va înlătura și această susținere, întrucât pentru obținerea autorizațiilor pentru autovehicule cu masa totală maximă autorizată se ia în calcul masa încărcată maxim admisă din punct de vedere tehnic, iar potrivit certificatului de înmatriculare al autoturismului, masa maximă este de 26 tone.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, petentul nu a făcut dovada susținerilor sale, motiv pentru care argumentele sale nu sunt de natură a conduce la reținerea unei situații de fapt distincte de cea consemnată.
Petentul nu a dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa ce s-a întâmplat și niciun motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Cu toate că prin plângere petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. În cauza de față, față de complexitatea cauzei și actele comunicate de către intimată pentru realizarea apărării, instanța stabilește cheltuielile judiciare la 100 lei, care vor fi achitate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. C., cu domiciliul în Voluntari, ., J. ILFOV, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 06.04.2013 în contradictoriu cu intimata Instituția P. Orașului Voluntari - Direcția de Poliție Locală, cu sediul în Voluntari, ., J. ILFOV, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./ 4 ex./11.03.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2468/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 6514/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
