Pretenţii. Sentința nr. 2468/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2468/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 10821/94/2012
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2468
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.06.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta S. C. DE asigurare - REASIGURARE ASTRA SA și pe pârâtul D. F., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 12 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 19.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.09.2012, sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A. în contradictoriu cu pârâtul D. F., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratului la plata sumei de 103.730 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând despăgubirea plătită de societatea reclamantă în dosarul de daună AA1011DA024795, a sumei de 969,80 lei reprezentând dobânda legală calculată la nivelul dobânzii de referință B.N.R. aferentă sumei de 103.730 lei de la data de 27.07.2012, și până la data de 31.08.2012; a sumei de 249,38 lei reprezentând dobânda legală pentru perioada 1.09.2012 – 10.09.2012 și în continuare până la data achitării integrale a debitului; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 20.03.2010, pârâtul D. F., a produs din culpa sa un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane.
La data accidentului autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ avea la societatea reclamantă asigurarea R.C.A. nr._, valabilă la data accidentului, în baza căreia reclamanta a deschis dosarul de daună nr. AA1011DA024795 și a achitat despăgubiri în cuantum de 103.730 lei.
În temeiul art. 58 pct. b din Legea 136/1995 și ale art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, reclamanta a apreciat că este îndreptățită să recupereze despăgubirea de la pârâtul D. F., fiind persoana responsabilă de producerea pagubei.
Reclamanta a mai arătat că în urma invitației la conciliere, pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă, conform dispozițiilor art. 720 ind. 1 C.proc.civ., pârâtul nu a răspuns.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 58 din Legea nr. 136/1995, art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, OG 13/2011, Cod.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: rechizitoriul din 6 mai 2011 în dosarul 1831/P/2010, fișă dosar de daună, certificat de înmatriculare autoturism, Polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA nr._, Invitație la conciliere, sentința penală nr. 181/4.04.2012, sentința penală nr. 605/16.11.2011, modalitatea de calcul a dobânzilor legale.
Pârâtul D. F. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei următoarele: adeverință de venit pe anul 2013, adeverință de salariat emisă de S.C. ADYFLO TEAM S.R.L., contract individual de muncă nr._/2.08.2012, act adițional nr. 1, act adițional nr. 2, raport statistic al B.N.R.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 20.03.2010, conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pârâtul D. F., din culpa sa exclusivă, a produs un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane.
La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la reclamanta S.C. ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A., conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._(f. 13).
Prin sentința penală nr. 605/16.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 29.11.2011(f. 42-44), pârâtul D. F. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Totodată, s-a dispus disjungerea laturii civile.
Prin sentința penală nr. 181/04.04.2012 pronunțată în dosarul nr._/94/2011 de Judecătoria B., rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 1057/04.04.2012 a Curții de Apel București(f. 38-41), s-a admis în parte acțiunea civilă și instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor de 3530 lei, 50.000 lei, 50.000 lei, asigurătorul .C. ASIGURARE REASIGURARE ASTRA S.A. urmând să răspundă în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
Reclamanta a achitat contravaloarea despăgubirilor în cuantum de 103.730 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 31.
În drept, în ceea ce privește legea civilă aplicabilă instanța consideră că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este fapta juridică extracontractuală săvârșită de către pârât. Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța consideră că sunt incidente dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor ori după caz, săvârșirii lor. Având în vedere că fapta extracontractuală dedusă judecății a fost săvârșită pe data de 20.03.2010, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit art. 49 din Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
Potrivit art. 50 din Legea 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.
Potrivit art. 54 alin. 1 din Legea 136/1995, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Potrivit art. 58 din Legea 136/1995, asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intenție;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimțământul asiguratului.
Instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtului, în conformitate cu art. 998 și art. 999 C. Civ., respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul realizat, precum și vinovăția pârâtului.
Astfel, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 58 pct. b din Legea 136/1995, respectiv asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în cazul în care accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție.
Prin sentința penală nr. 605/16.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria B., rămasă definitivă prin nerecurare la data de 29.11.2011(f. 42-44), instanța a reținut cu putere de lucru judecat, sub aspectul laturii subiective, pârâtul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b C.pen. S-a mai reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor lui și a consecințelor faptei, deși trebuia și putea să le prevadă.
Având în vedere sentința penală nr. 605/16.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria B., dispozițiile art. 998 și 999 C.civ., art. 58 pct. b din Legea nr. 136/1995, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui temei pentru care s-ar justifica acțiunea în regres împotriva asiguratului său, astfel că, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În consecință, față de cererea reclamantei, și întrucât pârâtul nu a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. C. de Asigurare-Reasigurare Astra S.A., cu sediul ales în ..12, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul D. F., cu sediul în Afumați, ., nr. 31, J. ILFOV, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ 4 ex./01.11.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1981/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4013/2014.... → |
|---|
